Decizia nr. 1831/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 138 a Judecătoriei Sinaia

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 din data de 10.02.2014 pe rolul Judecătoriei Sinaia, dosar disjuns din dosarul nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, anularea Dispoziției de anulare a autorizării și retragere a permisului de armă nr. x/06.11.2013. Prin sentința nr. 138/10 februarie 2014, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sinaia, invocată de intimat, a declinat competența soluționării cererii de contestare act administrativ de anulare a autorizării și retragere a permisului de armă, cerere formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, în favoarea Curții de Apel Ploiești. Cauza a fost înregistrată la nr. x/2014 la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de 14.04.2014, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria x nr. x/06.11.2013. Cauza a fost repusă pe rol la data de 12.03.2015, dosarul nr. x/2013 fiind soluționat definitiv prin sentința nr. 376/7.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sinaia, definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. 405/12.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 62 pronunțată în data de 12 martie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, ca neîntemeiată.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admitere acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului a precizat că instanța de fond putea face aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că Judecătoria Sinaia a constatat definitiv și irevocabil, nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, sub aspectul sancțiunii aplicate. În acest sens Curtea de Apel Ploiești putea să respecte proporția sancțiunii complementare cu cea aplicată, în speță avertismentul, înlocuind măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor letale, cu o măsură corespunzătoare, în sensul suspendării măsurii, conform art. 44 lit. c) din Legea nr. 295/2004.

Apărarea intimatului Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 iulie 2015, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 8 mai 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor C. proc. civ., a Legii nr. 295/2004, cât și ale H.G. nr. 130/2005. Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Dispoziția de anulare a autorizării și retragere a permisului de armă nr. x/06.11.2013 emisă de instituția pârâtă. Prin dispoziția contestată s-a dispus măsura administrativă de anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor letale, înscrise în permisul de armă seria x, eliberat de I.P.J. Prahova, la 10.07.1989, respectiv arma marca B. seria x cal. 12, arma marca C., seria x-1239-1966, cal. 16/8x57 mm și arma marca D. 18, seria x 741, cal. 5,6 mm, în temeiul art. 45, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 295/2004. Totodată, procesul-verbal de contravenție, prin care s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 129 pct. 14 raportat la 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 295/2004, a fost anulat în parte prin sentința nr. 376/7.04.2014, de către Judecătoria Sinaia doar în ceea ce privește amenda contravențională, pe care a înlocuit-o cu avertisment. Conform art. 14 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor: "(1) Titularul dreptului de deținere este obligat să păstreze armele și munițiile letale la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, care sunt asigurate cu cel puțin două sisteme de închidere independente, cu cheie sau cifru, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile, sau după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere pentru păstrarea muniției separat de arme, a închizătoarelor aparținând cabinelor și, după caz, a piesei a treia la arme letale lungi cu țevi basculante. Armele letale dungi cu sistem de funcționare semiautomat se păstrează numai asigurate cu dispozitiv special, omologat în condițiile legii, destinat pentru blocarea trăgaciului.", art. 15, potrivit căruia "Muniția destinată armelor letale se păstrează numai în dulapuri, în casete sau, după caz, în compartimente separate față de cele în care se păstrează armele pentru care este destinată, cu următoarele excepții: a) în cazul armelor de apărare și pază, poate fi păstrată împreună cu acestea o cantitate de cel mult 12 cartușe destinate unei singure arme; b) în cazul armelor de vânătoare sau de tir pentru care titularul are drept de port și folosire, precum și în cazul armelor de colecție, poate fi păstrată împreună cu o singură armă dintre acestea o cantitate de cel mult 10 cartușe cu proiectil și 50 de cartușe fără proiectil.". Dispozițiile art. 129 pct. 14 prevăd că "Sunt considerate contravenții următoarele fapte:…14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3)" și este sancționată potrivit art. 130 alin. (1) lit. e), "Contravențiile prevăzute la art. 129 se sancționează după cum urmează:… e) cu amendă de la 5.001 RON la 10.000 RON, cele prevăzute la pct. 1, 3, 14, 15, 33, 38, 44 - 47, 52 și 53". Art. 130 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor prevăd, de asemenea: "(2) Următoarelor contravenții prevăzute la art. 129 li se aplică sancțiuni complementare, după cum urmează:...b) anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14 - 16, 19 și 52". Potrivit art. 45 alin. (1) lit. f), "(1)Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații:…f) a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a anulării dreptului de deținere ori, după caz, de port și folosire a armelor". Față de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte reține că nu se susține critica reclamantului conform căreia instanța de fond trebuia să respecte proporția sancțiunii complementare, în sensul că măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor letale, trebuia înlocuită cu măsura suspendării, conform art. 44 lit. c) din Legea nr. 295/2004, întrucât temeiul legal al aplicării sancțiunii pentru contravenția săvârșită este art. 130 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004. În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 130 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 prevăd sancțiunea de suspendare a dreptului de deținere, respectiv de port și folosire a armelor pentru o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 129 pct. 10, 13, 17, 18, 24, 29, 31, 32, 39 și 53, iar contravenția săvârșită de reclamant a fost sancționată conform art. 130 alin. (2) lit. b), nefiind permisă de lege aplicarea alternativă a celor două sancțiuni. Inalta Curte apreciază că este neîntemeiată și nu va avea în vedere susținerea recurentului referitoare la înlocuirea dispoziției de anulare a portului de armă și a muniției aferente acestor arme, întrucât înscrisurile depuse la dosar dovedesc legalitatea măsurilor dispuse prin actele administrative atacate și corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât sancțiunea avertisment nu cumulează și o sancțiune complementară. În mod legal și temeinic a precizat judecătorul fondului faptul că avertismentul este o sancțiune principală (înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale), iar anularea portului de armă și a muniției aferente acestor arme este sancțiune complementară. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..