ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare și sancționare a neregulilor nr. x/22.11.2016 privind Proiectul-Înființare fermă creștere ovine în localitatea Viscri, județul Brașov- cod proiect x/8.05.2012, până la soluționarea definitivă a contestației administrative, cu plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3/2017 din 6 ianuarie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantul A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a fost dispusă suspendarea executării Procesului-verbal de constatare și sancționare a neregulilor nr. x/22.11.2016, până la soluționarea contestației administrative.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că la pronunțarea sentinței recurate instanța de fond reține faptul că sunt întrunite cele trei condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru se dispune suspendarea actului administrativ emis de AFIR respectiv cea a existenței cazului bine justificat, a existenței unei pagubei iminente și a dovedirii parcurgerii procedurii prealabile. În ceea ce privește cazul bine justificat, prin așa-zisa motivare a soluției pe care o pronunță, instanța investită cu judecarea cererii de suspendare se limitează în a enumera care au fost argumentele reclamantei din cererea de chemare în judecată, pentru a dispune suspendarea actului administrativ, fără a arăta care dintre susținerile reclamantei sunt pertinente, ori care dintre aceste susțineri aruncă o îndoială serioasă asupra actului administrativ. De asemenea, Curtea de Apel Brașov nu arată argumentele juridice raportate la susținerile reclamantei pentru a demonstra îndeplinirea condiției cazului bine justificat, nefiind indicat în concret care este aparența de nelegalitate a actului administrativ care face să fie îndeplinită condiția cazului bine justificat în această speță. Din cele enumerate de Curtea de Apel Brașov rezultă că a fost suficient ca reclamanta să formuleze o cerere de suspendare în care să fie invocate motive de nelegalitate indiferent că acestea sunt reale și sustenabile juridic pentru a se putea încuviința o astfel de cerere. Prin motivarea sentinței recurate, instanța de fond nu face o analiză a fiecărui motiv invocat de reclamantă în susținerea cererii de suspendare și nu arată considerentele și argumentele juridice care au făcut susținerile reclamantei valabile. În opinia recurentei, din considerentele sentinței nu reies motivele care aruncă îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ emis și care au dus la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, astfel că sentința pronunțată de Curtea de Apel Brașov este nemotivată, cauză care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Recurenta mai invocă motive care se circumscriu art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (potrivit art. 488 pct. 8) Noul C. proc. civ.) respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența cazului bine justificat, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. În ceea ce privește îndeplinirea condiției care impune existența cazului bine justificat, se arată că instanța de fond, în motivarea sentinței, sub pretextul neprejudecării fondului apreciază faptul că "măsura solicitată de reclamant se justifică prin existența în cauză a unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Instanța de fond motivează soluția pronunțată prin aceea că "motivele invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare vizează aspecte legate de fondul cauzei și sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, atât pentru aspecte procedurale cât și pentru aspecte ce vizează nereguli de fond în stabilirea obligațiilor fiscale, astfel că se circumscriu noțiunii de caz bine justificat". Parcurgând motivarea instanței de fond, se desprinde concluzia unei motivări superficiale ori mai bine-zis a unei lipse de motivare a considerentelor care în concret au determinat instanța de fond să pronunțe o soluție în sensul suspendării executării actului administrativ. Astfel, instanța de fond nu indică acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură a determina concluzia că actul administrativ este aparent nelegal recurgând la o motivare generică și lacunară a soluției pronunțate dat fiind faptul că nu materializează motivele care în mod direct au determinat convingerea că în speță suntem în prezenta unui caz bine justificat. Mai mult, instanța de fond nu arată în motivarea sentinței care dintre susținerile reclamantei au determinat concluzia că în speță este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat. În cadrul procesual al cererii de suspendare din legea contenciosului administrativ nu pot fi analizate decât aspecte de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei. Ori analizarea legalității neregulilor constatate de echipa de control din cadrul A.F.I.R. ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Reclamanta înțelege să aducă doar argumente care antamează fondul cauzei, nefiind aduse critici asupra aparenței de legalitate a procesului-verbal a cărui suspendare se solicită. Se mai arată că structurile A.F.I.R. efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă că în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse. Pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare al proiectului poate face obiectul unor controale efectuate de Direcția Control și Antifraudă - Compartimente Control ex-post, Autoritatea de audit a Curții de Conturi a României, alte instituții naționale abilitate (DNA, DLAF) precum și comisii din partea Uniunii Europene. Deoarece în perioada de implementare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară, beneficiarii pot fi evaluați ulterior. În prezenta speță, echipa de control a concluzionat faptul că în vederea respectării obligațiilor asumate prin contractul nr. X/28.09.2012, societatea S.C. B. S.R.L., a subcontractat în totalitate lucrările asumate, fapt menționat și în procesul-verbal nr. x incheiat de reprezentanții ANAF și însușit de reprezentantul legal al A. I.I. Prin urmare echipa de control a decis constituirea unui debit parțial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuție lucrări nr. X/28.09.2012 încheiat între A. I.I. și S.C. B. S.R.L. Un alt motiv al prezentului recurs este acela că instanța de fond ignoră situația de fapt rezumându-se în a aprecia îndeplinirea cazului bine justificat doar prin raportare la susținerile reclamantei. În ceea ce privește susținerea reclamantei conform căreia în speță nu este produsă o neregulă, recurenta precizează că, în combaterea acestei susțineri are în vedere dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 art. 2 alin. (1) și art. 16 - Neregularități din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare. Se constată astfel că la acest moment există neconcordanțe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare, și situația existentă în prezent, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce conduce la constituirea unui debit parțial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuție lucrări nr. X/28.09.2012 încheiat intre A. I.I. și S.C. B. S.R.L. Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari. În ceea ce privește îndeplinirea condiției necesității prevenirii unei pagube iminente, recurenta consideră că sentința încalcă dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, în opinia recurentei, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Or, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. - Întreprindere Individuală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nici motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, instanța de fond făcând, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Altfel spus, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Condiția existenței cazului "bine justificat", presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului. Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Înalta Curte apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere că prin sentința nr. 100/F/20017 a Curții de Apel Brașov a fost anulat procesul-verbal ce face obiectul cererii de suspendare. Este evident că pronunțarea acestei sentințe reprezintă o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității procesului-verbal. De asemenea, instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză. Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ. Se poate aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere. Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei. Iminența producerii unei pagube în patrimoniul reclamantului rezultă chiar din emiterea Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creanțelor Bugetare, prin care a fost stabilită creanță fiscală. Creanța fiscală stabilită are o valoare semnificativă fiind de presupus că inițierea măsurilor de executare ar crea un prejudiciu serios reclamantului, punându-l chiar în imposibilitate să-și continue activitatea. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.