ÎCCJ, Decizia nr. 209/2019

Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 4 aprilie 2019, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, dosarul nr. x/2019, având ca obiect recursul declarat de Inspecția Judiciară, în contradictoriu cu A. și B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, împotriva hotărârii nr. 1P din 14 februarie 2019, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară.

În susținerea recursului, Inspecția Judiciară a invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autoarea recursului a susținut că hotărârea instanței de disciplină ar fi nelegală, fiind interpretate greșit normele de procedură aplicabile în speță conform Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară cu modificările aduse prin HCSM nr. 340/29.03.2016, anume dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (6), art. 11 alin. (8) și art. 14 alin. (2) din regulamentul menționat.

Recurenta arată, în esență, că la data de 14.12.2017, pe rolul Inspecției Judiciare se aflau înregistrate lucrările nr. x/2017 și nr. y/2018, aflate în diferite stadii de instrumentare (prima aflată în curs de efectuare a cercetării disciplinare la acel moment, iar cea de-a doua în curs de efectuare a verificărilor prealabile).

Singurele dispoziții care impuneau înregistrarea sub număr nou a unei sesizări ce cuprindea și aspecte noi, altele decât cele care făcuseră obiectul unor verificări anterioare, erau stipulate în cuprinsul art. 17 alin. (1) și (5) din Regulamentul arătat și vizau situația unor lucrări finalizate, referitor la care se înregistra o nouă sesizare cuprinzând aspecte noi.

O dispoziție similară nu era prevăzută în Regulamentul menționat și în ceea ce privește ipoteza înregistrării într-o lucrare în curs de soluționare a unei sesizări ce cuprindea și aspecte noi, altele decât cele care formau obiectul verificărilor prealabile ori cercetării disciplinare.

În condițiile în care aspectele noi sesizate în completare de către numita C., prin memoriul înregistrat la 14.12.2017 (formulate pe lângă aspectele de interes pentru soluționarea lucrării nr. y/2018), relevau și necesitatea efectuării unor verificări prealabile distincte față de alți magistrați procurori decât cei față de care se efectuau cercetarea disciplinară în lucrarea nr. x/2017 și verificările prealabile în lucrarea nr. y/2018, aflate în curs de soluționare, și, respectiv, pentru alte abateri disciplinare, pentru aceste noi aspecte sesizate nu puteau fi efectuate verificări prealabile în niciuna dintre cele două lucrări deja înregistrate, Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară neprevăzând dispoziții prin care să poată fi realizată extinderea verificărilor într-o lucrare pendinte ori disjungerea lucrării existente urmată de formarea unei noi lucrări pentru efectuarea de verificări prealabile privind aspectele noi.

Singurele dispoziții aplicabile în ipoteza dată, prin care se crea cadrul legal pentru a fi efectuate verificări referitoare la aspecte noi distincte față de cele verificate în lucrarea inițial formată, cuprinse într-o sesizare înregistrată într-o lucrare aflată în curs de soluționare, nefinalizată, erau cele ale art. 14 alin. (2) din regulament.

Acest articol prevede că verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate.

Potrivit acelorași dispoziții regulamentare, inspectorii judiciari pot însă constata orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare, cu ocazia efectuării verificărilor, situație în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condițiile art. 10 alin. (6).

Textul de lege nu distinge în ceea ce privește modalitatea în care, în perioada efectuării verificărilor, inspectorii judiciari iau cunoștință despre orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare și le constată, fie ca urmare a unor verificări directe realizate de inspectorul judiciar, fie ca urmare a relațiilor furnizate de diverse persoane (chiar și petenți) la solicitarea unor puncte de vedere, fie ca urmare a depunerii de note de relații de către vreuna dintre persoanele ascultate sau a realizării altor activități, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară.

În concret, procesul-verbal de sesizare din oficiu care a stat la baza înregistrării lucrării nr. x/2018, avizat de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori și de inspectorul șef al Inspecției Judiciare la data de 12.02.2018, a fost întocmit de către inspectorii judiciari la data de 08.02.2018, în perioada efectuării de verificări prealabile în lucrarea nr. y/2018, aflată în curs de soluționare, lucrare având ca obiect verificarea indiciilor de existență a săvârșirii altor abateri disciplinare, de către alți magistrați procurori decât cei vizați de respectivul proces-verbal de sesizare din oficiu.

