ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate, eliberat acesteia de organismul de inspecție B., pentru anul 2014; anularea deciziei transmise Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat chemarea în garanție a S.C. C. S.R.L., precum și introducerea în cauză, în calitate de pârât, în temeiul art. 68 C. proc. civ., a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cereri la care, ulterior, a renunțat.

Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că petitul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea reclamantei de anulare a deciziei M.A.D.R. de invalidare a certificatului de conformitate emis de către organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015 și comunicată cu adresa nr. x/2015.

Tot prin întâmpinare, pârâtul a mai invocat și excepția tardivității acțiunii, ulterior formulând cerere de renunțare la aceasta.

Prin sentința civilă nr. 364 din 15 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; a dispus anularea adresei nr. x/2015, emise de pârât în ceea ce o privește pe reclamanta A. și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B., luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 364 din 15 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât invocă nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii recurate, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv faptul că instanța de fond nu a arătat care sunt motivele avute în vedere când a considerat că prin adresa atacată îi sunt contestate drepturile reclamantei, motiv pentru care a apreciat ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei, consideră că prima instanță a constatat în mod nelegal că pârâtul nu avea posibilitatea de a impune reclamantei reorientarea către un alt organism.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că adresa ce face obiectul prezentei cauze reprezintă o simplă corespondență între autorități, reflectând doar un punct de vedere și având caracterul unui act de informare, ce nu se circumscrie noțiunii de act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea acestuia neputând fi anulată, deoarece această procedură se aplică doar actelor juridice administrative.

În conținutul său, actul contestat aduce la cunoștința destinatarilor, printre altele, că în perioada 02-05.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L., iar în urma controlului, prin nota de control nr. x, s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată, că organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala lernut a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. x/26.11.2014, iar societatea nou înființată - C. S.R.L. nu a fost aprobată de M.A.D.R., ca organism de inspecție și certificare.

De asemenea, s-a mai precizat, prin aceeași adresă, că certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, apreciind că se impune reorientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de M.A.D.R., în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Recurentul-pârât consideră că, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f), art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actul contestat nu poate fi calificat drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) întrucât, deși este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.

Critică sentința recurată sub aspectul aplicării greșite a normelor de drept material, întrucât prin adresa nr. x/2015 se solicită doar informarea operatorilor din agricultura ecologică care au beneficiat de serviciile de inspecție și certificare ale organismului B. - Sucursala Iernut, în intervalul 01.01 - 28.11.2014 (când acest organism a fost radiat din evidențele ONRC) cu privire la faptul că C. S.R.L. nu era aprobat la data emiterii adresei. Mai mult, datele comunicate operatorilor prin adresa nr. x/2015 se referă strict la activitatea C. S.R.L. din perioada 27.07.2014 (data înființării) - 26.01.2015 (data primirii aprobării de către MADR).

Mai arată că, așa cum a reținut și instanța de fond, certificatul nr. x/13.10.2014 emis de B. nu a fost revocat ori anulat, producând în continuare efecte juridice, astfel că adresa MADR nr. 114654/15.01.2015 nu a modificat sau stins raportul juridic ce o privește pe reclamantă și, în consecință, instanța de fond a reținut în mod nelegal că actul atacat ar fi produs efecte juridice.

Referitor la susținerea instanței de fond că negarea drepturilor reclamantei este nejustificată câtă vreme nu i se impută anumite reguli procedurale și de organizare a organismului de certificare, recurentul-pârât arată că în baza Deciziei nr. 69988/28.12.2012, MADR a emis Certificatul de aprobare nr. 14/28.12.2012, pentru organismul de inspecție și certificare - B. - Sucursala Iernut, această entitate fiind radiată din evidențele ORC Mureș la data de 27.11.2014. Anterior, la data de 27.07.2014, persoana responsabilă de desfășurarea activității B. - Sucursala Iernut a înființat societatea C. S.R.L., având ca asociat unic societatea germană B.. Ulterior, reprezentanta legală a C. S.R.L. a emis către MADR notificarea nr. x privind schimbarea locației de lucru pentru România, în C. S.R.L. cu sediul în Cluj Napoca, str. x, invocând aprobarea tacită și apreciind că lipsa unui răspuns la notificare echivalează cu recunoașterea calității sale de continuatoare a Sucursalei Iernut.

