ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Calafat, a solicitat, in contradictoriu cu paratul MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, Direcția Generala de Control, Antifrauda și Inspecții - DGCAI, suspendarea executării silite a Procesului-Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, formulat de către structura de control din cadrul Direcției Generale de Control, Antifrauda și Inspecții- DGCAI și întocmit sub nr. x, prin care s-a stabilit o creanța bugetara in suma de 654.551,99 RON, reprezentând avans primit și nejustificat.

Prin sentința nr. 556/2016 pronunțată în data de 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit sub nr. x formulată de reclamantul Municipiul Calafat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții și a dispus restituirea cauțiunii achitată de reclamant cu recipisa de consemnare nr. x din 12.12.2016 emisă de A. Sucursala Calafat.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul Municipiul Calafat, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de suspendare.

În cuprinsul motivelor de recurs recurentul-reclamant a susținut următoarele:

- la data de 01.04.2014, între Primăria Municipiului Calafat și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit a fost încheiat Contractul de finanțare nerambursabila nr. 84/01.04.2014, având o durata de valabilitate de 5 ani, în vederea implementării proiectului intitulat,, Activități de protecția mediului in zona Tuturoaie, in vederea favorizării dezvoltării habitatelor,, (art. 1 alin. (1) din contract).

- contractul de finanțare nerambursabila încheiat între părți este un contract sinalagmatic, cu executare succesiva, în conformitate cu dispozițiile art. 1171 C. civ., astfel că în situația nerespectării obligațiilor asumate de către una dintre părți, cealaltă parte are dreptul la rezoluțiunea acestuia precum și la daune-interese dacă i se cuvin, astfel cum rezultă din art. 1549 C. civ.

- instanța de fond în mod greșit, nu a reținut că pretențiile pârâtei de a solicita restituirea avansului în sumă de 654.551,99 RON, reprezintă o repunere în situația anterioară încheierii contractului, fapt care presupune în prealabil desființarea contractului pe calea rezoluțiunii sau anulării. Autoritatea contractanta nu a solicitat nici desființarea contractului pe calea rezoluțiunii ori constatarea intervenirii rezoluțiunii și nici anularea lui.

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este în concordanță cu probele administrate în cauză, respectiv instanța nu a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății;

- consideră că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind admisibilitatea suspendării actului, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă;

- investiția a fost finalizată, toate costurile au fost dovedite prin documente justificative verificate de intimată, contractul nu a fost denunțat;

- apreciază îndeplinită condiția privind existența unei pagube iminente, deoarece i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza in care ar plati creanța stabilită în cuantum de 654.551,99 RON.

În concluzie recurentul-reclamant a apreciat că instanța de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât și situația de fapt, sentința atacată fiind netemeinică, nelegală și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cât și a dispozițiilor care reglementează cererile de suspendare executare act administrativ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul Municipiul Calafat a solicitat suspendarea executării silite a Procesului-Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, formulat de către structura de control din cadrul Direcției Generale de Control, Antifrauda și Inspecții - DGCAI și întocmit sub nr. x, prin care s-a stabilit o creanța bugetara în sumă de 654.551,99 RON, până la soluționarea definitiva și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că aspectele invocate de reclamant, referitoare la condițiile în care poate opera rezilierea contractului de finanțare, inexistența unei solicitări exprese a pârâtului în acest sens și posibilitatea repunerii părților în situația anterioară în raport de dispozițiile art. 1171 și 1549 din C. civ., vizând în mod evident fondul cauzei, nu pot fi analizate în cadrul procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care se limitează la o simplă pipăire a fondului cauzei.

Totodată se reține că, în speță, reclamantul a invocat, ca împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a actului administrativ atacat.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

Mai mult, prin sentința nr. 261/2017 din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul Municipiul Calafat prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții. Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2016 la data de 13 decembrie 2016, reclamantul Municipiul Calafata solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții, anularea Procesului - Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/8/27.09.2016 întocmit de către structura de control din cadrul Direcției Generale de Control, Antifraudă și Inspecții - DGCAI.

Această soluție dată acțiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanțe, în sensul neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cum cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza condiției existenței unei pagube iminente, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Calafat prin Primar împotriva sentinței nr. 556/2016 din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.