ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2014 emis de pârâtă în dosar nr. x/2013.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 206/2014 pronunțată în data de 17 noiembrie 2014, Curtea de Apel a respins acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, împotriva raportului de evaluare nr. x/10.02.2014 emis de Agenția Națională de Integritate în dosar nr. 232/1.1./2008, ca nefondată și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
A susținut în cuprinsul motivelor de recurs că în mod eronat instanța de fond nu a reținut că există putere de lucru judecat, în sensul că prin decizia civilă nr. 701/2004 s-a constatat că nu se afla în stare de incompatibilitate.
În mod greșit a reținut instanța de judecata la pagina 3 din hotărâre, faptul că deținerea simultană a calității de șef formație muncitori în cadrul Pietii agroalimentare Târgu Frumos, instituție care face parte din structura serviciilor publice ale orașului Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local, încalcă dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât funcția pe care o deține în cadrul pieței - unitate autofinanțată, nu face parte din aparatul de specialitate al primarului.
Aparatul de specialitate, potrivit dipozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 face parte din structura funcțională denumită primărie, care are rolul de a duce la îndeplinire hotărârile de consiliu local, soluționând problemele curente ale colectivității. Or, funcția de șef fomație muncitori într-o unitate autofinanațată nu poate fi considerată ca făcând parte din aparatul de specialitate al primarului.
Prin urmare, a solicitat a se constata că în mod neîntemeiat a fost reținută starea de incompatibiliate în sarcina sa, plecându-se de la starea de fapt că ar fi concomitent atât demnitar local, cât și parte a aparatului de specialitate al primarului.
Totodată, a solicitat să se dispună admiterea recursului, casarea în tot a sentinței nr. 206 din 17.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, iar, pe fondul cauzei, să se constate temeinicia contestației impotriva raportului de evaluare nr. x/2014, cu consecința anulării acestuia.
Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.
Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Răspunzând punctual la motivele de recurs, Înalta Curte constată, mai întâi, că acțiunea judiciară se circumscrie sferei de reglementare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Reclamantul a supus controlului de legalitate raportul de evaluare nr. x/10.02.2014 emis de Agenția Națională de Integritate în dosar nr. x/I.I./2013 prin care s-a reținut că a încălcat depozițiile legale privitoare la starea de incompatibilitate, întrucât a exercitat atât funcția de consilier local, cât și pe cea de șef formație muncitori în cadrul Pieții agroalimentare Târgu Frumos, începând cu data de 25.06.2012.
Prima critică din cuprinsul motivelor de recurs a vizat faptul că, în mod eronat instanța de fond nu a reținut că există putere de lucru judecat, în sensul că prin decizia civilă nr. 701/2004 s-a reținut că nu se afla în stare de incompatibilitate
Prin decizia nr. 701/13.12.2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ au fost admise recursurile declarate de pârâții B., A. și Consiliul Local al Orașului Tg. Frumos, împotriva sentinței civile nr. 637/E din 21 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași și a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C. de anulare a Hotărârii nr. 2 din 22 iunie 2004, adoptată de Consiliul Local al orașului Tg. Frumos. Prin Hotărârea nr. 2/22 iunie 2002 au fost validate mandatele mai multor consilieri locali.
Din analiza celor două acțiuni, rezultă, în mod evident, că nu există putere de lucru judecat în ceea ce privește starea de incompatibilitate. Prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta, iar prin decizia nr. 701/2004 s-a hotărât cu putere de lucru judecat doar asupra validării mandatului de consilier al reclamantului.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu există putere de lucru judecat, dat fiind că hotărârea menționată nu a fost dată ca urmare a cercetării existenței sau nu a stării de incompatibilitate a reclamantului, judecătorul adoptând soluția de respingere a acțiunii ca urmare a reținerii, pe de o parte, a lipsei vătămării unui drept recunoscut prin lege a reclamantului C., iar, pe de altă parte, a faptului că respectivele candidaturi, printre care și a reclamantului, nu au fost contestate în termenul legal de 48 ore de la afișarea candidaturii.
În acord cu cele reținute și de judecătorul fondului, Înalta Curte ia act că starea de incompatibilitate a fost constatată de pârâtă începând cu data de 25.06.2012, anterior pronunțării deciziei nr. 701/2004 de către Curtea de Apel Iași.
În acest context, argumentele aduse în susținerea primei critici formulate în recurs apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare.
Nici criticile care vizează modul în care s-a reținut faptul că, deținerea simultană a calității de șef formație muncitori în cadrul Pieții agroalimentare Târgu Frumos, instituție care face parte din structura serviciilor publice ale orașului Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local, încălcă dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 nu pot fi primite.
Curtea de apel a analizat întreaga documentație prezentată de părți și coroborând dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și art. 132 din Legea nr. 215/2001 a precizat că există incompatibilitate între calitatea de consilier local și cea de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului(fostul aparat propriu al consiliului local respectiv), situație în care se află și reclamantul.
Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului de fond observă că la fila 64 se află organigrama și structura serviciilor publice ale orașului Târgul Frumos, județul Iași 2012, din cuprinsul căreia rezultă că șeful formație muncitori din cadrul pieței agroalimentare se află în subordinea viceprimarului care, la rândul său, face parte din aparatul propriu al primarului orașului Târgul Frumos, organigramă ce nu a fost contestată de recurentul-reclamant.
Având în vedere că recurentul-reclamant deținea funcția de șef formație muncitori într-o instituție ce face parte din structura serviciilor publice ale orașului Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Târgu Frumos, Înalta Curte constată că nu a fost respectat regimul juridic al incompatibilităților stabilit prin dispozițiile art. 88, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare conform cărora "funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv...".
Totodată, existând putere de lucru judecat în ceea ce privește validarea mandatului de consilier local prin decizia nr. 701/2004 devin incidente și prevederile art. 91 din Legea nr. 161/2003 ce stipulează la alin. (1):
"Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului de consilier, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local", iar la alin. (3):
"Alesul local poate renunța la funcția ținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție."
În acest context, nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant în sensul că instanța de fond în mod eronat a reținut "incompatibilitatea sa plecând de la starea de fapt că ar fi fost concomitent atât demnitar local, cât și parte din aparatul de specialitate al primarului", judecătorul fondului respectând prevederile legale incidente cauzei.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată legalitatea hotărârii primei instanțe, astfel că va fi menținută, iar recursul declarat de reclamantul A. va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 206/2014 din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.