ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa 114654/15.01.2015 și comunicată cu adresa DAJ Caras Severin nr. 27/19.01.2015, și obligarea ministerului să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 353 din 14 decembrie 2015, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reținând că adresa a cărei anulare se solicită nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, totodată, solicitarea de obligare a pârâtului la recunoașterea validității certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014 fiind, la rândul său, inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a formulat, în esență, următoarele critici:

- prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

- prima instanță nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, pronunțându-se pe un alt obiect decât al cererii de chemare în judecată, iar hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susținut că nu a solicitat anularea Adresei nr. x/2015, ci anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate ce i-a fost eliberat de B. pentru anul 2014, comunicate prin această adresă, și obligarea autorității pârâte la recunoașterea validității certificatului ce i-a fost eliberat pentru anul 2014.

A învederat că s-a adresat C. S.R.L. pentru a-i comunica o copie de pe Nota de control nr. x, la care se face referire în Adresa nr. x/2015, din cuprinsul notei de control observându-se că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate, propunându-se măsuri în vederea postării pe site-ul M.A.D.R. numai a certificatelor de proprietate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite înainte de data de 24.07.2014, care au aplicată ștampila B.-Sucursala Iernut, organism aprobat de acest minister.

Ca urmare a acestei note, certificatul său de conformitate a fost radiat de pe site-ul ministerului, pierzându-și calitatea de operator în agricultura ecologică, raportul de inspecție în cazul său fiind întocmit după data de 24.07.2014.

Potrivit recurentei, nu este afectată legalitatea sau conformitatea certificatului său de conformitate doar prin eroarea aplicării ștampilei C. S.R.L. în loc de B.-Sucursala Iernut, pentru că nu a fost informat în legătură cu această eroare.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare sau, după caz, reținerea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat nulitatea recursului, apreciind că nu este indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se reține că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilității, din 8 martie 2018, constatându-se că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa 114654/15.01.2015 și comunicată autorității pârâte cu adresa Direcției Agricole Județene Carș Severin nr. 127/19.01.2015, precum și obligarea ministerului să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

1.1. Cu privire la motivul de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv a fost invocat formal întrucât partea nu a precizat în ce reguli de procedură ar fi fost încălcate de prima instanță.

1.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, de asemenea, constată că este nefondat.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În cauză, nu se regăsește niciuna dintre aceste ipoteze, hotărârea recurată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, în considerentele hotărârii regăsindu-se motivele de fapt și de drept și raționamentul care au determinat formarea convingerii instanței în pronunțarea soluției.

1.3. Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate și criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Contrar susținerilor reclamantului, se constată că acesta nu aduce critici unui act administrativ emis de autoritatea intimată, ci contestă Adresa nr. x/2015, așa încât nu pot fi primite afirmațiile acestuia cu privire la obiectul acțiunii, care a fost corect reținut de prima instanță în raport cu cererea de chemare în judecată și cu precizările formulate de reclamant în cursul judecății, care a indicat actul atacat ca fiind Adresa M.A.D.R. nr. x/15.01.2015.

În speță, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin această adresă, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a informat toate direcțiile pentru agricultură județene cu privire la faptul că, în perioada 02-05.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții-Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare precum și la activitatea desfășurată de B.-Sucursala Iernut/C. S.R.L.

În urma verificărilor efectuate, prin Nota de control nr. x, s-a propus informarea operatorilor cu privire la faptul că B.-Sucursala Iernut a fost radiată din data de 28.11.2014, iar societatea nou înființată, C. S.R.L. nu este aprobată de M.A.D.R. ca organsim de inspecție și certificare.

Astfel, certificatele emise după data de 24.07.2014 care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, impunându-se orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Coform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Pentru ca un act să fie considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

De reținut că nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Instanța de control judiciar apreciază că Adresa nr. x/2015 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă un act de informare, o corespondență între instituții.

În acest sens, se reține că prin respectiva adresă Ministerul Agriculturii a informat direcțiile agricole județene asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L., precum și asupra obligației de accesare a serviciilor altui organism de inspecție și certificare autorizat de M.A.D.R., în scopul continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Prin urmare, nu se identifică trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenței unor fapte și împrejurări din activitatea instituțiilor implicate în acordarea ajutoarelor financiare pentru agricultura ecologică.

Așadar, adresa contestată nu a modificat și nu a stins raporturi juridice în care reclamantul se află ori s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B., cum de altfel susține și recurentul-reclamant prin acțiune.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 353 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.