Recurentul-pârât consideră că în speță nu este probat nici interesul urmărit de reclamantă, deoarece acest act putea fi combătut printr-un act care dovedește contrariul, emis de organismul de certificare cu care reclamanta avea contract, care să ateste faptul că reclamanta a respectat condițiile de certificare ecologică/conversie. Astfel, MADR, prin răspunsul la plângerea prealabilă nr. x/24.02.2015, a comunicat reclamantei că situația creată se datorează organismului de inspecție și certificare S.C. C. S.R.L., singurul în măsură să explice neconformitățile din documentele pe care le-a eliberat.

Susține că MADR nu a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, ci a urmărit să arate că reclamanta nu era obligată să promoveze o acțiune în anularea adresei de informare, ci era suficient să solicite lămuriri organismului de certificare și inspecție cu care reclamanta se afla în relații contractuale în ceea ce privește legalitatea certificatului emis.

Referitor la lipsa de diligență a pârâtului reținută de prima instanță, arată că raportat la perioada 28.07.2014 - 26.01.2015, la care se face referire în actul contestat, MADR avea emisă aprobare ca organism de certificare și inspecție doar pentru B. - Sucursala Iernut, ca reprezentant al B., iar raportat la reglementarea legală a sucursalei, ca dezmembrământ al unei societăți, cele două entități mai sus arătate sunt subiecte de drept diferite. Consideră că adresa prin care s-a informat recurentul-pârât asupra înființării și înregistrării la ONRC a persoanei juridice române S.C. C. S.R.L. nu poate fi calificată ca o cerere pentru obținerea aprobării în vederea inspecției și certificării produselor agroalimentare din sectorul de agricultură ecologică, conform Ordinului 181/2012.

De asemenea, apreciază că nu există niciun argument pertinent în susținerea celor reținute de către instanța de fond conform cărora MADR a acoperit neregularitatea activității societății C. S.R.L. prin emiterea Certificatului de aprobare nr. 24/26.01.2015.

Totodată, recurentul-pârât consideră că în cauză au incidență dispozițiile Legii nr. 31/1990, respectiv art. 44 din această lege, B.-Sucursala Iernut fiind persoană juridică înființată ca sucursală a B. Germania, conform legislației în vigoare, cu sediul în România și aprobată ca organism de inspecție și certificare în agricultura ecologică, potrivit ultimei versiuni notificate prin publicare în seria x a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, a Standardului european EN 45011 sau Ghidului ISO 65 (Cerințe generale pentru organisme ce operează sisteme de certificare produs) de către Organismul Național de Acreditare al României sau de alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaștere multilaterală a acreditării europene EA-MLA.

În eventualitatea în care intimata-reclamantă solicită acordarea cheltuielilor de judecată, recurentul-pârât solicită reducerea cuantumului raportat la munca depusă de apărător, numărul termenelor și numărul amânărilor solicitate de reclamanți, și în raport cu dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Pe cale de excepție, solicită constatarea nulității recursului, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și nulitatea recursului ca fiind nemotivat, având în vedere că prin cererea de recurs, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 486 și următoarele C. proc. civ., indicând în mod general Legea nr. 554/2004 și toate celelalte dispoziții arătate în "întâmpinare", ceea ce, în opinia intimatei-reclamante echivalează cu o nemotivare. Consideră că recurentul-pârât a reluat susținerile din întâmpinarea depusă la Curtea de Apel Timișoara, care au fost reținute de instanța de fond și respinse ca netemeinice și nelegale.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii arată că prin adresa în discuție, pârâtul a urmărit încălcarea dreptul său la exercitarea căilor de atac legale, în contextul în care prin adresa în cauză s-au produs efecte juridice, prima instanță reținând în mod corect că din modul de redactare a adresei rezultă că efectele juridice pe care le produce constau, pe de o parte, în contestarea valabilității certificatului și, pe de altă parte, în condiționarea activității agricole de orientarea către alt organism de certificare și control, pârâtul recunoscând că prin adresa contestată se creează premisele aplicării unor sancțiuni.

