ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE, a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/3.02.2016 și a Deciziei nr. 13528/07.04.2016 emise de pârât, privind soluționarea contestației;

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/3.02.2016, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE

Împotriva încheierii din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând, în principal, casarea sentinței și în rejudecare, admiterea cererii de suspendare; în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că instanța a respins cererea de suspendare fără a motiva această soluție.

În ceea ce privește cazul bine justificat, a susținut că instanța nu a analizat niciunul din motivele de nelegalitate invocate din perspectiva îndoielii legitime asupra legalității respectivului act, ci s-a limitat a reține, la modul general, că nu au fost invocate neregularități procedurale evidente.

Cu privire la paguba iminentă, a arătat că instanța de fond nu s-a mai pronunțat, ca o consecință a respingerii condiției cazului bine justificat, dar consideră că această condiție este îndeplinită pentru că executarea actului administrativ ar aduce recurentei- reclamante un prejudiciu material viitor și previzibil, având în vedere cuantumul mare al debitului ce se pretinde a fi datorat fapt ce ar conduce la sistarea activității societății.

Prin încheierea pronunțată la data de 14 decembrie 2017 s-a constatat, conform raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și că nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., astfel că s-a dispus ca judecata să se realizeze cu citarea părților, conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, raportat la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente.

Recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/3.02.2016, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Art. 14 la care face trimitere art. 15 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Curtea de apel, analizând elementele invocate de reclamantă referitoare la condiția "cazului bine justificat" a considerat, cu o motivare care satisface exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ., că acestea nu au aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază decizia atacată, deoarece nu vizează nereguralități procedurale evidente ci aspecte de fond ce nu pot fi analizate în procedura suspendării.

Este adevărat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe, în sensul că cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de reîncadrarea reclamantei în categoria întreprinderilor legate/mijlocii cu ocazia formulării cererii de finanțare pentru proiectul "Achiziția a două excavatoare pentru lucrări de construire" necesită un probatoriu complex și o analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

De altfel, pe parcursul soluționării prezentului recurs, prin sentința nr. 302/17.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul de fond nr. x/2016, a fost respinsă acțiunea în anularea actelor administrative atacate.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ fundamentează concluzia că, în speță, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, pentru a dispune, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, măsura provizorie de suspendare a executării actului a cărui legalitate a fost constatată pe calea acțiunii în anulare.

Cum pentru admiterea cererii de suspendare este obligatorie, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, lipsa cazului bine justificat face inutilă analiza condiției pagubei iminente, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2018.