ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; La 09 octombrie 2012, și, respective, 15 octombrie 2012, numiții B.R. și D.Z. au formulat câte o plângere penală prin care au solicitat a se efectua cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 290 și art. 291 C. pen., față de T.A.l., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Caras Severin, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 266 C. pen., față de V.C., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Caras Severin, precum și față de magistrații judecători: S.G., M.N., P.A.

- de la Tribunalul Caraș-Severin, O.T. de la Tribunalul Covasna, M.F. și M.D. - de la Curtea de Apel Brașov, fapte săvârșite cu ocazia instrumentării și soluționării dosarului penal nr. 193/D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Caras Severin, dosar în care Petenții au fost trimiși în judecată și condamnați în fond, pentru comiterea unor infracțiuni de contrabandă. În cuprinsul plângerii, numiții B.R. și D.Z. au arătat că au fost reținuți în mod abuziv de către V.C., iar instanțele de judecată au dat o interpretare greșită probelor administrate. Prin Ordonanței nr. 895/P/2012 din 5 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații T.A.l., V.C., S.G., M.N., P.A., O.T., M.F. și M.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 266, art. 290 și art. 291 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus, în temeiul art. 38, art. 42 alin. (1), raportat la art. 45 alin. (1), art. 30 lit. a) art. 209 alin. (4), raportat la art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., disjungerea cauzei privind celelalte persoane indicate de petenți în plângerea formulată și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în vederea continuării cercetărilor.

Pentru a adopta această soluție, procurorul de caz a reținut că petenții critică acte de cercetare penală, contestă veridicitatea unor înscrisuri aflate la dosarul cauzei, invocă argumente în sensul dovedirii caracterului nelegal al sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea lor pentru comiterea unor infracțiuni de contrabandă, toate acestea fiind circumscrise, prin natura lor, motivelor ce țin de căile de atac reglementate în Codul de procedură penală. Analizând actele efectuate în prezenta cauză, procurorul a constatat că nu au rezultat indicii privind existența vreunui astfel de act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșit de magistrații procurori și judecători T.A.l., V.C., S.G., M.N., P.A., O.T., M.F.

și M.D. S-a argumentat că, criticile persoanelor; vătămate se referă la legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate - or, simplul fapt că aceste critici sunt formulate prin intermediul unei plângeri penale nu este de natură a schimba atribuțiile organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control. Împotriva sus arătatei ordonanțe petentul B.R. a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 85/11/2/2013 din 21 ianuarie 2013 a Procurorului Șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că modul în care magistrații administrează și interpretează probele ține de tactica anchetei, în procesul de formare a convingerii că au aflat adevărul în cauza dedusă soluționării, fiind relevant întreg ansamblul probator care a condus la soluția de condamnare și că în absența dovezilor actul emis de către magistrați în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu poate constitui în sine un abuz, în sensul legii penale. Împotriva sus-arătatelor rezoluții petentul B.R., în termen legal, a formulat plângerea de față. La termenul de judecată din 29 mai 2013, deși a fost legal citat, petentul nu s-a prezentat pentru a-și susține plângerea.

În motivarea scrisă a plângerii petentul a afirmat că soluțiile pronunțate sunt nelegale și netemeinice și că i s-a adus o gravă încălcare a drepturilor sale, iar abuzurile comise de procurori și judecători reies din rechizitoriu, din cercetarea judecătorească, din înscrisurile aflate la dosar, din declarațiile martorilor și ale inculpaților, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați. Analizând plângerea formulată, potrivit motivelor invocate de petent, actelor și lucrărilor de la dosar, înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din actele existente la dosar, și care constituie acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu a rezultat existența unor acte sau fapte săvârșite de către intimați cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.), favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.), arestarea nelegală și cercetarea abuzivă ( art. 266 C. pen. ) fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen. ) și uz de fals (art. 291 C. pen.). Or, pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții: prima constă în existența acelui minim de date care să permită organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, iar cea de-a doua condiție este înscrisă în art. 228 C. proc.

pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În cauză, actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate de procuror nu au confirmat acuzațiile din plângerile penale formulate de petenți, nefiind relevate indicii în sensul că persoanele reclamate de aceștia ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală. Soluțiile dispuse de procurori sau adoptate de judecători pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice. Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune.

Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care aceasta Ie-a indicat în plângerea sa. Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând cauza în care petentul a fost parte și adoptând soluții care - întâmplător - l-au nemulțumit, intimații nu a făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența lor prin lege, să dispună soluții potrivit convingerii lor obiective și nepărtinitoare, motivate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, apreciind complet și just probele administrate, motiv pentru care în sarcina lor nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul B.R. împotriva Ordonanței nr. 895/P/2012 din 5 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică se va respinge ca nefondată, cu consecința menținerii, ca fiind legală și temeinică, a soluției adoptate de procuror.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B. R. împotriva Ordonanței nr. 895/P/2012 din 5 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține ordonanța atacată. Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2013.