Intimata-reclamantă precizează că prin nota de control nr. x s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantei, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speță s-a emis inițial Nota de control nr. x, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/2015.

Susținerea că instanța de fond ar fi reținut în mod nelegal că actul atacat ar fi produs efecte juridice este neîntemeiată și recurentul-pârât, cu rea credință, a omis prezentarea Notei de control nr. x, pe care nici nu l-a comunicat intimatei-reclamante. Astfel, MADR a invalidat certificatul de conformitate în discuție, prin Nota de control nr. x, iar decizia a fost comunicată intimatei-reclamante prin DAJ Caraș-Severin, fără a i se transmite și actul administrativ.

Referitor la neprobarea interesului urmărit de reclamantă, aceasta arată că deși s-a adresat organismului de inspecție, care a comunicat un punct de vedere conform cu starea de fapt reală și cu dispozițiile legale în materie și care a fost transmis MADR, APIA, PAJ Caraș-Severin, decizia de invalidare a certificatului său de conformitate nu a fost schimbată.

Certificatul de conformitate a fost eliberat de către B., organism care avea aprobarea MADR la data efectuării controlului și la data emiterii certificatului de conformitate, dar cu toate acestea, recurentul-pârât a susținut cu rea-credință că intimata-reclamantă ar fi avut contract de inspecție și certificare cu B. - Sucursala Iernut, iar certificatul de conformitate i-ar fi fost eliberat de C. S.R.L.

Intimata-reclamantă arată că a avut contract cu B. și activitatea de inspecție a fost efectuată de către B. - Sucursala Iernut, care avea aprobare MADR la data efectuării inspecției, iar între intimată și C. S.R.L. nu a fost încheiat niciun act juridic referitor la perioada de referință și nici nu a avut cunoștință de conținutul adresei nr. x/2014, prin care această entitate juridică a anunțat MADR că va activa ca noua reprezentanță pentru România a B. Astfel, activitatea de inspecție a fost realizată de către D., care la data efectuării controlului, 23.08.2014, era angajat al B., fiind îndreptățită să efectueze inspecția, respectiv inspecția a fost realizată de B. - Sucursala Iernut, partenerul contractual al intimatei și doar din eroare s-a aplicat ștampila C. S.R.L. pe anexele raportului de inspecție și notificarea referitoare la continuitatea contractului de inspecție și certificare.

Recurentul pârât a formulat răspuns la întampinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivele expuse în cererea de recurs.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, rezultând că a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului să recunoască valabilitatea acestui certificat.

Prin această adresă, ministerul pârât a adus la cunoștința tuturor direcțiilor pentru agricultură județene faptul că în perioada 02-5.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfașurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L.

În urma controlului, prin Nota de control nr. x s-a propus ca operatorii să fie informați asupra urmatoarelor aspecte: organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției aprobate de MADR ca organism de inspecție și certificare. Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. Se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Finalul adresei conține solicitarea de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. și de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis acțiunea; a dispus anularea adresei nr. x/2015, emise de pârât în ceea ce o privește pe reclamanta A. și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Pentru a pronunța această soluție a reținut că prin nerecunoașterea efectelor certificatului emis în favoarea reclamantei și prin notificarea de a se orienta către un alt organism de inspecție și certificare acreditat (în caz de neconformare neputând continua activitatea în sistemul de agricultura ecologică) actul atacat produce efecte juridice constând, pe de o parte, în contestarea valabilității certificatului și, pe de altă parte, în condiționarea activității agricole de orientarea către un alt organism de certificare și control.

Pârâtul a susținut că o astfel de sancțiune nu a intervenit încă, dar natura juridică a unui act, calificarea acestuia ca act administrativ, producător de efecte juridice, nu poate depinde de un fapt ulterior, respectiv de modul în care este pus în executare.

