ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2015, la data de 29.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B., pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. x/19.01.2015, precum și obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal raportat la excepțiile invocate, privind inadmisibilitatea acțiunii față de temeiul demersului judiciar, iar pe de altă parte, raportat la faptul că în speță nu a fost probat interesul urmărit de reclamant prin această acțiune. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A solicitat introducerea, în calitate de chemat în garanție, a S.C. C. S.R.L., precum și, în temeiul art. 68 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Astfel, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că între condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ se numără și acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, tipic sau asimilat, conform art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 și, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public, sens în care au fost invocate prevederile art. 8 alin. (1) și art. 18 din același act normativ. În speță, a susținut că adresa nr. x/2015, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu este act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 328 din 24 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. și a dispus anularea adresei nr. x/2015, emisă de pârâtul MADR, în ceea ce îl privește pe reclamantul A.; a obligat pârâtul MADR la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B.; a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 328 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în principal prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantului A. și menținerea ca legală a adresei MADR nr. x/15.01.2015.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocă nemotivarea hotărârii, apreciind că prima instanță nu a motivat în mod legal soluția dată, atât în fapt cât și în drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv nu a arătat motivele de drept și de fapt pe care s-a întemeiat susținerea că prin adresa atacată i-au fost contestate drepturile reclamantului, motiv pentru care a apreciat ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei, critică faptul că prima instanță a reținut, în mod nelegal, că pârâtul MADR nu avea posibilitatea de a impune reclamantului reorientarea către un alt organism.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât reiterează excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind că aceasta a fost respinsă în mod greșit de către instanța de fond.

Astfel, susține că adresa contestată nr. x/15.01.2015 reprezintă o simplă corespondență între două autorități, reflectând un punct de vedere asupra înscrisurilor emise de S.C. C. S.R.L., respectiv are caracterul unui act de informare a beneficiarilor de fonduri europene (subvenții de la APIA) asupra faptului că organismul de inspecție și certificare cu care aceștia aveau contract de prestări servicii nu este aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, prin urmare, toate actele emise de acesta sunt nelegale.

Consideră că acest înscris nu se circumscrie noțiunii de act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea acestuia neputând fi anulată, câtă vreme, deși acest înscris a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, acesta nu produce prin sine însuși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.

Recurentul-pârât critică sentința instanței de fond și pe aspectul aplicării greșite a normelor de drept material incidente, având în vedere că prin adresa nr. x/2015 se solicită doar informarea operatorilor din agricultura ecologică care au beneficiat de serviciile de inspecție și certificare ale B. - Sucursala Iernut, în intervalul 01.01 - 28.11.2014, când acest organism a fost radiat din evidențele ONRC, cu privire la faptul că S.C. C. S.R.L., entitate continuatoare a acestui organism, nu fusese aprobat la data emiterii adresei. Mai mult, datele comunicate operatorilor prin adresa nr. x/2015 se referă strict la activitatea S.C. C. S.R.L. din perioada 27.07.2014 (data înființării) - 26.01.2015 (data primirii aprobării de către MADR).

Prin urmare, se susține că actul contestat nu a modificat și nu a stins raporturi juridice în ceea ce îl privește pe reclamant, iar pe de altă parte, Certificatul nr. x/13.10.2014 emis de B. nu a fost revocat ori anulat, producând în continuare efecte juridice, astfel că nu se poate considera că adresa invocată ar fi modificat ori ar fi stins raportul juridic în discuție.

Astfel, solicită să se constate că adresa nr. x/2015 nu este act administrativ, motiv pentru care o acțiune în anularea acestui înscris este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ.

Criticând aspectele reținute de prima instanță în sensul că reclamantului i s-ar fi imputat anumite reguli procedurale și de organizare ale organismului de certificare, arată că în baza Deciziei nr. 69988/28.12.2012, MADR a emis Certificatul de aprobare nr. 14/28.12.2012, pentru organismul de inspecție și certificare - B. - Sucursala Iernut, CUI x, cu valabilitate până în data de 27.12.2016, atribuindu-i-se codul RO-ECO-2014 și fiind radiată din evidențele ORC Mureș la data de 27.11.2014.

Se subliniază faptul că la data de 27.07.2014, persoana responsabilă de desfășurarea activității acestei sucursale, a înființat societatea C. S.R.L., cu sediul în Cluj Napoca, X/23.07.2014, CUI x având ca asociat unic societatea germană D., MADR fiind notificat de către societatea nou înființată prin adresa nr. x/2014 ce anunța schimbarea locației de lucru pentru România, invocând aprobarea tacită și apreciind că lipsa unui răspuns echivalează cu recunoașterea calității sale de continuatoare a Sucursalei Iernut.

