ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 138/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 septembrie 2017, reclamanta A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Regională de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 08 septembrie 2017 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând contribuția datorată pentru medicamentele suportate din Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferentă trimestrelor I - III ale anului 2011 în cuantum total de 9.948.642 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare pe care o va promova împotriva acestui act administrativ fiscal.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 4742 din 5 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Regională de Administrare a Marilor Contribuabili, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 8 septembrie 2017 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând contribuția datorată pentru medicamente, în sumă de 9.948.642 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea acestei decizii.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.

Se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurentul-pârât, deși a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de aceste dispoziții legale.

Verificând considerentele sentinței recurate, se constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Se constată că cererea de recurs nu este altceva decât copia întâmpinării formulată de pârâta la instanța de fond.

Astfel, nu se poate considera că susținerile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, potrivit exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, urmează a anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 4742 din 5 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT