ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 18.12.2015 emis de pârâtă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 308/2016 din 28 decembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantului A.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Prin Decizia nr. 3646 din 17 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 308/2016 din 28 decembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, aspectele arătate în continuare.

Prin persoană fizică autorizată se înțelege, în sensul art. 2 lit. (a) și (i) din O.U.G. nr. 44/2008 persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forța sa de muncă.

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 44/2008 "Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate și autorizate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Conformându-se acestei obligații, recurentul-reclamant a solicitat și obținut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activității economice înregistrate.

Chiar dacă există la dosarul cauzei mențiuni în sensul că această activitate economică a încetat la data de 14.07.2014, se constată că recurentul-reclamant a încălcat regimul incompatibilităților, așa cum în mod corect a reținut Agenția Națională de Integritate, deținând în mod simultan funcția de primar cât și funcția persoană fizică autorizată, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect a reținut că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de primar și pe cea de persoană fizică autorizată, iar în această din urmă calitate a realizat venituri.

Această interpretare ține seama și de statuările Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 a arătat că,,nu se poate afirma nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. (…),calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz (…). De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că,, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, (…).

Or, în speță nu se poate susține că recurentul reclamant nu a desfășurat o activitate economică, în condițiile în care, conform înscrisurilor depuse la dosar fond, a realizat venituri (profit) din creșterea animalelor în gospodărie.

II. Cererea de revizuire formulată de A. și apărările intimatei

Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 3646 din 17 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 pct. 5 C. proc. civ. și a expus, în esență, criticile arătate în continuare.

Revizuentul a susținut că după pronunțarea hotărârii a fost descoperit un înscris doveditor nou reprezentat de contractul de donație (dar manual), înscris sub semnătură privată, întocmit între revizuent și sora acestuia, într-un singur exemplar. Prin acest contract de donație, revizuentul a dat sub formă de dar manual cele 12 capete de bovine surorii sale B. la sfârșitul anului 2011.

A precizat revizuentul că nu a fost în măsură să invoce și să prezinte acest înscris nici la instanța de fond și nici la instanța de recurs datorită unor împrejurări mai presus de voința sa, deoarece, fiind încheiat într-un singur exemplar, i l-a dat spre păstrare surorii sale, care l-a rătăcit cu ocazia renovării locuinței.

Prin urmare, nemaifiind proprietar de bovine, asociația nu mai putea desfășura activitate.

Apărările intimatei

Intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, și în subsidiar ca neîntemeiată, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

III. Considerentele instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire

Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate de revizuent și a cazului de revizuire invocat, prevăzute de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

Revizuentul a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509 - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Înalta Curte reține că revizuirea unei hotărâri, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată; el să nu fi fost cunoscut de instanță și să fie determinant pentru soluționarea litigiului; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive mai presus de voința ei sau pentru că a fost reținut de partea potrivnică.

Înalta Curte constată, însă, că înscrisul doveditor de care se prevalează revizuentul nu a fost descoperit după darea hotărârii, întrucât acesta exista înainte de declanșarea procesului prin introducerea cererii de chemare în judecată la data de 07.01.2016, iar revizuentul avea cunoștință de existența acestui înscris, fiind parte a contractului de donație, invocat ca înscris nou.

Susținerile revizuentului în sensul că înscrisul, reprezentat de contractul de donație, s-a încheiat într-un singur exemplar, înmânat surorii sale, de asemenea parte a contractului, și care a fost rătăcit cu ocazia renovării locuinței acesteia, nu demonstrează caracterul de noutate al înscrisului și nu înlătură supoziția că revizuentul avea posibilitatea reală și efectivă de a invoca înscrisul respectiv și de a efectua în cadrul litigiului demersurile necesare obținerii de probe în susținerea interesului său procesual.

De asemenea, în cauză nu este îndeplinită nici cerința ca înscrisul invocat să fie doveditor, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată, deoarece revizuentul nu a expus o teză probatorie relevantă, aptă să conducă la revizuire, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între soluția de respingere a cererii sale ca nefondată și înscrisul nou pe care și-a întemeiat cererea de revizuire.

De altfel, Înalta Curte reține că, prin susținerile invocate sub aspectul motivului de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., revizuentul tinde în realitate să obțină o nouă judecată a cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru considerentele expuse și văzând prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3646 din 17 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2018.