ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2018

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din 24 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași și, în temeiul art. 96 alin. (2) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatei A. prin Sentința penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și s-a dispus executarea acesteia.

S-a luat act că persoana condamnată a fost reprezentată de apărător ales, iar, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași, înregistrată sub nr. x/2018, s-a solicitat a se aprecia asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată condamnatei A. prin Sentința penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest sens, s-a arătat că, prin sentința penală menționată, așa cum a fost modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

Conform art. 93 C. pen., s-a impus condamnatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus condamnatei să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Totodată, condamnata a fost obligată să presteze, pe parcursul termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., au fost desemnate Primăria Municipiului Brașov și Inspectoratul Școlar al Județului Brașov ca entități din comunitate dintre care consilierul de probațiune să decidă locul de executare a activității neremunerate impuse inculpatei.

Conform art. 93 alin. (5) C. pen., a fost obligată condamnata să îndeplinească obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În baza art. 14 C. proc. pen. raporta la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. B. S.A., prin persoana acționarilor minoritari.

A fost obligat inculpatul C. în solidar cu inculpata A. să achite părții civile S.C. B. S.A., prin lichidator, sumele de 1.939.790.000 ROL și 3.990.160.000 ROL, actualizate conform ratei inflației.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C., D., A. și E. dispusă în faza de urmărire penală până la concurența sumei stabilite drept prejudiciu în urma reactualizării sumelor de bani acordate părții civile.

În baza art. 191 și 192 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. să achite suma de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sentința penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași a rămas definitivă la data de 27 mai 2015, durata termenului de supraveghere fiind 27 mai 2015 - 26 mai 2018.

La data de 05 aprilie 2018, Serviciul de Probațiune Brașov a sesizat judecătorul delegat cu solicitarea de a se dispune asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatei A. față de neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Prin referatul anexat, s-a susținut că persoana condamnată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, data expirării termenului de supraveghere fiind 26 mai 2018.

În ceea ce privește plata daunelor materiale către partea civilă S.C. B. S.A., s-a arătat că A. nu a achitat, până la momentul formulării sesizării, suma la care a fost obligată, motivând că era convinsă că nu trebuie să plătească din moment ce nu ea a beneficiat de pe urma prejudiciului creat, ci inculpatul C.

S-a mai arătat că atitudinea condamnatei față de procesul de supraveghere a fost de conformare la prevederile hotărârii de condamnare, întrucât dorește să evite o pedeapsă privativă de libertate, însă fără a manifesta preocupare pentru achitarea obligațiilor civile. Conform declarației sale, această atitudine a fost determinată de o eroare, întrucât ar fi înțeles de la apărătorul său că sumele de bani s-au prescris, fiind vorba de fapte petrecute în anii 2000 - 2004, precum și de faptul că lichidatorul S.C. B. S.A. nu a notificat-o, în scris, despre acest lucru și nici nu a primit vreo somație din partea unui executor judecătoresc. Condamnata a precizat că, în măsura posibilităților, este de acord să achite obligațiile civile, dacă instanța va dispune acest lucru.

Analizând actele dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a constatat că sesizarea este întemeiată și, în consecință, a dispus admiterea acesteia.

În acest sens, făcând trimitere la natura instituției suspendării executării pedepsei și la scopul instituirii acestei măsuri, care constă în autoreeducarea persoanei condamnate, cu sprijinul societății, prin adoptarea unui comportament corespunzător pe durata termenului de încercare, instanța de fond a arătat că o componentă a acestui comportament o reprezintă și atitudinea persoanei supravegheate față de acoperirea prejudiciului material produs prin fapta ilicită imputată. Astfel, având în vedere importanța principiului răspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, legiuitorul a prevăzut, în art. 96 alin. (2) C. pen., că dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Prin urmare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă sancțiunea încălcării de către condamnat a cerinței de a respecta măsuri de supraveghere și de a executa obligații sau a cerinței generale de a nu săvârși o nouă infracțiune pe durata termenului de supraveghere - condiții a căror îndeplinire confirmă că pedeapsa poate fi considerată executată și a căror încălcare indică faptul că pedeapsa trebuie executată prin privare de libertate.

Instanța de fond a reținut că, în cauză, inculpata A. a fost condamnată prin Sentința penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, fiind, totodată, obligată, în solidar cu inculpatul C., să achite părții civile S.C. B. S.A., prin lichidator, sumele de 1.939.790.000 ROL și 3.990.160.000 ROL, actualizate conform ratei inflației.

