ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea deciziei emise de pârât de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015 și comunicată cu adresa DAJ Caraș Severin nr. 127/19.01.2015, precum și obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin sentința civilă nr. 350 din data de 14 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a luat act de renunțarea pârâtului la cererea de introducere în cauză în calitate de pârâtă a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și la cererea de chemare în garanție a S.C. C. S.R.L. și a fost admisă excepția de inadmisibilitate a acțiunii, fiind respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, criticând ca nelegală hotărârea, pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. și solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, admiterea recursului și rejudecarea cauzei pe fond, în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată.

Recurentul a arătat că instanța de fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, pronunțându-se pe un alt obiect față de cel al cererii introductive.

Recurentul a susținut că prin răspunsul la plângerea sa prealabilă, intimatul-pârât a recunoscut faptul că la nivelul MADR există o decizie de invalidare a certificatului de conformitate adoptată printr-un act administrativ, iar prin plângerea sa prealabilă a solicitat expres revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie care a fost transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015 și comunicată reclamantului cu adresa DAJ Caraș Severin nr. 127/19.01.2015.

Recurentul a arătat că atât prin plângerea prealabilă, cât și prin acțiunea introductivă nu a solicitat anularea adresei cu nr. x/15.01.2015, ci a solicitat expres anularea deciziei emise de MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie care a fost transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa menționată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce urmează:

În esență, prin cererea de recurs se invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată și hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motive pe care recurentul reclamant le-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceste critici pot fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Criticile privind nepronunțarea instanței de fond asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, lipsa stăruinței pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății și pronunțarea pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În consecință, instanța de control judiciar are de analizat în ce măsură criticile recurentului reclamant se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte reține, din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată, că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., adresa nr. x/2015 fiind, în opinia reclamantului, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

Se înțelege din aceste susțineri formulate în cererea introductivă că se solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate și nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantului este confirmat și de susținerea acestuia din motivele de recurs, în care precizează că prin Nota de control nr. x s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantului, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speță s-a emis, inițial, Nota de control nr. x, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/2015, iar prin răspunsul la întampinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că "MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcției Agricole Județene Caras Severin și al cărei conținut a fost comunicat subsemnatului cu adresa sus mentionată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspectie intocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicata stampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevedrile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reține că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menționată, din conținutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotarari temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întampinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevazute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/2015, deși reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, și, constatând că adresa în cauză nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ, a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamantă, era necesar ca instanța de fond să solicite reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vătămător, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a procedat la analizarea adresei nr. x/2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naționale și comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, așa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcțiilor pentru agricultură județene să-i informeze pe operatorii clienți ai D. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiții, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță se reține încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 350 din data de 14 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.