ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11.04.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și I.S.C.I.R. România - Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, a solicitat anularea: I. în totalitate a actelor normative emise de ISCIR România aprobate de Ministerul Economiei și publicate în Monitorul Oficial nr. 759 bis/06.12.2013 sub denumirea: - PT CR 6-2013, "Autorizarea operatorilor control nedisctructiv și a persoanelor juridice care efectuează examinări nedistructive precum și evaluarea persoanelor juridice care efectuează examinări distructive" - PT CR 7-2013, "Aprobarea procedurilor de sudare pentru oțel, aluminiu, aliaje de aluminiu și polietilena de înaltă densitate (PE-HD)" - PT CR 9-2013, "Autorizarea sudorilor care execută lucrări de sudare la instalațiile sub presiune și la instalațiile de ridicat, și a operatorilor sudare țevi și fitinguri din polietilenă de înaltă densitate (PE-HD). II. Ordinului ISCIR nr. 8/2009 privind atestarea persoanelor care au dreptul de a participa ca formator la programele de formare profesionale organizate pentru ocupațiile reglementate de ISCIR - publicate în Monitorul Oficial nr. 57/2009, ca fiind nelegale, dar și revocarea parțială a celorlalte prescripții emise de ISCIR din 2009 care nu au ținut cont de legislația conexă specifică formării profesionale a adulților și libertății de a presta servicii în acord cu Directivele UE. De asemenea, a mai solicitat și suspendarea actelor normative susmenționate până la soluționarea acțiunii în anulare, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale ce vor fi stabilite pe parcursul procesului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea depusă la data de 3 iunie 2014 pârâtul Ministerul Economiei a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei față de capătul 4 al cererii de chemare în judecată, respectiv anularea ordinului ISCIR nr. 8/2009, excepția de tardivitate a cerii de anulare a Ordinului nr. 8/2009 și excepția lipsei de interes a promovării acțiunii în anulare act administrativ. Prin întâmpinarea depusă la data de 3 iunie 2014 pârâtul I.S.C.I.R. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 18 din 26 ianuarie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei în ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului ISCIR nr. 8/2009 și a respins acest capăt de cerere față de pârâtul Ministerul Economiei pentru lipsă calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiate excepțiile de tardivitate, lipsei de interes și a lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului ME nr. 1001/2013 și a PT CR 6-2013, PT CR 7-2013 și PT CR 9-2013. A admis excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului ISCIR nr. 8/2009, pe care o respinge ca inadmisibilă. A respins excepția nelegalei constituiri a instanței ca neîntemeiată. A respins cererea de anulare a Ordinului ME nr. 1001/2013 și a PT CR 6-2013, PT CR 7-2013 și PT CR 9-2013, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și I.S.C.I.R. România - Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, ca neîntemeiată. A respins cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Economiei nr. 1001/21013 și a PT CR 6-2013, PT CR 7-2013 și PT CR 9-2013, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1,2,3,5 și 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat -I.S.C.I.R. România a depus întâmpinare la data de 12.06.2015, prin care a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate. Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Suceava a depus răspuns la întâmpinare la data de 14.07.2015, solicitând respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare depusă de intimatul- pârât.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 14 februarie 2017, astfel cum fost îndreptată, din oficiu, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Motivele de fapt și de drept relevante Raportat la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a pretins ca instanța nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale întrucât "fiind vorba de acte normative de interes general, în completul de judecată trebuie să fie și un reprezentat al Ministerului Public. În realitate, dispozițiile referitoare la participarea Ministerului Public în procesul civil, respectiv art. 92 și 93 C. proc. civ., enumeră situația în care participarea procurorului la dezbaterea litigiului este obligatorie (art. 92 alin. (3). Or, față de obiectul prezentei, niciun act normativ nu impune prezența procurorului. Cât privește participarea sa facultativă aceasta alegere este la latitudinea Ministerului Public, nu a instanței de judecată. Invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a raportat la faptul că sentința a fost pronunțată de un alt judecător decât cel căruia i s-a repartizat cauza. În realitate nu au avut loc alte dezbateri pe fondul cauzei într-o altă componență a completului, la primul termen de judecată din 9 septembrie 2014, reclamanta-recurentă a solicitat un nou termen pentru apărarea, la următorul termen din 7 octombrie 2014, reclamanta a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Suceava în soluționarea pricinii apreciind că acesta ar aparține Curții de Apel București. Cum pronunțarea asupra acestei excepții a fost prorogată la termenul ulterior din 6 mai 2014 instanța s-a pronunțat atunci asupra acestei excepții, respingând-o fără a se antama fondul principii. Dezbaterile pe fondul cauzei s-a realizat în fața completului în aceeași componență cu cea care a pronunțat hotărârea astfel că susținerile recurentei în legătură cu aceasta nu sunt reale. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. se raportează la încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, recurenta apreciind că instanța competentă în soluționarea cauzei este Curtea de Apel București. Instanța de fond s-a pronunțat de altfel asupra acestei excepții respingând-o în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004. În fapt recurenta, fără să critice această soluție, reiterează excepția fără a o motiva. Față de faptul că însăși reclamanta a introdus acțiunea la Curtea de Apel Suceava, a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a considerat în mod temeinic că aceasta a fost opțiunea reclamantei. Recurenta a invocat faptul că instanța de fond ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, cu motivarea că la același termen s-a pronunțat atât in ceea ce privește excepțiile consemnate cat și în ceea ce poveste suspendarea și anularea ordinelor reclamate. Recurenta citează în acest caz din însăși dispozitivul sentinței atacate, fără a indica în concret nicio regulă de procedură ce ar fi fost încălcată. În realitate, o interdicție precum cea la care se face referire nu există în procedura civilă, din contră instanța fiind obligată a se pronunța asupra excepțiilor invocate de părți cât și a celorlalte capete de cerere. Prin raportare la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a pretins că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât au fost încălcate Directivele CE nr. 200/123 și nr. 2005/36. Pe fond criticile s-au referit la PT CR6-2013, PT CR7-2013 și PT-CR9-2013 aprobate prin Ordinul ME nr. 1001/2013, instanța de fond respingând cererea de anulare acestora întrucât reclamanta nu s-a putut pretinde a fi fost vătămată prin aplicarea acestora. Cu toate acestea, prin cererea de recurs ori precizările subsecvente recurenta nu motivează în concret în ce a constatat vătămarea suferită, ba mai mult încearcă să-și motiveze susținerile pe aceea că intimați nedovedind respectarea prin Ordinul emis a prevederilor "O.U.G. nr. 49/2009 și actelor legislative conexe" aceasta nu a putut "dovedi corespunzător încălcarea acestora", deși sarcina probei îi revenea. În concluzie, în raport de criticile aduse, hotărârii a instanței de fond apare ca temeinică și legală. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Cum, în raport de argumentele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.