De asemenea, s-a reținut că, din raportul de evaluare din 04 aprilie 2018 întocmit de Serviciul de Probațiune Brașov, rezultă că A. realizează un venit net lunar de 3350 RON din salariu, că aceasta a absolvit școala postliceală, Facultatea de psihologie și sociologie, a urmat un curs de contabilitate primară și unul de operator computer și lucrează de 12 ani ca funcționar administrativ la S.C. F. S.R.L. În raportul de evaluare s-au evidențiat desfășurarea unei activități lucrative stabile, susținerea reciprocă a membrilor familiei, situația materială bună, stabilitatea locativă, preocuparea pentru realizarea personală.

Deopotrivă, s-a arătat că, potrivit adeverinței din 04 mai 2018 eliberată de G. S.R.L., A. este angajată la această firmă, începând cu 13 iunie 2006, în funcția de funcționar administrativ contabilitate cu contract de muncă pe durată nedeterminată, cu funcția de bază și cu un venit net de 3332 RON.

S-a mai arătat că punerea în executare a hotărârii judecătorești de condamnare a avut loc la data de 27 iulie 2015, când s-a desfășurat prima întrevedere cu persoana supravegheată, prilej cu care acesteia i s-au adus la cunoștință, prin întocmirea, explicarea și înmânarea unui proces-verbal, măsurile și obligațiile stabilite de către instanță în sarcina sa, iar termenul de supraveghere de 3 ani stabilit pentru condamnată expiră la 26 mai 2018.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că, în raport cu veniturile condamnatei, efectuarea cu regularitate a unor plăți pe durata termenului de supraveghere ar fi putut demonstra disponibilitatea acesteia de a-și îndeplini obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. S-a arătat că nu pot fi primite susținerile condamnatei în sensul că s-a aflat în eroare în ceea ce privește obligația de plată, în condițiile în care, cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătorești, consilierul de probațiune i-a adus la cunoștință măsurile și obligațiile stabilite de instanță, iar absența unor notificări sau somații din partea S.C. B. S.A. nu poate avea semnificația unei modificări a acestor obligații. În plus, s-a subliniat că afecțiunile medicale ori creditele bancare pentru nevoi personale pentru care persoana condamnată a cerut refinanțarea nu se pot constitui în motive de sustragere de la obligația respectării dispozițiilor civile din cuprinsul hotărârii de condamnare. Pe de altă parte, împrejurarea că în tabelul definitiv rectificat al obligațiilor debitorului S.C. B. S.A. numitul C., care a fost obligat în solidar cu A. la plata prejudiciului, figurează cu o creanță admisă în cuantum de 13.137 RON, nu poate conduce la concluzia certă că în privința sumei datorate de cei doi părții civile a operat compensarea, în lipsa unor dovezi care să ateste fără echivoc că obligația de plată a condamnaților a fost stinsă în acest mod.

În consecință, instanța de fond a reținut neexecutarea culpabilă de către A. a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, astfel că a admis sesizarea, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a dispus executarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnata A., arătând, în esență, că nu datorează despăgubiri civile S.C. B. S.A., întrucât prin hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției pentru complicitatea la infracțiunea de abuz în serviciu, singura faptă în legătură cu care societatea s-a constituit parte civilă, condiții în care instanța trebuia să lase nesoluționată latura civilă.

Deopotrivă, făcând trimitere la veniturile sale din ultimii trei ani (272.000 RON), la starea sa de sănătate și la cea a membrilor familiei, contestatoarea a arătat că nu dispune de mijloacele financiare necesare pentru a achita prejudiciul despre care se pretinde că l-ar datora, respectiv suma de 592.000 RON, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (2) C. pen.

În plus, a precizat că pe parcursul termenului de supraveghere a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligată către stat, acestea fiind eșalonate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală în raport cu veniturile obținute.

A mai arătat că nu se poate reține reaua sa credință în neachitarea obligațiilor civile, atâta timp cât în hotărârea de condamnare a fost obligată să plătească aceste despăgubiri în solidar cu inculpatul C., iar instanța nu a determinat cu certitudine care este cuantumul prejudiciului provocat de fiecare dintre participanți. De asemenea, a menționat că a contractat un credit în sumă de 45.838 RON, consemnând la H. la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție suma de 46.000 RON, partea pe care ar putea să o achite, aspect ce rezultă din Recipisa nr. x/1 depusă în original la dosar.

