ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1750/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor, obligarea pârâtei să efectueze analiza probelor nr. 2 pentru alcool sanitar și alcool tehnic denaturat, sigilate în data de 22.10.2013 cu sigiliile nr. x și, respectiv, nr. x.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 336 din 3 decembrie 2015 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să efectueze analiza probelor nr. 2 pentru alcool sanitar și alcool tehnic denaturat, sigilate în data de 22.10.2013 cu sigiliile nr. x, respectiv, nr. x.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta afirmă că hotărârea criticată este nelegală, întrucât acțiunea formulată de reclamanta intimată este inadmisibilă, astfel că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, arată recurenta-pârâtă că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la efectuarea analizei unei probe, or o atare solicitare este inadmisibilă, întrucât nu are ca obiect anularea unui act administrativ, tipic sau asimilat, așa cum acesta este definit prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004.

În contextul în care nici adresa nr. x/11.07.2015, prin care s-a răspuns solicitării reclamantei de efectuare a analizei pretinse și nici eventualul rezultat al analizei probei 2 nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, în mod greșit a apreciat prima instanță că este legal învestită, susține recurenta-pârâtă.

În fine, recurenta-pârâtă face trimitere la dispozițiile art. 26 din Ordinul nr. 9250/2006, emis de Vicepreședintele ANAF, din cuprinsul căruia rezultă cu claritate faptul că numai deciziile emise în baza certificatelor de analiză eliberate de Laboratorul vamal central pot fi contestate, acesta fiind un argument în plus pentru calificarea acțiunii de față ca fiind inadmisibilă.

Față de aceste considerente, pârâta solicită casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii de față ca fiind inadmisibilă.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul de față Înalta Curte constată că este fondat, urmând a-l admite ca atare, constatând că în mod greșit a fost respinsă de către instanța fondului excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței de contencios administrativ să oblige pârâta Direcția Generală a Vămilor să efectueze analiza probelor nr. 2 pentru alcool sanitar și alcool tehnic denaturat, sigilate în data de 22.10.2013 cu sigiliile nr. x și, respectiv, nr. x.

Litigiul s-a născut în contextul denaturării unei cantități de alcool de către reclamantă, în calitatea sa de antrepozitar autorizat, fiind întocmite procese-verbale de denaturare și prelevate probe din fiecare produs rezultat, după cum se menționează în cererea de chemare în judecată.

Se arată faptul că, în urma analizei probei I, reprezentanții Biroului Vamal nr. 1 au comunicat reclamantei faptul că nu este detectat produsul rezultat în mod specific în urma denaturării, context în care reclamanta a solicitat analizarea probei II, cerere ce a fost respinsă de autoritatea vamală.

Împotriva refuzului pârâtei de a dispune analizarea celei de a doua probe prelevate reclamanta a formulat prezenta acțiune, întemeiată, în principal, pe dispozițiile art. 21 din Ordinul nr. 9250/2006, emis de Vicepreședintele ANAF.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, considerentele expuse în susținerea acestei excepții fiind cele arătate în sinteză cu prilejul analizei motivării prezentei căi de atac.

Soluționând excepția de inadmisibilitate a acțiunii, instanța fondului apreciază că este neîntemeiată, reținând că reclamanta nu solicită anularea unui act administrativ fiscal, pentru a considera adresa nr. x/11.07.2015 un act administrativ ci, pe calea contenciosului administrativ, este atacat refuzul nejustificat și nemotivat al pârâtei de a efectua proba a II-a în condițiile în care chiar din conținutul certificatului analizei comunicat reclamantei rezultă că metoda de analiză prin care nu au fost detectate substanțele folosite la denaturare nu este o metodă acreditată și omologată RENAR și determină clasificarea tarifară.

În plus, prin adresa nr. x/07.07.2015 pârâta a comunicat reclamantei despre rezultatele analizelor de la probele 1 din certificatele de analiză, încunoștiințând-o despre posibilitatea formulării unei cereri în conformitate cu art. 19 alin. (1) din Ordinul ANAF nr. 9250/2006, de a solicita motivat efectuarea analizelor la probele II, aceasta echivalând cu desfășurarea unei proceduri prealabile administrative prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și care convinge instanța fondului că este neîntemeiată excepția inadmisibilității și din acest punct de vedere.

Contrar punctului de vedere exprimat de prima instanță, Înalta Curte apreciază că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât obiectul acestei cereri nu se circumscrie niciuneia din ipotezele prevăzute de art. 8 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta solicitând, în fapt, obligarea pârâtei la îndeplinirea unei operațiuni tehnico-materiale, cerere inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este reprezentat de actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.

Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, prevede alin. final al art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Corelativ prevederilor prin care se definește obiectul acțiunii judiciare, art. 18 din Legea nr. 554/2004 completează dispozițiile art. 8 din aceeași lege, statuând că (1) instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Raportat cauzei de față, este evident că solicitarea de efectuare a probei II privind procesul de denaturare a alcoolului nu vizează nici desființarea unui act administrativ și nici pe aceea de efectuare a unei operațiuni administrative, reclamanta solicitând, în realitate, obligarea pârâtei la înfăptuirea unei operațiuni tehnico-materiale, solicitare ce nu poate forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

De altfel, așa cum a arătat și recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că certificatele de analiză emise în baza Ordinului nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcționarea Laboratorului vamal central și modalitatea de efectuare a analizelor au caracter eminamente tehnic, fapt precizat explicit în cuprinsul dispozițiilor art. 26 din actul în discuție.

Potrivit dispozițiilor art. 26 din Ordinul nr. 9250/2006, certificatele de analiză emise de Laboratorul vamal central au caracter tehnic, iar declarantul poate contesta deciziile autorității vamale, luate pe baza concluziilor formulate în certificatele de analiză, potrivit dispozițiilor legale care reglementează contestarea acestor decizii.

De aceea, Înalta Curte subliniază faptul că refuzul de îndeplinire a operațiunilor materiale necesare emiterii certificatului de analiză în discuție nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ ci poate fi analizat numai în cadrul unei acțiuni în care este dezbătută legalitatea deciziei emise de autoritatea vamală în baza acestui certificat sau în care este supus cenzurii refuzul autorității vamale de a emite o decizie, motivat pe inexistența acestui certificat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 8, coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și în raport de care recursul va fi admis, cu consecința casării sentinței civile nr. 336 din 3 decembrie 2015, rejudecării cauzei și respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 336 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2018.