În consecință, termenul maxim de 90 de zile de efectuare a verificărilor prealabile în lucrarea nr. x/2018 se calculează de la data înregistrării acestei lucrări pe baza procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit de inspectorii judiciari, avizat de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori și de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, respectiv de la data de 12.02.2018, situație în care se constată, în considerarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că termenul de efectuare a verificărilor prealabile în această lucrare, verificări finalizate la data de 11.05.2018, nu a fost depășit, nefiind deci aplicabile dispozițiile art. 174 și următoarele din C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură.

Așa fiind, sunt neîntemeiate susținerile instanței disciplinare privind constatarea nulității procedurii verificărilor prealabile în prezenta cauză, ce ar atrage și nulitatea cercetării disciplinare, a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare împotriva procurorilor B. și A. și a acțiunii disciplinare formulată împotriva acestora.

În concluzie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Inspecția Judiciară a solicitat admiterea recursului admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală, iar în urma rejudecării, admiterea acțiunii disciplinare formulată de Inspecția Judiciara împotriva pârâților procurori B. și A. și aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2014, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Intimații A. și B. au depus fiecare întâmpinare, comunicate părții adverse, prin care magistrații au solicitat motivat, punctual, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a legii.

Inspecția Judiciară nu a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimați.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimaților, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speță, titularul acțiunii disciplinare critică hotărârea prin care secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță disciplinară, a admis excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/2018 din data de 29 august 2018 și a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâților A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina (în prezent suspendat din funcție) și B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza I rap. la art. 99

1

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Se susține de către recurentă că prin memoriul înregistrat la 14.12.2017 petenta C. a învederat aspecte noi ce necesitau efectuarea unor verificări prealabile distincte față de alți magistrați procurori decât cei față de care se efectuau cercetarea disciplinară în lucrarea nr. x/2017 și verificările prealabile în lucrarea nr. y/2018, aflate în curs de soluționare.

De asemenea, aspectele noi sesizate se refereau la alte abateri disciplinare și nu puteau fi efectuate verificări prealabile în niciuna dintre cele două lucrări deja înregistrate, singura modalitate de înregistrare fiind cea prevăzută de art. 14 alin. (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal de sesizare din oficiu din 8 februarie 2018, avizat de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori și de inspectorul șef al Inspecției Judiciare la data de 12.02.2018, dată de la care s-ar calcula termenul maxim de 90 de zile de efectuare a verificărilor prealabile în lucrarea nr. x/2018.

Potrivit art. 45 alin. (1) - (3) din Legea nr. 317/2004, "(1)Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. (2) În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situația de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează și se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură."

Din interpretarea textului legal invocat, rezultă că modalitățile de sesizare a Inspecției Judiciare în legătură cu abaterile disciplinare ale magistraților sunt indicate expres și limitativ în art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004, neputând exista o procedură disciplinară în absența unei sesizări, textul de lege stipulând două modalități alternative de sesizare, anume sesizarea din oficiu sau sesizarea oricărei persoane interesate, inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii. Procedura disciplinară se desfășoară strict în limitele sesizării (care conține o descriere a faptelor). Și în cazul în care există deja o lucrare disciplinară cu un obiect clar determinat, în care se efectuează verificări, iar inspectorul judiciar de lucrare constată alte fapte, care pot constitui abateri disciplinare, în temeiul art. 14 alin. (2) corelat cu art. 10 alin. (6) din Regulamentul privind lucrările de inspecție, acesta trebuie să întocmească un proces-verbal de sesizare din oficiu, care se avizează de șeful de direcție și de inspectorul-șef.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale și infralegale menționate anterior, este corectă interpretarea instanței disciplinare în sensul că aspectele pentru care inspectorii judiciari se pot sesiza din oficiu sunt cele constatate pe parcursul efectuării verificărilor prealabile, altele decât cele de care au luat cunoștință prin modurile de sesizare prevăzute de art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, iar sesizarea din oficiu, efectuată în condițiile art. 14 alin. (2) din regulament, nu poate privi aspecte cu care inspectorii judiciari au fost deja învestiți în mod legal.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că, așa cum în mod corect a constatat și instanța disciplinară, aspectele cu care inspectorii judiciari s-au sesizat din oficiu la data de 08.02.2018 au fost reclamate prin memoriul formulat la data de 14 decembrie 2017 de petenta C. și înregistrat la lucrarea nr. y/2017 din data de 16 noiembrie 2017 (aflat la filele x din vol. I din lucrarea nr. x/2018), iar nu ca urmare a celor constatate de inspectorii judiciari pe parcursul efectuării verificărilor prealabile în lucrările nr. x/2017 și nr. y/2018.

