ÎCCJ, Secția penală, decizia din 26.11.2018 — cale de atac împotriva deciziei nr. 1012/2018 a Curții de Apel Bacău

Partea civilă A. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 74/2018 a Judecătoriei Podu Turcului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă A., prin motivele de apel, a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, având în vedere că s-a constituit parte civilă, cerere care, însă, i-a fost respinsă.

Circumstanțele cauzei: 3.1. Prin rechizitoriul nr. x/2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. În actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că inculpatul B., la data de 21.06.2016, în jurul orei 15:30, ar fi condus pe DC 49, pe raza loc. Balotești, com. Stănisești, jud. Bacău, autoturismul proprietate, marca C., cu nr. de înmatriculare x, având o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege. 3.2. Prima instanță a dispus următoarele: A stabilit inculpatului B., fără antecedente penale, o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În temeiul art. 83 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei pe durata unui termen de 2 ani, stabilit conform art. 84 C. pen. A încredințat supravegherea Serviciului de Probațiune Bacău. Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost supus următoarelor masuri de supraveghere: - să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În temeiul art. 88 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea amânării aplicării pedepsei. A respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de numitul A. În temeiul art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească 800 RON cheltuieli judiciare către stat. 3.3. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 21.06.2017, în jurul orei 13:00, inculpatul B., aflându-se la locuința sa, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca C., cu nr. de înmatriculare x, cu intenția de a se deplasa la Școala Generală Crăiești din com. Stănisești, jud. Bacău, unde acesta preda ca învățător, pentru a depune niște documente. Inculpatul B. a condus autoturismul marca C., cu nr. de înmatriculare x, de la domiciliul său, pană la sediul Școalii Generale Crăiești din com. Stănisești, jud. Bacău, pe DC 49. În jurul orelor 15:00, în aceeasi zi - 21.06.2017, după ce a finalizat treburile pentru care venise la școală, inculpatul B. s-a urcat din nou la volanul autoturismului marca C., cu nr. de înmatriculare x, cu intenția de a se întoarce spre locuința sa din loc. Crăiești. În timp ce conducea autoturismul marca C., cu nr. de înmatriculare x, pe DC 49, pe raza loc. Balotești, inculpatul B. a fost oprit în trafic de organele de poliție din cadrul secției 4 Poliție Rurală Podu Turcului - Postul de poliție Stănișești, jud. Bacău. Întrucât inculpatul B. emana halenă alcoolică, acesta a fost testat de politiști cu aparatul etilotest, rezultatul testării indicând valoarea de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul B. a fost condus apoi la Spitalul Municipal Adjud, jud. Vrancea, iar în urma recoltării de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei, conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 27.06.2017 al Serviciului Județean de Medicină Legală Bacău, a rezultat că acesta avea o concentrație de 1,85 g ‰ alcool pur în sânge la prima probă, recoltată la ora 17:00 și o concentrație de 1,70 g ‰ alcool pur la cea de a doua probă, recoltată la ora 18:00. În cauză, numitul A. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 50000 RON, contravaloarea lipsei de folosință pentru o suprafață de teren, acesta precizand expres în fața instanței că respectiva cerere nu este o actiune civilă distinctă, ci reprezintă o constituire de parte civilă în dosarul penal care îl vizează pe inculpatul B. A fost avut în vedere că, potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Față de situația de fapt reținută mai sus, textul de lege arătat și materialul probator administrat în cauză, instanța a apreciat că a fost dovedită săvârșirea de către inculpat, cu vinovăție, a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. și a stabilit inculpatului B. o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special, astfel cum rezultă din aplicarea reducerii cu o treime, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere: gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurarea că, desi drumul este catalogat ca fiind un drum comunal, deschis circulației publice, acesta este un drum de pămant, peste dealuri, putin circulat, precum și persoana și conduita făptuitorului. Constatând că între pretențiile civile formulate de numitul A. și fapta reținută în prezenta cauză în sarcina inculpatului B. (faptă de pericol și nu de rezultat), nu există niciun fel de legătură de cauzalitate, nefiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei răspunderi civile delictuale pentru faptă proprie, instanța a respins, ca inadmisibilă, actiunea civilă formulată.

Dispoziții legale relevante în cauză: Art. 417 (1) Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. (2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Art. 418 (1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel. (2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia. Art. 421 Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: 1. respinge apelul, menținând hotărârea atacată: b) dacă apelul este nefondat;

Cu privire la admisibilitatea căii de atac: Curtea de apel a constatat că apelul declarat în cauză a fost exercitat de partea civilă A., care poate uza de această cale de atac în conformitate cu dispozițiile art. 409 C. proc. pen. Apelul declarat în cauză a fost exercitat în termenul procedural prevăzut de art. 410 alin. (1) C. proc. pen., adică în 10 zile de la data comunicării copiei minutei hotărârii primei instanțe.

Constatările instanței de apel: 6.1. Curtea de apel a constatat că prima instanță în mod just a reținut că fapta pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată realizează cerințele de tipicitate pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, infracțiune prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. Prima instanță a reținut în mod just situația de fapt în cauză, aceasta fiind conformă cu probele administrate; exitența faptelor care constituie capetele de acuzare, imputabilitatea acestora și culpabilitatea inculpatului au fost dovedite potrivit standardului de efectifitate prev. de art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. - al dovezii dincolo de orice îndoială rezonabilă. De altfel, a fost avut în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei care constituie capătul de acuzare și a solicitat ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Soluția de condamnare a inculpatului a fost apreciată ca legală. 6.2. Curtea de apel a constatat că prima instanță a făcut aplicațiunea criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 74 C. pen., cu neobservarea naturii și a gravității rezultatelor produse prin fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului. În concret, potrivit dispoziției normative menționate, "stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială". Prima instanță, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, dimensionând-o just prin raportare la natura și gravitatea infracțiunii, scopul urmărit, conduita inculpatului în cursul procesului penal și anterior săvârșirii infracțiunii, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația socială și familială, pedeapsa aplicată fiind proporțională cu gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și periculozitatea acestuia, având aptitudinea de a conduce la stingerea raporturilor juridice de conflict generate prin comiterea de către inculpat a faptei ilicit penale. Astfel, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică, critica sa sub acest aspect fiind neîntemeiată. Pe latură civilă, prima instanță a reținut că A. nu avea calitatea de persoană vătămată prin fapta ilicit penală pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, în sensul art. 79 C. proc. pen., apreciindu-se astfel că nu poate exercita acțiunea civilă în procesul penal de față, în condițiile art. 20 C. proc. pen. Ca atare, acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. în procesul penal de față a fost respinsă.

Apelul părții civile A.: Cu privire la critica vizând respingerea acțiunii civile: Curtea de apel a constatat că obiectul procesului penal de față îl constituie tragerea la răspundere penală a inculpatului B. cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. S-a reținut că A. nu a suferit nicio vătămare fizică, materială sau morală prin fapta ilicit penală imputată inculpatului, astfel că nu are, potrivit art. 79 C. proc. pen., calitatea de persoană vătămată. A fost avut în vedere că, potrivit art. 19 alin. (2) C. proc. pen., acțiunea civilă în procesul penal se exercită de persoana vătămată care se constituie parte civilă împotriva inculpatului, or A. nu are calitatea de persoană vătămată, așa cum just a reținut prima instanță, context în care nu poate exercita acțiunea civilă în procesul penal de față. Prin urmare, s-a constatat că în mod just prima instanță nu a primit favorabil acțiunea civilă intentată de partea civilă A., acesta putând să-și valorifice pretențiile civile față de inculpat într-un proces civil în fața unei instanțe civile cu plenitudine de jurisdicție. De altfel, s-a constatat că nici partea civilă apelantă A. nu a relevat aspecte de natură să justifice admisibilitatea acțiunii civile intentate împotriva inculpatului în procesul penal de față. Pentru considerentele expuse, curtea de apel a apreciat critica părții civile sub acest aspect ca fiind neîntemeiată.

Nu au fost identificate motive de apel decelabile din oficiu. Față de considerentele expuse, curtea de apel a respins apelul părții civile și, în consecință, a menținut sentința penală atacată. Împotriva deciziei penale nr. 1012 din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x, a declarat apel A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea excepției invocate de către instanță, din oficiu și respingerea apelului declarat în cauză, ca inadmisibil. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. În speță, calea de atac promovată vizează decizia penală nr. 1012 din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x (prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A. împotriva sentinței penale nr. 74/2018 a Judecătoriei Podu Turcului), hotărâre care este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 1012 din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.