Examinând contestația formulată de condamnata A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, reglementând cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, art. 96 C. pen. stabilește că aceasta intervine când pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege (alin. (1), dar și dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească (alin. (2).

Așadar, pentru a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și, în consecință, executarea efectivă a pedepsei aplicată, instanța sesizată cu o astfel de solicitare trebuie să stabilească dacă persoana supravegheată, pe parcursul termenului de încercare, nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile impuse în sarcina sa.

Analizând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2009, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de supraveghere de 3 ani și 10 luni, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu. Inculpata a fost obligată, în solidar cu inculpatul C., să achite părții civile S.C. B. S.A., prin lichidator, sumele de 1.939.790.000 ROL și 3.990.160.000 ROL, actualizate conform ratei inflației.

Această hotărâre a fost modificată și a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, printre altele, prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpata A., aceasta fiind condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor și încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în ceea ce o privește pe inculpata A. care nu sunt contrare deciziei.

Or, prin decizia pronunțată în apel de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu, fără ca instanța să lase nesoluționată acțiunea civilă, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în forma în vigoare la acel moment, ori să se pronunțe în vreun fel asupra acestei chestiuni. Ca urmare, de vreme ce în respectiva hotărâre nu se regăsește o dispoziție expresă în legătură cu soluționarea acțiunii civile, această împrejurare a fost de natură să creeze o ambiguitate cu privire la existența obligației de plată a sumei de bani reținută cu titlu de prejudiciu, cu atât mai mult cu cât, prin dispozitiv, au fost menținute celelalte dispoziții care nu sunt contrare deciziei, fără a se preciza dacă între acestea se include și cea privind obligarea inculpatei, în solidar cu inculpatul C., la plata către partea civilă S.C. B. S.A. a despăgubirilor civile, argumentele apărării sub acest aspect fiind întemeiate.

Pe de altă parte, din examinarea înscrisurilor de la dosar, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, constată că, în cauză, nu se poate stabili reaua credință a condamnatei A. în neexecutarea obligațiilor civile, având în vedere atât cele mai sus expuse, în sensul incertitudinii cu privire la existența respectivei dispoziții a instanței de apel, cât și atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul termenului de încercare, interval în care, așa cum rezultă din raportul de evaluare a persoanei supravegheate, contestatoarea a respectat măsurile de supraveghere și obligațiile impuse prin hotărârea judecătorească, cu excepția celor privind achitarea pretinsului prejudiciu către partea civilă. De altfel, persoana supravegheată a achitat cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligată, manifestând, astfel, interes în respectarea tuturor obligațiilor instituite în sarcina sa.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că veniturile însumate ale condamnatei în ultimii trei ani (aproximativ 272.000 RON), astfel cum rezultă din adeverințele de venit aferente anilor 2015 - 2018, apar insuficiente pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții civile (592.000 euro) prin activitatea infracțională ce a format obiectul dosarului în care a fost cercetată împreună cu alți inculpați și la a cărei acoperire a fost obligată, de prima instanță, în solidar cu inculpatul C., ținându-se seama, sub acest aspect și de circumstanțele personale ale contestatoarei, în sensul că atât aceasta, cât și membrii familiei sale (fiul și părinții săi) suferă de mai multe afecțiuni grave care necesită tratament medical și/sau intervenții chirurgicale, împrejurare care determină reducerea veniturilor familiei.

În aceste condiții, observând și disponibilitatea manifestată de contestatoare în ceea ce privește acoperirea prejudiciului cauzat S.C. B. S.A., aspect ce rezultă din recipisa de consemnare la H. la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție a sumei de 46.000 RON, depusă în original la dosar, obținută în baza unui credit contractat la (...), se constată că, în cauză, nu s-a dovedit reaua-credință a acesteia, fiind incidente dispozițiile art. 96 alin. (2) teza a II-a C. pen., respectiv condamnata a demonstrat că s-a aflat în imposibilitate de a îndeplini obligațiile civile.

Având în vedere motivele anterior expuse, întrucât în cauză nu se poate stabili reaua credință a contestatoarei în neîndeplinirea obligațiilor civile, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 24 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pe care o va desființa și, rejudecând, va respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 40 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 24 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:

Respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 40 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN