ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 976/2019

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele:

- art. 6 pct. 6.1, 6.2, 6.3, 6.4., 6.5, 6.6, 6.10, art. 8 pct. 8.2, 8.4, 8.7, art. 15 pct. 15.1, 15.3 din Contractul de credit ipotecar x din 06.10.2006, precum și art. 6 pct. 6.1, 6.2, 6.3, 6.4., 6.5, art. II, art. III din Actul adițional nr. x/22.03.2012;

- art. 5 pct. 5.2, 5.3, 5.4, art. 6 pct. 6.l, lit. b), 6.1 lit. c), 6.2, art. 10 pct. 10, lit. c), art. 12 lit. b) liniuța 7 și 8 integral, art. 13 pct. 13.1 alin. (1), (13).4, 13.6, art. 17 pct. 17.6 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din 21.04.2008, precum și art. 5 pct. 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 5.5 din Actul adițional nr. x/24.05.2011 și art. 5 pct. 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 5.5, art. II, art. III din Actul adițional nr. x/22.03.2012;

- art. 5 pct. 5.2, 5.3, 5.4, art. 6 pct. 6.1 lit. c), 6.3, art. 10 pct. 10.1 lit. c), art. 12 lit. b) liniuța 7 și 8 integral, art. 13 pct. 13.1 alin. (1), (13).4, 13.6, art. 17 pct. 17.6 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din 23.09.2008, precum și art. 5 pct. 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 5.5, din Actul adițional nr. x/24.05.2011 și art. 5 pct. 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 5.5, art. II și art. III din Actul adițional nr. x/22.03.2012;

- marja Băncii fixă 3,38% + indicele LIBOR actualizat trimestrial pentru Contractul de credit ipotecar x din 06.10.2006;

- marja Băncii fixă 4,225% + indicele LIBOR actualizat trimestrial pentru Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. x din 21.04.2008;

- marja Băncii fixă 4,2430% + indicele LIBOR actualizat trimestrial, pentru Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. x din 23.09.2008;

- să precizeze și să definească elementele componente ale dobânzii și valoarea acestora;

- să precizeze modalitatea de modificare a dobânzii, exclusiv în funcție de indicele de referință LIBOR la trei luni, cu mențiunea ca marja Băncii este de 3,38%, fixă pe toată perioada derulării Contractului de credit ipotecar x din 06.10.2006; 4,225%, fixa pe toata perioada derulării Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din 21.04.2008; 4,2430%, fixă pe toată perioada derulării Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din 23.09.2008, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând să aibă loc atât în sens crescător cât și descrescător, numai în funcție de variația dobânzii de referință LIBOR;

- suma de 14.722,85 CHF, reprezentând dobânda în suma de 20.223 CHF și rata principală în sumă de -5.500,14 CHF, precum și penalitățile achitate conform Anexei 4 din raportul de expertiza contabilă extrajudiciară în cuantum de 121,06 CHF, pentru Contractul de credit nr. x din data de 06.10.2006.

- suma de 22.679,76 CHF, reprezentând dobânda în sumă de 31.298,94 CHF și rata principala în sumă de - 8.619,18 CHF precum și penalitățile achitate conform Anexei 4 din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară în cuantum de 152,96 CHF, pentru Contractul de credit nr. x/1000/9305 din data de 21.04.2008;

- suma de 16.229,30 CHF, reprezentând dobânda în sumă de 22.282,31 CHF și rata principală în cuantum de - 6.053,01 CHF precum și penalitățile achitate conform Anexei 4 din raportul de expertiza contabilă extrajudiciară în cuantum de 77,07 CHF, pentru Contractul de credit nr. x/1000/12893 din data de 23.09.2008.

Prin Sentința nr. 7344 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze: art. 8.2 privind comisionul de acordare din Contractul nr. x/1110/3745/2006, art. 8.4 privind comisionul de rambursare anticipată, art. 8.7, art. 15.1, art. 15.3 din Contractul nr. x/1110/3745/2006; art. 6.1 lit. c), art. 6.1 lit. b), art. 10.1 lit. c), art. 12 lit. b) liniuțele 7 și 8 din Contractele nr. x/2008 și nr. x1/2008, și s-a dispus restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de acordare și comision de rambursare anticipată de la data perceperii până la data restituirii la care se adaugă dobânda legală.

Prin Decizia civilă nr. 212 A din 5 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelantul-reclamant A. și de apelanta-pârâtă B. S.A., în nume propriu și ca reprezentant al C. prin mandatar B. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 7344 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 212 A din 5 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără a-și încadra criticile în motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea în parte deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, reclamantul A., susține că în mod eronat instanța de apel a dispus respingerea apelului formulat, întrucât aceasta nu a înțeles să analizeze în mod temeinic motivele prezentate în cuprinsul apelului, sens în care apreciază că decizia atacată prezintă o motivare lapidară și care nu argumentează soluția pronunțată de instanța de apel.

În cadrul apelului a fost criticată hotărârea instanței de fond care a admis în parte acțiunea, însă nu a aplicat prevederile legislative în vigoare, reclamantul fiind în ipoteza de a suporta în continuare efectele clauzelor abuzive.

Astfel, în ceea ce privește rata dobânzii, arată că în cuprinsul contractului inițial părțile au convenit inițial o dobândă fixa de 4,99% care poate fi negociată de bancă după formulele de calcul cuprinse în articolele contestate.

Tot în ceea ce privește rata dobânzii, arată că în Contractul de credit nr. x/2008 la punctul 5.1 s-a stabilit că rata dobânzii la încheierea contractului este de 6.99%, iar la punctul 5.2 s-a stabilit că dobânda este variabilă în funcție de politica băncii, dobânda curentă putând fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământului clientului.

Un alt aspect important de reținut pe care instanța apel a omis să-l ia în considerare este acela privind raportul de expertiză de specialitate efectuat în cauză, menit să susțină solicitarea reclamantului de la punctul 5 din cererea de chemare în judecată.

În raport cu dispozițiile Legii nr. 193/2000, recurentul susține imposibilitatea obiectivă de a negocia orice clauză contractuală, caracterul esențial al contractului de credit vizează faptul că în sarcina consumatorului a existat doar posibilitatea de a accepta sau nu condițiile și clauzele impuse de către bancă, fără a putea interveni asupra conținutului acestora.

Astfel, pârâta nu a putut proba faptul că a existat o negociere efectivă între părți, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei neputându-și dovedi afirmațiile.

Or, acest caracter abuziv al contractului are la baza lipsa negocierii clauzelor, caracter ce nu a fost răsturnat în prezenta cauză, în ciuda susținerilor pârâtei, întrucât din probele administrate la dosarul cauzei a reieșit faptul că voința subsemnatului a fost alterată, în speță operând prezumția relativă a caracterului abuziv al clauzelor.

Mai susține recurentul, că dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților prin inserarea clauzelor abuzive se recunoaște băncii posibilitatea de a modifica dobânda, în orice moment, potrivit deciziei proprii, consumatorul neputând anticipa conduita băncii, noua dobânda aplicându-se automat la momentul comunicării către împrumutat.

Pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind dobânda, recurentul susține că acestea contravin și art. 75 - 84 din Legea nr. 296/2004, care prevăd un drept fundamental al consumatorilor, respectiv dreptul de a nu fi incluse în contracte decât "clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".

Chiar dacă un consumator ar avea cunoștințe de specialitate financiară, ceea ce nu este cazul, ar fi imposibil de determinat situațiile obiective la care se face referire în Convenția de credit.

În acest context, recurentul solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel în vederea admiterii apelului formulat în cauză.

Intimata-pârâtă B. S.A., în nume propriu și ca reprezentant al C. prin mandatar B. S.A. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 octombrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 11 octombrie 2018, părțile nedepunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 7 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 212 A din 5 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a acordat termen la data de 9 mai 2019, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursul recurentului-reclamant A. este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Analizând memoriul de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu și-a încadrat criticile în motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Astfel, prin critica formulată cu privire la faptul că instanța de apel a dispus respingerea apelului fără să analizeze în mod temeinic motivele prezentate în cuprinsul apelului și fără să prezinte o motivare care să argumentează soluția adoptată, se constată că aceasta poate fi încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentului, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, reținând, în esență că, criticile formulate de apelantul-reclamant nu pot fi reținute ca întemeiate cu privire la clauzele privind dobânda contractuală și în ceea ce privește restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă sau penalități, în condițiile în care nu s-a reținut caracterul abuziv al niciuneia din aceste clauze.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar în cadrul acestui motiv de casare se pot încadra susținerile recurentului cu privire la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurentul a făcut o serie de aprecieri referitoare la încălcarea acestui act normativ, prin care se susține imposibilitatea obiectivă de a negocia orice clauză contractuală, întrucât în sarcina consumatorului a existat doar posibilitatea de a accepta sau nu condițiile și clauzele impuse de către bancă, fără a putea interveni asupra conținutului acestora.

Această critică a recurentului cu privire la dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda nu poate fi primită, în condițiile în care acest drept este recunoscut de dispozițiile legale de la alin. (1) lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000, potrivit cărora, aceasta are dreptul de a modifica unilateral dobânda atunci când există o motivație întemeiată, profesionistul fiind obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta consumatorul, aspect corect apreciat de instanța de apel.

Cu referire la criticile privind întrunirea condițiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, instanța de apel a constatat în mod corect că apelantul a făcut doar o prezentare a clauzelor privind dobânda contractuală fără o dezvoltare convingătoare în acest sens, motiv pentru care criticile astfel formulate nu au putut fi reținute ca întemeiate.

Tot în același context, se reține și critica recurentului privind omisiunea instanței de a lua în considerare concluziile raportului de expertiză de specialitate efectuat în cauză, aspect ce nu poate fi primit față de caracterul de netemeinicie al acestor susțineri.

Pentru ca susținerile dezvoltate de recurent să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acesta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 212 A din 5 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. - prin mandatar B. S.A. și B. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 212 A din 5 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - NN