Astfel, în speță, actul de sesizare din oficiu a fost întocmit pentru fapte și împrejurări deja cunoscute inspectorilor judiciari, aceștia fiind învestiți anterior, prin memoriul formulat de petentă la data de 14 decembrie 2017, să efectueze verificări și cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 304/2004 în lucrarea nr. y/2017, înregistrată la data de 16 noiembrie 2017, inclusiv cu aspectele pentru care s-a exercitat acțiunea disciplinară, aspectele referitoare la intimații procurori regăsindu-se în memoriu la pct. 1.6 și nu ca urmare a sesizării din oficiu din prezenta lucrare.

În plus, chiar și recurenta arată în răspunsul la întâmpinare depus în fața instanței disciplinare că faptele reclamate de petenta C. se aflau într-o anume stare de conexitate cu prima sesizare ce a stat la baza constituirii lucrării nr. y/2017 din data de 16 noiembrie 2017, altfel cum a reținut și instanța disciplinară.

În consecință, susținerea recurentei că dispozițiile regulamentare nu disting în ceea ce privește modalitatea în care, în perioada efectuării verificărilor, inspectorii judiciari iau cunoștință despre orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare și le constată, fie ca urmare a unor verificări directe realizate de inspectorul judiciar, fie ca urmare a relațiilor furnizate de diverse persoane (chiar și petenți) la solicitarea unor puncte de vedere, fie ca urmare a depunerii de note de relații de către vreuna dintre persoanele ascultate sau a realizării altor activități, nu are relevanța pretinsă de autoarea recursului, deoarece, în speță, faptele reclamate fuseseră deja aduse la cunoștința inspectorilor judiciari.

În plus, indiferent de câte sesizări sau memorii ulterioare se depun în cadrul aceleiași lucrări sau în cazul conexării altor lucrări, calculul termenului prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 se raportează la data inițială a sesizării Inspecției Judiciare într-o lucrare, iar nu de la data fiecărei completări sau sesizări ulterioare înregistrate în aceeași lucrare.

Prin urmare, niciunul dintre textele indicate de recurentă, anume dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (6), art. 11 alin. (8) și art. 14 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, nu conțin prevederi care să demonstreze temeinicia susținerilor corelative din cererea de recurs.

Față de aceste aspecte, în cauza de față, data de la care se calculează termenul de efectuare a verificărilor prealabile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este data înregistrării sesizării inițiale în lucrarea nr. y/2017, anume 16 noiembrie 2017, lucrare în care a fost înregistrat la data de 14 decembrie 2017 memoriul în completare formulat de petenta C., astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul maxim, de cel mult 90 de zile, în care trebuiau efectuate verificările prealabile în speța de față pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară a fost cu mult depășit.

Considerentele anterior expuse confirmă soluția instanței de disciplină privind nelegalitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu, întrucât a fost întocmit cu încălcarea normelor imperative privind sesizarea Inspecției Judiciare dar și din perspectiva respectării termenelor legale ce reglementează procedura disciplinară, astfel încât argumentele invocate de recurentă în acest cadru, relativ la neîncălcarea acestor norme ca și cele referitoare la pretinsele situații diferite în care s-ar fi efectuat verificările/cercetarea pentru fiecare dintre sesizările în discuție și care reprezintă, din perspectiva examinată, aspecte procedurale pur formale, corect evaluate de secția pentru procurori, nu au relevanța juridică ce li se atribuie prin motivele de recurs și, pe cale de consecință, nu sunt de natură să justifice casarea hotărârii atacate.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că este neîntemeiat motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că, aspectele astfel reținute, ce relevă temeinicia excepției nulității a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare atestă, deci, legalitatea respingerii ca atare a acțiunii disciplinare.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 1P din 14 februarie 2019 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2019.