ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 838/2019

Constatarea caracterului abuziv al contractului din perspectiva riscului valutar și constatarea caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar prevăzute de art. I pct. 3, art. III pct. 5, (ii), art. VI, pct. 1.3.2 (4), 1.3.2 (4) (i), 1.3.2 (4) (ii) din condițiile generale ale contractului, constatarea nulității absolute a acestora și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor încasate în temeiul acestor clauze, sau compensarea sumelor achitate în baza clauzelor abuzive cu sumele rămase de achitat, precum și lipsirea de efect a acestor clauze abuzive pentru viitor, prin conversia în RON a creditului, la cursul de la data tragerii/denominarea/înghețarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON la cursul de la data încheierii contractului până la finalizarea contractului, cu menționarea nivelului dobânzii din contract; În subsidiar, au solicitat să se dispună: 1. Conversia în RON a creditului la cursul de la data tragerii/denominarea/înghețarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanți la cursul CHF/RON de la data încheierii contractului, până la finalizarea contractului, cu menționarea nivelului dobânzii din contract, cu titlu de despăgubire stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) și f) și lit. a), b) și d) din O.G. nr. 21/1992, ca sancțiune pentru inserarea de clauze abuzive în contractul de credit;

Constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de acordare a creditului prevăzut de art. 2.3 în condițiile speciale ale contractului, constatarea nulității absolute a acestora și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor încasate în temeiul unor clauze abuzive lovite de nulitate absolută;

Constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 2.2 din condițiile speciale ale contractului și ale art. III.6 din condițiile generale ale contractului și art. 2.4 din actul adițional nr. x din 04.03.2014 privind dobânda penalizatoare, constatarea nulității absolute a acestora și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor încasate în temeiul clauzelor abuzive lovite de nulitate absolută.

Constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în art. VI.1.2 sub pct. 5, art. 4.1.1 și art. 4.2.1 din actul adițional nr. x/04.03.2013, art. 3.2 și 3.3 din actul adițional nr. x/04.03.2013, în măsura în care se referă la clauze ce pot fi constatate abuziv în cauză, art. VI.1.3.1 (2) din condițiile generale, în măsura în care se referă la oricare dintre clauzele care se vor constata abuzive în cauză, art. VII.1 subpct. 4, art. VII.1 subpct. 10, art. VIII.1 subpct. 1 caz ii din condițiile generale ale contractului, constatarea nulității absolute a acestuia, lipsirea de efect a clauzelor pentru viitor și repunerea în situația anterioară numai în privința clauzelor prevăzute de art. VI.1.2 subpct. 5 din condițiile generale ale contractului și art. 4.1.1 și art. . 4.2.1 din actul adițional nr. x/04.03.2013, prin constatarea nulității contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/04.03.2013 de notar public D., încheiat în baza clauzelor abuzive;

Constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în art. VII.1 subpct. 7 din condițiile generale ale contractului, constatarea nulității absolute a acestora;

Constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute în art. VIII.4 lit. a) din actul adițional nr. x, condiții generale de creditare, constatarea nulității, anularea și lipsirea de efecte a acestei clauze;

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La data de 1 octombrie 2015 reclamanții A. și B. au depus cerere adițională completatoare prin care au solicitat și soluționarea următoarelor capete de cerere: - constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în art. VI. 13.1 și art. VII. 1 din condițiile gemelare ale contractului de credit nr. x/21.04.2008, art. IV. 8 și art. VII.2 din actul adițional 1 la contract de credit nr. x/21.04.2008 privind declararea scadentei anticipate a întregului credit, constatarea nulității absolute a acestor clauze si repunerea părților in situația anterioara prin anularea tuturor actelor subsecvente efectuate urmare a aplicării acestei clauze respectiv a declarării scadentei anticipate a creditului si in consecința soluționării prezentei cauze; - continuarea rambursării creditului pentru plata sumelor ce vor rămâne de achitat conform contractului potrivit clauzelor sale care nu se vor constata abuzive in prezenta cauza, in perioada contractata rămasa pana la finalul creditului, în rate lunare în cuantumul ce se va stabili în prezenta cauză în urma scăderii și compensării sumelor pe care părțile și le datorează reciproc astfel cum se va decide de instanța în raport de soluția ce se va pronunța asupra tuturor capetelor de cerere. - suspendarea executării titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/21.04.2008, modificat prin actul adițional x/04.03.2013 în temeiul art. 638 alin. (2) raportat la art. 638 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. - constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind declararea scadenței anticipate prin raportare la clauzele de dobânda și dobânda penalizatoare solicitate și pe cale principală pe capetele formulate prin acțiunea principala, care au caracter abuziv în măsura în care dobânda ulterioară declarării scadenței anticipate și rezilierii contractului - astfel cum a fost inclusă în calculul fiecărei rate de credit până la finalul creditului conform graficului de rambursare intră în calculul sumei stabilite de plată, sau/și ulterior declarării scadenței anticipate și rezilierii contractului dobânzile contractuale intră în calculul sumei de plata/sunt aplicate în continuare de bancă, ca și când contractul ar mai fi în ființă și în curs de executare deși acesta a încetat prin reziliere, în baza clauzelor menționate care permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist; constatarea nulității acestor clauze pentru aceasta situație și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor efectuate in baza acestor clauze abuzive, în măsura în care până la data soluționării procesului aceste sume se vor executa silit sau, în caz contrar scăderea sumelor ce reprezintă dobânzile contractuale din cuantumul sumei datorate de consumator sau în subsidiar prin compensarea acestor sume cu restul de plată rămas de plata în baza contractelor de credit, în considerarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 193/2000. Prin sentința nr. 7205 din 17 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă cererea de suspendare a executării titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/21.04.2008, modificat prin actul adițional x/04.03.2013, ca inadmisibilă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanți A. și B.. Prin decizia civilă nr. 431/2018 din 23 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 7205 din 17 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanți A. și B.. Recurenții-reclamanți A. și B. s-au raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat. Recurenții-reclamanți A. și B. au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată în cadrul întâmpinării. Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2018, recurenții-reclamanți A. și B. au solicitat instanței să ia act de renunțare la judecata recursului, conform art. 406 C. proc. civ., sens în care au anexat cererii declarație notarială de renunțare la judecată, autentificată sub nr. x din 29 iunie 2018 de Notar Public Dr. E.. Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 10 octombrie 2018 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil. Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 16 octombrie 2018. Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurent, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ. și a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2018, recurenții-reclamanți A. și B. au solicitat instanței să ia act de renunțare la judecata recursului, conform art. 406 C. proc. civ., sens în care au anexat cererii declarație notarială de renunțare la judecată, autentificată sub nr. x din 29 iunie 2018 de Notar Public Dr. E.. Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act volițional, de care instanța urmează a lua act. Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) din același Cod, achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței. Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenții A. și B..