ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3152/2016

Decizia nr. 3152/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 04.06.2014, sub nr. x/59/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor București ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să aprobe efectuarea probei 2 pentru laborator a produsului recuperat tip T prelevat la 12.11.2013 la sediul societății reclamantei cu cererea de analiză nr. ROTM0200131120130006, în conformitate cu prev. art. 19 a Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcționarea Laboratorului Vamal Central și modalitatea de efectuare a analizelor.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 294 din data de 29.10.2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor București, având ca obiect obligația de a face, fără cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond, care în mod greșit a apreciat că nu a fost motivată cererea de efectuare a analizei probei 2 de laborator a produsului tip T ignorând completarea ei cu adresa nr. 189 din 17 februarie 2014, însoțită de documente justificative.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.

Procedura de filtrare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din camera de consiliu de la 26 aprilie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 15 noiembrie 2016.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport cu criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin demersul judiciar pe care l-a declanșat, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor să aprobe efectuarea probei 2 pentru laborator a produsului recuperat tip T prelevat la 12.11.2013 cu cererea de analiză nr. ROTM0200131120130006, în conformitate cu prev. art. 19 a Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcționarea Laboratorului Vamal Central și modalitatea de efectuare a analizelor.

Laboratorul vamal central funcționează în baza Ordinului nr. 9250/2006, cu completările și modificările aduse de Ordinul nr. 356/2008, la art. 2 lit. d), fiind prevăzut că efectuează analiza probelor din categoria mărfurilor accizabile, prelevate în condițiile legii de autoritatea vamala sau de alte autorități, pentru identificarea corespunzătoare a produselor în raport cu prevederile Titlului VII „Accize și alte taxe speciale” C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, iar în prezent, cu completările și modificările aduse de Ordinul nr. 615/2012, fiind acreditat RENAR.

Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 9250/2006:

„(1) Pentru fiecare partidă de marfă pentru care autoritatea vamală solicită analize de laborator se prelevă 3 probe identice cu următoarele destinații:

a) proba 1 - pentru efectuarea analizelor în Laboratorul vamal central;

b) proba 2 - pentru efectuarea unei a doua analize, tot în cadrul Laboratorului vamal central, în situația în care declarantul sau reprezentantul acestuia solicită acest lucru. Această probă se depozitează în condiții corespunzătoare în Laboratorul vamal central. Termenul de păstrare a probei 2 este de 3 luni de la data expirării termenului legal pentru solicitarea unei a doua analize;

c) proba 3 - pentru eliberare la eventuala solicitare a instanțelor de judecată. Această probă se depozitează în condiții corespunzătoare la biroul vamal care efectuează controlul. Termenul de păstrare a probei 3 este de 3 luni de la data la care declarantul ia la cunoștință de decizia luată de biroul vamal, pe baza rezultatelor probei 1, dacă declarantul sau reprezentantul său nu contestă această decizie sau nu solicită efectuarea unei a doua analize. În cazul în care declarantul sau reprezentantul său solicită efectuarea unei a doua analize, proba 3 se păstrează 3 luni de la comunicarea către declarant a rezultatului analizei probei 2 sau, după caz, a refuzului de a efectua această analiză. Dacă se depune o contestație împotriva deciziei autorității vamale, luată pe baza rezultatelor analizelor, acest termen se prelungește până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.”

Raportat la prevederile Ordinului nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcționarea Laboratorului vamal central și modalitatea de efectuare a analizelor, cu completările și modificările aduse de Ordinul nr. 615/2012, ambele ordine fiind emise de Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - art. 5 alin. (4), s-a constatat că orice obiecții cu privire la prelevare și la reprezentativitatea probei trebuie formulate în momentul prelevării, prin semnarea procesului-verbal de prelevare, declarantul sau reprezentantul sau recunoscând reprezentativitatea, pentru întreaga partidă de marfă din care probele au fost prelevate.

În speță, înscrisurile depuse la dosar relevă situația de fapt potrivit căreia, în urma prelevării celor trei probe și după analiza probei nr. 1, Biroul Vamal de Interior Arad a comunicat reclamantei exemplarul nr. 2 al certificatului de analiză nr. 539 din 13 ianuarie 2014, emis în conformitate cu prevederile art. 16 lit. b) din Ordinul nr. 9250/2006 de Laboratorul Vamal Central, certificat din care a rezultat faptul că produsul analizat reprezintă păcură.

În urma comunicării certificatului de analiza nr. 539, reclamanta a contestat rezultatele analizei și a solicitat, prin adresa nr. 181 din 13 februarie 2014, efectuarea analizei probei nr. 2, indicând doar prevederile legale, respectiv art. 19 din Ordinul nr. 9250/2006, fără a indica în concret motivele solicitării sale, iar Biroul Vamal de Interior Arad, prin adresa din 13.02.2014, i-a solicitat atât completarea cererii cu documente cât și motivarea acesteia.

Recurenta s-a conformat doar parțial solicitării intimatei-pârâte, depunând o serie de documente, fără a-și motiva în concret cererea.

Or, în conformitate cu art. 19 din Ordinul nr. 9250/2006, „în cazul în care declarantul nu este de acord cu rezultatele analizei probei 1 din certificatul de analiză emis pentru această probă, acesta are dreptul de a solicita motivat efectuarea analizei probei 2.”

În condițiile în care cerința motivării cererii nu este îndeplinită, astfel cum impun prevederile art. 19 din Ordinul nr. 9250/2006, în mod corect a reținut instanța de fond inexistența unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii reclamantei.

Față de considerațiunile mai sus arătate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 294 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.