Referitor la interesul reclamantului în a solicita anularea adresei nr. x/2015, recurentul-pârât susține că nu a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, astfel că prima instanță nu putea reține că nu sunt întemeiate apărările sale privind lipsa interesului reclamantului, ci a încercat să arate că reclamantul nu era obligat să promoveze o acțiune, fiind suficient să solicite lămuriri organismului de certificare și inspecție cu care reclamantul se afla în relații contractuale.

Critică cele reținute de către prima instanță în sensul că neînțelegerile ar viza relația MADR - B., că eventuala neregularitate a S.C. C. S.R.L. a fost acoperită prin emiterea certificatului de aprobare nr. 24/26.01.2015 și că, în aceste condiții, lipsa de diligență a pârâtului în raporturile sale cu organismele cărora le-a delegat respectivele atribuții, nu poate fi imputată reclamantului, recurentul-pârât susține că pentru perioada 28.07.2014 - 26.01.2015, MADR avea emisă aprobare ca organism de certificare și inspecție doar pentru B. - Sucursala Iernut, ca reprezentant al B..

Astfel, susține că B. - Sucursala Iernut și S.C. C. S.R.L. sunt două subiecte de drept diferite, fiind neavenită solicitarea reclamantului de a se dispune obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014 și, pe de altă parte, adresa prin care recurentul-pârât a fost informat despre înființarea și înregistrarea la ONRC a S.C. C. S.R.L. nu poate fi calificată ca o cerere pentru obținerea aprobării în vederea inspecției și certificării produselor agroalimentare din sectorul de agricultură ecologică, conform Ordinului nr. 181/2012, motiv pentru care nici nu se poate susține că MADR a acoperit neregularitatea activității societății C. S.R.L. prin emiterea Certificatului de aprobare nr. 24/26.01.2015, deoarece nu se poate reține o identitate între cele doua persoane juridice nici din punctul de vedere al normelor din domeniul organizării sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică și nici din acela din dreptul societar.

Pe de altă parte, se susține că potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 31/1990, societățile străine pot înființa în România, cu respectarea legii române, filiale, precum și sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.

În speță, D. a fost acreditat de Organismul de acreditare DAKKS, conform Certificatului de acreditare nr. X, valabil până la data de 10.12.2014, B. - Sucursala Iernut fiind persoana juridică înființată ca sucursală a D. și aprobată ca organism de inspecție și certificare în agricultura ecologică în conformitate cu Standardul european EN 45011 sau Ghidul ISO 65. Sucursala unei societăți comerciale este o structură fără personalitate juridică, care se analizează ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activității societății mamă care o patronează.

În eventualitatea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, solicită reducerea cuantumului onorariului avocațial.

4.1 Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care solicită constatarea nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., respectiv să se constate nulitatea recursului ca fiind nemotivat.

Consideră că prima instanță în mod corect a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, soluția pronunțată pe fonul cauzei fiind, de asemenea, legală, având în vedere că actul atacat produce efecte juridice.

4.2 Intimata-chemată în garanție C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, consideră că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către recurent, este nefondată.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

De asemenea, prin aceeași încheiere completul de filtru a apreciat drept neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de ambii intimați prin întâmpinările formulate, constatând că argumentele prezentate de recurent se circumscriu cazului de casare invocat în susținerea recursului formulat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B., pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. x/19.01.2015, precum și obligarea MADR să recunoască validitatea acestui certificat.

Prin această adresă, ministerul pârât a adus la cunoștința tuturor direcțiilor pentru agricultură județene faptul că, în perioada 02.12.2014 - 05.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfașurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L.

În urma controlului, prin Nota de control nr. x s-a propus ca operatorii să fie informați asupra următoarelor aspecte: organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției aprobate de MADR ca organism de inspecție și certificare. Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. Se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Finalul adresei conține solicitarea de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. și de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis acțiunea; a dispus anularea adresei nr. x/2015 emise de pârât în ceea ce îl privește pe reclamantul A. și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Pentru a pronunța această soluție a reținut că prin nerecunoașterea efectelor certificatului emis în favoarea reclamantului și prin notificarea de a se orienta către un alt organism de inspecție și certificare acreditat (în caz de neconformare neputând continua activitatea în sistemul de agricultura ecologică), actul atacat produce efecte juridice constând, pe de o parte, în contestarea valabilității certificatului și, pe de altă parte, în condiționarea activității agricole de orientarea către un alt organism de certificare și control.

