ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1357 din data de 14 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a constatat nulitatea recursurilor formulate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței nr. 339 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 1357 din data de 14 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, contestatoarea a arătat că instanța de recurs în mod eronat a reținut că motivele de recurs invocate de Agenția Națională de Administrare Fiscală nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Contestatoarea a susținut că recursul este motivat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința recurată fiind criticată sub toate aspectele, respectiv că instanța de fond nu a aplicat legislația arătată de Agenția Națională de Administrare Fiscală în apărările de fond.

În concluzie, a solicitat să se constate că decizia pronunțată în prezenta cauză în ceea ce privește constatarea nulității recursului formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală este rezultatul unei erori materiale.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al cererii, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Se observă că textul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 2 din Cod are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural săvârșite involuntar cu ocazia judecății și nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural.

În speță, prin hotărârea vizată de contestația în anulare, recursul a fost constatat nul.

Simpla invocare a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu o motivare abstractă, nu poate să atragă per se efectuarea unei analize de către instanța de recurs, fiind necesară o argumentare a modului în care ar fi fost încălcate textele de lege enumerate.

Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., constatarea nulității recursului, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege.

În consecință, Înalta Curte constată ca, în speță, aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Așa fiind, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1357 din 14 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.