ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5276/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 25 aprilie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1246 C. civ., Legea nr. 193/2000 și O.U.G. nr. 50/2010.

Prin cererea depusă la 16 mai 2014, reclamanta a precizat că solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate la art. 4, art. 7, art. 8 lit. a) și b) și art. 9 lit. a), b), c), d), e) și f) din contractul de credit și anularea actului adițional nr. x din 16 iunie 2008, a clauzelor de la art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 7 și art. 8 din anexa 1 din 9 iunie 2010 la actul adițional nr. x din 16 iunie 2008 și art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, pct. b) și c) și art. 8 din actul adițional nr. x din 18 februarie 2011.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2014, Judecătoria Iași a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune, lipsei de interes, inadmisibilității acțiunii și nulității capetelor de cerere nr. x și 3.

Prin sentința civilă nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 7 din contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. x din 16 iunie 2008, în partea privind dreptul băncii de a modifica dobânda în funcție de serviciul datorie împrumutat; a obligat-o pe pârâtă să negocieze cu reclamanta modalitatea de stabilire a dobânzii contractuale și să restituie sumele percepute peste dobânda negociată; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON.

Prin sentința civilă nr. 15227/2017 din 7 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Iași, secția Civilă a respins cererea formulată de expertul C. privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, pronunțată de aceeași instanță.

Împotriva încheierii din 27 noiembrie 2014 și sentinței civile nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, pronunțate de Judecătoria Iași, secția Civilă, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii ca efect al admiterii excepțiilor procesuale, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 15227/2017 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Iași, secția Civilă, expertul C. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin încheierea din 22 mai 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea secției I Civile a aceluiași tribunal.

Prin încheierea din 23 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a aceluiași tribunal; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat dosarul Curții de Apel Iași în vedere soluționării conflictului.

Prin sentința nr. 190 din 19 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a stabilit competența de soluționare a apelurilor în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 25 iulie 2017 sub nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 49/civ din 6 martie 2018, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Iași, secția Civilă și a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 7 din contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. x din 16 iunie 2008, în partea privind dreptul băncii de a modifica dobânda în funcție de serviciul datorie împrumutat; a respins apelul declarat de apelanta C. împotriva sentinței civile nr. 15227/2017 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Iași; a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.735,28 RON; a stabilit că onorariul de expert rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva aceleiași decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 353/2018 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 august 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul recursurilor îl reprezintă decizia nr. 49/civ din 6 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursurile declarate împotriva acestei hotărâri sunt de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Iași este Curtea de Apel Iași, rezultă că soluționarea recursurilor declarate în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 49/civ din 6 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Iași.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.