Cu privire la fondul litigiului a constatat că certificatul în discuție nu a fost anulat de vreo instanță judecatorească sau revocat de instituția emitentă, astfel că ministerul pârât nu avea posibilitatea de a impune reclamantului reorientarea către un alt organism acreditat de MADR pentru refacerea controlului și emiterea unui nou certificat vizând agricultura ecologică decât, eventual, după expirarea valabilității certificatului.

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și vizează nemotivarea sentinței, recurentul pârât susținând că instanța fondului nu a motivat în mod legal soluția dată, atât în fapt, cât și în drept, respectiv nu a precizat motivele pe care se întemeiază atunci când consideră că prin adresa atacată îi sunt contestate drepturile reclamantei, motiv pentru care apreciază ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond consideră în mod nelegal că pârâtul MADR nu avea posibilitatea de a impune reclamantei reorientarea către un alt organism.

Înalta Curte apreciază că este nefondat acest motiv de recurs, întrucât prima instanță a respectat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că a indicat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, dar și cea de admitere a cererii de chemare în judecată.

Sub aspectul admisibilității acțiunii a argumentat de ce adresa în discuție întrunește elementele actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, menționând care sunt efectele juridice pe care le produce, iar în ceea ce privește fondul litigiului a arătat motivele de fapt și de drept pentru care consideră că acțiunea este întemeiată prin prisma nelegalității actului contestat.

În aprecierea Înaltei Curți, împrejurarea că recurentul pârât nu este de acord cu aceste argumente expuse în considerentele sentinței nu este de natură să ducă la concluzia că sentința nu satisface exigențele motivării, instituite de textul de lege sus menționat.

Al doilea motiv de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea acestui motiv de recurs se arată, în esență, că adresa contestată nu este altceva decât o simplă corespondență între două autorități, ce reflectă un punct de vedere cu privire la înscrisurile emise de C. S.R.L. și are caracterul unui act de informare, nefiind de natură să interzică posibilitatea reclamantei de a solicita organismului de inspecție și certificare lămuriri cu privire la neconformitățile din documentele ce o vizează. Reprezintă o operațiune administrativă efectuată cu scopul informării beneficiarilor de fonduri europene că organismul de inspecție și certificare cu care aceștia aveau contracte de prestări servicii nu este aprobat de MADR.

Înalta Curte reține că, din conținutul întâmpinării depuse în dosarul de fond și al înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că nu a fost emis de ministerul pârât un alt înscris care să constituie decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantei de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată.

De altfel, la solicitarea expresă a instanței de recurs, reprezentantul recurentului pârât a precizat la termenul de judecată din 16.03.2018 că o asemenea decizie nu a fost emisă.

Din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată se reține că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantei pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., adresa nr. x/2015 fiind, în opinia reclamantei, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

În răspunsul la întampinare depus în dosarul de fond, reclamanta redă un extras din conținutul Notei de control nr. x, respectiv:

"certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice" și mentionează că prin adresa în discuție se face, într-adevăr, o informare, însă asupra unei decizii care se constituie într-un act administrativ.

Se înțelege din aceste susțineri că solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate și nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantei este confirmat și de susținerile din întampinarea depusă în dosarul de recurs, în care precizează că prin Nota de control nr. x s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantei, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speță s-a emis, inițial, Nota de control nr. x, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamanta solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/2015, iar prin răspunsul la întampinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantei să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamanta arată că "MADR, prin adresa cu nr. 114654/15.01.2015 transmisă Direcției Agricole Județene Caras Severin și al cărei conținut a fost comunicat subsemnatului cu adresa sus mentionată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspectie intocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicata stampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevedrile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reține că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menționată, din conținutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Împrejurarea că reclamanta susține că prin adresa (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activității de control finalizate prin încheierea notei amintite.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotarari temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întampinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevazute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/2015, deși reclamanta solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către recurentul pârât și chiar de către intimata reclamantă în fața instanței de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantei, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamantă, era necesar ca instanța de fond să solicite reclamantei să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vatamator, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a procedat la analizarea adresei nr. x/2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naționale și comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, așa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcțiilor pentru agricultură județene să-i informeze pe operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiții, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță se reține încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 364 din 15 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 364 din 15 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2018.