Pârâtul a susținut că o astfel de sancțiune nu a intervenit încă, dar natura juridică a unui act, calificarea acestuia ca act administrativ, producător de efecte juridice, nu poate depinde de un fapt ulterior, respectiv de modul în care este pus în executare.

Cu privire la fondul litigiului a constatat că certificatul în discuție nu a fost anulat de vreo instanță judecătorească sau revocat de instituția emitentă, astfel că ministerul pârât nu avea posibilitatea de a impune reclamantului reorientarea către un alt organism acreditat de MADR pentru refacerea controlului și emiterea unui nou certificat vizând agricultura ecologică decât, eventual, după expirarea valabilității certificatului.

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și vizează nemotivarea sentinței, recurentul pârât susținând că instanța fondului nu a motivat în mod legal soluția dată, atât în fapt, cât și în drept, respectiv nu a precizat motivele pe care se întemeiază atunci când consideră că prin adresa atacată îi sunt contestate drepturile reclamantului, motiv pentru care apreciază ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond consideră în mod nelegal că pârâtul MADR nu avea posibilitatea de a impune reclamantei reorientarea către un alt organism.

Înalta Curte apreciază că este nefondat acest motiv de recurs, întrucât prima instanță a respectat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că a indicat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, dar și cea de admitere a cererii de chemare în judecată.

Sub aspectul admisibilității acțiunii, a argumentat de ce adresa în discuție întrunește elementele actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, menționând care sunt efectele juridice pe care le produce, iar în ceea ce privește fondul litigiului a arătat motivele de fapt și de drept pentru care consideră că acțiunea este întemeiată prin prisma nelegalității actului contestat.

În aprecierea Înaltei Curți, împrejurarea că recurentul-pârât nu este de acord cu aceste argumente expuse în considerentele sentinței, nu este de natură să ducă la concluzia că sentința nu satisface exigențele motivării, instituite de textul de lege sus menționat.

Al doilea motiv de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea acestui motiv de recurs se arată, în esență, că adresa contestată nu este altceva decât o simplă corespondență între două autorități, ce reflectă un punct de vedere cu privire la înscrisurile emise de C. S.R.L. și are caracterul unui act de informare, nefiind de natură să interzică posibilitatea reclamantei de a solicita organismului de inspecție și certificare lămuriri cu privire la neconformitățile din documentele ce o vizează. Reprezintă o operațiune administrativă efectuată cu scopul informării beneficiarilor de fonduri europene că organismul de inspecție și certificare cu care aceștia aveau contracte de prestări servicii nu este aprobat de MADR.

Înalta Curte reține că, din conținutul întâmpinării depuse în dosarul de fond și al înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că nu a fost emis de ministerul pârât un alt înscris care să constituie decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantei de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată.

De altfel, la solicitarea expresă a instanței de recurs, reprezentantul recurentului pârât a precizat la termenul de judecată din 16.03.2018 că o asemenea decizie nu a fost emisă.

Din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată se reține că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantei pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., adresa nr. x/2015 fiind, în opinia reclamantei, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

În răspunsul la întampinare depus în dosarul de fond, reclamantul redă un extras din conținutul Notei de control nr. x, respectiv:

"certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice" și mentionează că prin adresa în discuție se face, într-adevăr, o informare, însă asupra unei decizii care se constituie într-un act administrativ.

Se înțelege din aceste susțineri că solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate și nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantului este confirmat și de susținerile din întampinarea depusă în dosarul de recurs, în care precizează că prin Nota de control nr. x s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantei, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speță, s-a emis inițial Nota de control nr. x, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamanta solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/2015, iar prin răspunsul la întampinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantei să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcției Agricole Județene Caraș-Severin și al cărei conținut i-a fost comunicat cu respectiva adresă, menționa că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspectie întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicata stampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reține că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menționată, din conținutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Împrejurarea că reclamanta susține că prin adresă (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activității de control finalizate prin încheierea notei amintite.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/2015, deși reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către recurentul pârât și chiar de către intimata reclamantă în fața instanței de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantei, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamantă, era necesar ca instanța de fond să solicite reclamantei să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vatamator, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a procedat la analizarea adresei nr. x/2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naționale și comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, așa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcțiilor pentru agricultură județene să-i informeze pe operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiții, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță se reține încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 328 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 328 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2018.