ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. xx/59/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa 114654 din 15 ianuarie 2015 și comunicata cu adresa DAJ Caraș Severin nr. 127 din 19 ianuarie 2015 și obligarea MADR sa recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin Sentința nr. 354 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție nulitatea recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că motivele invocate și dezvoltarea lor nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportorul a constatat că recursul nu a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 50 RON, datorată potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, deși prin adresa comunicată la 25 februarie 2016, i s-a adus la cunoștință recurentului că are de îndeplinit această obligație procesuală.

Astfel, s-a concluzionat în sensul respingerii excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare și admiterii în principiu a recursului, sub rezerva depunerii taxei de timbru în cuantum de 50 RON, până la primul termen de judecată.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Intimatul - pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat punct de vedere asupra raportului, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea pronunțată la data de 5 septembrie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului și a admis în principiu recursul declarat de A., fixând termen de judecat în ședință publică, conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., cu mențiunea pentru recurentul-reclamant de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 50 RON.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului pentru netimbrare, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată după cum se va arăta în continuare.

Prin încheierea din 5 septembrie 2017, recursul a fost declarat admisibil în principiu, sub rezerva depunerii taxei de timbru în cuantum de 50 RON, până la primul termen de judecată, în caz contrar, fiind aplicabile dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În cauză, deși a fost citat cu mențiune în acest sens, conform dovezilor anexate la dosar, recurentul-reclamant A. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că mențiunile de la alin. (2) al aceluiași articol, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A., ca netimbrat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 354 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM