ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2015, la data de 08.09.2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se dispună anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisa Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicata cu adresa DAJ Caras Severin nr. 127/19.01.2015, anexata prezentei și obligarea MADR sa recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin Sentința nr. 356 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reiterând susținerile din fața instanței de fond, recurentul a arătat că:

Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea prealabila, înregistrat sub nr. x/24.02.2015, înscris existent la dosarul cauzei-fond și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătura cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual; anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului meu de conformitate făcând obiectul cererii mele de chemare în judecată și acesta fiind în fapt obiectivul urmărit prin desfășurarea activității de judecată.

Prin acest răspuns, cu toate ca pârâtul nu se pronunță punctual și explicit, oricum se recunoaște implicit faptul că, la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate adoptată printr-un act administrativ, astfel cum acesta este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare. Or, arată recurentul, prin plângerea prealabilă formulată, a solicitat: "revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisa Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicata subsemnatului cu adresa DAJ Caras Severin nr. 127/19.01.2015: " certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice;", adrese care sunt în deplină concordanță cu decizia MADR de invalidare a certificatului de conformitate.

Instanța de fond era obligata să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecații și să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care s-a invalidat certificatul, întrucât nu a solicitat anularea adresei cu nr. x/15.01.2015, ci a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiva deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014.

Recurentul-reclamant arată că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a reținut că ar fi solicitat anularea adresei nr. x/15.01.2015, acesta susținând că a solicitat anularea deciziei comunicate cu adresa nr. x/15.01.2015 și nu anularea respectivei adrese, astfel că instanța de fond s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată și nu s-a pronunțat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A precizat că s-a adresat chematei în garanție C. SRL pentru a-i comunica o copie de pe nota de control nr. x/16.12.2014, la care se face referire în adresa x/15.01.2015, presupunând că prin acest act s-ar fi adoptat măsurile de invalidare a certificatului de conformitate, dar nici acestei societăți nu i-a fost comunicată respectiva notă de control nici la solicitare, reușind să o obțină numai după ce instanța Curții de Apel Cluj a dispus înfățișarea ei.

Din cuprinsul notei de control reiese că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate al recurentului și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție la acea vreme. Nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, deoarece certificatul de conformitate al recurentului a fost radiat de pe site-ul ministerului, acesta a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică, având în vedere că raportul de inspecție a fost întocmit după data de 24.07.2014.

Recurentul-reclamant susține că neavând acces la acest document - notă de control, a fost nevoit să solicite instanței revocarea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, decizie transmisă cu adresa nr. x/15.01.2015, fără a se referi direct la această notă de control pentru că nu cunoștea conținutul acesteia. Mai mult, arată că în anexa la ordinul MADR nr. 5/05.01.2015, Secțiunea a 3-a, art. 22 alin. (11) se arată că notele de control sunt documente confidențiale și se comunică altor instituții și/sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul scris al conducerii DGCAI.

Or, actul administrativ nr. 306783/16.12.2014, în baza căruia i-a fost invalidat certificatul de conformitate, după cum se precizează în adresa nr. x/15.01.2015, a fost emis de către Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții, iar răspunsul la plângerea prealabilă a fost elaborat de Direcția Generală Politici Publice și Strategii.

De asemenea, recurentul-reclamant critică invalidarea certificatului său de conformitate, în condițiile în care nu a fost afectată legalitatea sau conformitatea respectivului certificat prin eroarea aplicării ștampilei C. SRL pe raportul de inspecție, în loc de ștampila B. - Sucursala Iernut, deoarece în legătură cu această eroare trebuia să fie informat pentru corectarea acesteia, din moment ce organismul B. - Sucursala Iernut era aprobat de către MADR la data efectuării controlului și un angajat al acestuia a efectuat inspecția.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 07.11.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 13.03.2018 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data 18 septembrie 2018, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect anularea actului emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și comunicat Direcțiilor pentru Agricultură Județene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea acestuia la recunoașterea certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014.

Prima instanță a reținut că actul a cărui anulare s-a solicitat (adresa nr. x) a fost adresat directorilor executivi din cadrul Direcțiilor pentru Agricultură Județene de pe întregul teritoriu al țării, cu scop de "informare privind situația organismului de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut", iar în conținutul său s-a adus la cunoștința destinatarilor că "în perioada 2-5.12.2014 Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala C. SRL", iar în urma controlului, prin nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată asupra următoarelor aspecte:

"- organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată, respectiv, C. SRL nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare;

- certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice;

- se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică".

În finalul actului s-a inserat solicitarea adresată destinatarilor actului de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala C. SRL și de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Urmare a acestei solicitări, Direcția de Agricultură a Județului Caraș-Severin s-a adresat reclamantului prin adresa nr. x/19.01.2015, arătând că are obligația de a-l informa în legătură cu aceleași aspecte enumerate în actul emis de MADR sub nr. x/15.01.2015.

Prima instanță a reținut că adresa MADR cu nr. x/15.01.2015 nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu poate face obiect al acțiunii în anulare în fața instanței de contencios administrativ, aspect în raport de care a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Prima critică de nelegalitate vizează incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca instanța să fi încălcat prin hotărârea dată, regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Sub acest aspect recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât înregistrat sub nr. x/24.02.2015 și nu a stăruit în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual.

Din cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă rezultă că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a indicat dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la drepturile persoanei vătămate și obligația parcurgerii procedurii prealabile precum și faptul că pentru lămurirea situației contractuale este necesar ca reclamantul să se adreseze organismului de inspecție și certificare.

Chiar dacă reclamantul s-a adresat cu "plângere prealabilă", iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a "răspuns plângerii prealabile" Înalta Curte constată că aceste demersuri nu au caracterul unor acte administrative în sensul statuat de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Contrar susținerii recurentului-reclamant, analiza probatoriului în prima instanță s-a făcut cu referire la obiectul dedus judecății.

În ceea ce privește existența unei decizii de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual, la dosarul cauzei nu s-a depus niciun înscris din care să rezulte acest fapt, iar din cuprinsul notei de control rezultă doar constatarea echipei de control că organismul de inspecție și certificare a fost radiat.

Totodată, intimatul-pârât prin întâmpinare a învederat faptul că nu a dispus o atare revocare ori o altă măsură de înlăturare a efectelor juridice produse de certificatul de conformitate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin invocarea acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a susținut că prin hotărârea dată Curtea de Apel nu s-a pronunțat pe unul din capetele de cerere.

Sub acest aspect s-a învederat faptul că nota de control nr. x/16.12.2014 la care se face referire în adresa nr. x/15.01.2015 reprezintă un act de care depindea dezlegarea legală a pricinii. Neavând acces la acest document (nota de control) a solicitat instanței de judecată revocarea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, fără a se referi direct la această notă de control pentru că nu cunoștea conținutul acesteia.

Cu privire la acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că din cuprinsul notei de control nr. x/16.12.2014 rezultă că echipa de control a constatat că la data efectuării verificărilor, organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut, care a fost aprobat de MADR să desfășoare pe teritoriul României activități de inspecție și certificare în agricultură ecologică, este radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, iar societatea nou înființată, C. SRL nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare, și ca atare, nu s-au putut aplica sancțiuni pentru neconformitățile constatate, conform prevederilor legale din domeniu.

Cu alte cuvinte, se constată că certificatul de conformitate eliberat la data de 13.10.2014 de către B., prin administrator D., nu a fost invalidat prin nota de control deoarece, echipa de control a făcut constatări în ceea ce privește radierea organismului de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut, la data de 28.11.2014 și nicidecum cu privire la invalidarea certificatelor emise de această entitate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin invocarea acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu privire la acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea dedusă judecății, ca inadmisibilă, actul atacat neputând fi calificat drept un act administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Într-adevăr, adresa nr. x/15.01.2015 este emisă de o instituție publică, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în exercitarea atribuțiilor legale, însă acest act nu reprezintă o manifestare juridică unilaterală deoarece aceasta presupune cu necesitate, să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice între părți, raporturi juridice care presupun drepturi și obligații ale pârâtei.

Chiar dacă actul emană de la o instituție publică, scopul emiterii lui nu a fost de a produce prin el însăși efecte juridice, ci de a-i comunica unui terț o informație despre persoana juridică cu care acesta avea încheiat un contract.

Concluzionând, Înalta Curte constată că prin actul emis, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a adresat Direcțiilor de Agricultură Județene din subordinea sa și a solicitat informarea operatorilor în agricultura ecologică, care au beneficiat de serviciile de inspecție și certificare ale organismului B. - Sucursala Iernut în perioada 01.01.-28.11.2014 asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. SRL, precum și asupra obligației de accesare a serviciilor altui organism de inspecție și certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Totodată, se constată că actul emis nu a modificat și nu a stins raporturi juridice în care acesta se afla ori s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B..

În ceea ce privește obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014, Înalta Curte constată că activitatea de inspecție și certificare în agricultură se fundamentează pe prevederile europene și naționale, respectiv Regulamentul nr. 834/2007 și Ordinul nr. 181/2012, iar aceste prevederi se aplică de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în mod unitar tuturor organismelor de certificare ale produselor ecologice care își desfășoară activitatea pe teritoriul României.

B. - Sucursala Iernut a fost aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și și-a desfășurat activitatea din anul 2005 pe teritoriul României, iar acest minister a recunoscut întotdeauna certificatele de conformitate emise până la momentul când, din voință proprie, organismul a solicitat radierea sa de la Oficiul Registrului Comerțului.

Având în vedere că actul emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a modificat sau stins raporturi juridice și nici nu face referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise, ci doar menționează aspecte legate de nelegalitatea emiterii unor acte emise ca urmare a delegării competențelor de la un organ la altul, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins, ca inadmisibilă, cererea dedusă judecății.

Temeiul de drept al soluției.

Pentru considerentele expuse la pct. anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 356 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2018.

GGC - GV