ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 17 martie 2017 până la soluționarea cererii de suspendare pe care urmează să o formuleze împreună cu cererea de anulare a procesului-verbal, în situația în care contestația sa administrativă va fi respinsă.

Prin Sentința civilă nr. 3008 pronunțată la data de 1 august 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii consemnate în cuantum de 1.565 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/1 din 30 iunie 2017.

Împotriva Sentinței civile nr. 3008 pronunțată la data de 1 august 2017 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii.

În susținerea recursului reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin Încheierea din 19 iunie 2018.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând cu prioritate elementele privind lipsa de interes a recursului, situație ce ar conduce la imposibilitatea de soluționare pe fond a acestei căi extraordinare de atac, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes, constând în folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere în primă instanță sau cale de atac.

În temeiul art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În speță, obiectul cererii reclamantului îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 17 martie 2017 până la soluționarea acțiunii în anularea actului, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ ce poate fi dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este limitată sub aspect temporal până la data pronunțării instanței de fond asupra cererii în anularea a respectivului act.

Măsura suspendării poate depăși acest moment numai dacă cererea prin care se solicită suspendarea executării actului administrativ contestat este întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și formulată concomitent sau ulterior învestirii instanței cu acțiunea în anulare, în această ipoteză dispunându-se până la soluționarea definitivă a cauzei.

În ceea ce privește litigiul de față, Înalta Curte constată că, prin Sentința civilă nr. 2507 din 30 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la care recurenta a făcut referire la interpelarea instanței, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții, ca neîntemeiată.

În condițiile în care pe fondul cererii de anulare Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 17 martie 2017 s-a pronunțat deja o hotărâre în primă instanță, interesul pentru soluționarea căii de atac a recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu mai este actual, întrucât decizia nu ar mai produce efecte practice.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3008 din 1 august 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP