ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09.12.2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, constatarea nulității absolute a raportului de evaluare nr. x/26.11.2014 întocmit de A.N.I. - Inspecția de Integritate - Inspector C. cât și suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei, anularea raportului de evaluare menționat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 152 din data de 31 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat raportul de evaluare nr. x/26.11.2014 întocmit de A.N.I. și a obligat pârâta la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea pe fond a cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului s-a arătat că, în mod nefondat, instanța de fond a catalogat S.C. B. S.A. drept o societate comercială de interes regional, recurenta apreciind că, raportat la obiectul de activitate, modalitatea de înființare, unitățile administrativ-teritoriale în care se prestează serviciile de salubrizare, această societate este una de interes local, iar împrejurarea că activitatea prestată se desfășoară pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate nu înlătură caracterul de societate comercială de interes local. De asemenea, interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este eronată, natura interesului public și distincția din norma menționată având în vedere criteriul modului de înființare, iar nu acoperirea strict teritorială, cu trimitere la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 51/1990. Astfel, art. 87 alin. (1) lit. f) nu face referire la o societate comercială aflată în subordinea consiliului local, ci numai la o societate de interes local, iar interdicția expres edictată de acest text de lege trebuia să impună consiliului local desemnarea unui alt reprezentant al său în A.G.A. a S.C. B. S.A. Incompatibilitatea prevăzută de norma legală precizată, cu privire la reprezentarea de către alesul local în adunările generale ale societăților de interes local, nu este înlăturată de faptul că la această societate sunt asociate 13 comune. Mai mult, prestarea serviciilor de către societatea comercială, cu evidența contabilă și de gestiune, se face pentru fiecare U.A.T. în parte, ceea ce subliniază caracterul de interes local pe care îl are această asociere.

Apărările formulate de intimatul-reclamant Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate, apreciind că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 23 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, la data de 18 mai 2017.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/26.11.2014, prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a concluzionat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 03.05.2011- 25.06.2012, întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Săcelu, județul Gorj, cât și cea de reprezentant al comunei Săcelu în A.G.A. a S.C. B. S.R.L., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a anulat raportul de evaluare contestat, iar pârâta a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest caz de casare nu este incident, prima instanță aplicând și interpretând în mod corect dispozițiile legale. În esență criticile formulate de recurenta-pârâtă au vizat caracterul de operator regional al S.C. B. S.R.L. reținut de instanța de fond, în opinia recurentei societatea fiind una de interes local, iar participarea reclamantului (primar al comunei Săcelu) în adunarea generală a asociaților acesteia atrage incidența art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Potrivit textului de lege menționat " (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: […] f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți de interes național reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare." În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte reține că S.C. B. S.R.L. a dobândit, conform actului constitutiv nr. x/5.05.2011, statutul de operator regional, în ințelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 lit. g din Legea nr. 51/2006, asocierea comunei Săcelu în cadrul acestei societăți fiind aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 32/15.12.2010. SC B. S.R.L. este constituită în integralitate din capitalul social al unităților administrative-teritoriale, membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitare Valea Gilortului, care a delegat gestiunea către S.C. B. SRL pentru activități de precolectare, colectare și transport deșeuri menajere, cu excepția celor cu regim special. Regimul general al autonomiei locale precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care, la art. 11, prevede că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor de deliberative și executive, de a coopera și de a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitare, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice. Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile de "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional." În înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 51/2006, "serviciile de utilități publice - asociația de dezvoltare intercomunitară definită potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiectiv înființarea, organizarea, reglementarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice furnizate/prestate pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice aferente acestor servicii". Același act normativ definește în art. 2 lit. g) termenul de "operator regional", ca fiind "persoana juridică de drept public sau de drept privat cu capital public, privat sau mixt, înregistrată în România, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat, care asigură nemijlocit furnizarea/prestarea, în condițiile reglementărilor în vigoare, a unui serviciu de utilități publice sau a uneia sau mai multor activități din sfera serviciilor de utilități publice." De esența funcționării operatorului regional este, așadar, gestionarea prin delegare a serviciului de colectare a deșeurilor, în mod eficient și la aceiași parametrii calitativi pentru toți membrii asociației, interesul fiind unul comun, regional, nefragmentabil și mai ales, nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociației l-ar putea avea. Toate aceste atribuții ale operatorului regional demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de interes local, scopul constituirii societății fiind acela de a facilita accesarea de către autoritățile publice a fondurilor europene în condiții specifice, stabilite de către organismele europene abilitate dar și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza competentă a unităților administrativ-teritoriale membre precum și realizarea în comun a unor proiecte de instituții publice de interes zonal sau regional destinate modernizării sau dezvoltării sistemelor de utilități publice aferente acestor servicii. În aceste condiții, susținerile recurentei din cererea de recurs nu dovedesc nelegalitatea soluției instanței de fond. S.C. B. S.A., ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de asociat, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară. Fiind de strictă interpretare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente în speță, întrucât nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional. În acest sens sunt jurisprudența constantă în materie și soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din 4 mai 2015 - "primarul care deține calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a acționarilor operatorului regional care asigură furnizarea sau prestarea serviciului ori activități de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, nu se află în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003." Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, iar sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.