ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1433/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015 și comunicată reclamantului cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. x/19.01.2015, precum și obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin sentința civilă nr. 327 din 24.11.2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a fost dispusă anularea adresei nr. x/15.01.2015, emisă de pârâtul MADR, în ceea ce îl privește pe reclamantul A., fiind obligat pârâtul MADR la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B.

Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul reiterează excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive, excepție pe care o apreciază greșit soluționată de instanța de fond. Astfel, recurentul arată că actul ce face obiectul acțiunii introductive, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. f, art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi calificat caa fiind un act administrativ, așa cum este adecsta definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c.

De asemenea, recurentul a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond și pe aspectul aplicării greșite a normelor de drept material incidente cauzei. Astfel, recurentul a precizat că intimatul-reclamant nu a probat existența vreunui act administrativ vătămător, întrucât în cauză este vorba despre adresa nr. x/15.01.2015.

S-a arătat că adresa contestată de intimat nu este altceva decât o simplă corespondență între două autorități, ce reflectă un punct de vedere cu privire la înscrisurile emise de S.C. C. S.R.L. și care are caracterul unui act de informare, nefiind de natură să interzică posibilitatea intimatului-reclamant de a solicita organismului de inspecție și certificare lămuriri cu privire la neconformitățile din documentele ce o vizează.

Cu privire la aplicarea Ordinului nr. 181/2014, art. 4 alin. (10), recurentul a solicitat înlăturarea acestuia, întrucât MADR a atribuit numărul de cod RO-ECO-014 organismului de inspecție șicertificare B. Sucursala Iernut, prin certificatul de aprobare nr. x/28.11.2012, iar această entitate a fost radiată din evidențele ORC în baza rezoluției nr. x/26.11.2014. față de această situație s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă a acțiunii, întrucât nu există posibilitatea menținerii aceluiași cod atribuit altei persoane.

Recurentul a arătat că se poate observa cu ușurință că B.-Sucursala Iernut și C. S.R.L. sunt două subiecte distincte, iar solicitarea intimatului-reclamant de obligare a MADR să recunoască validitatea unui certificat emis pentru 2014 este nefondată.

Recurentul a arătat că nu există niciun argument în susținerea criticilor conform cărora autorizarea C. S.R.L. trebuia să se facă începând cu data de 28.07.2014, în condițiile în care cererea de aprobare ca organism de inspecție și certificare a fost adresată de societate ministerului de resort la data de 27.11.2014, însă nu a fost însoțită de toate documentele necesare.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul A. a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului formulat, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. De asemenea, a susținut faptul că recursul formulat este nemotivat, întrucât indică în mod general că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 486 și urm. din C. proc. civ.

A solicitat, pe fondul recursului, respingerea ca nefondat, și menținerea sentinței recurate ca fiind legală. A arătat că deși a fost invocat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu s-a arătat care normă de drept material a fost aplicată greșit.

Intimatul a susținut că prin motivele de recurs se reiterează toate apărările formulate prin întâmpinare în fața instanței de fond, apărări care au fost respinse motivat de instanță.

De asemenea, intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare la motivele de recurs și a solicitat anularea recursului, în principal, ca urmare a admiterii excepției nulității, întrucât motivele invocate în susținerea cererii de recurs nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14.12.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.02.2018 completul de filtru a apreciat ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de ambii intimați prin întâmpinare, constatând că argumentele prezentate de recurent se circumscriu cazului de casare invocat în susținerea recursului formulat și, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată se reține că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., adresa nr. x/15.01.2015 fiind, în opinia reclamantului, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

Se înțelege din aceste susțineri ale reclamantului din cererea introductivă că se solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate și nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantului este confirmată și de susținerea acestuia depusă prin întâmpinarea la motivele de recurs, în care precizează că prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantului, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speță s-a emis, inițial, Nota de control nr. x/16.12.2014, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/15.01.2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/15.01.2015, iar prin răspunsul la întampinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x/16.12.2014, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că "MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcției Agricole Județene Caras Severin și al cărei conținut a fost comunicat subsemnatului cu adresa sus mentionată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspectie intocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicata stampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevedrile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reține că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menționată, din conținutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Împrejurarea că reclamantul susține că prin adresa (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activității de control finalizate prin încheierea notei amintite.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotarari temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întampinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevazute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/15.01.2015, deși reclamanta solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către recurentul pârât și chiar de către intimata reclamantă în fața instanței de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantei, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamantă, era necesar ca instanța de fond să solicite reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vătămător, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a procedat la analizarea adresei nr. x/15.01.2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naționale și comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, așa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcțiilor pentru agricultură județene să-i informeze pe operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiții, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță se reține încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 364 din 15 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 327 din 24.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.