ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând
asupra plângerii de față,
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
La
18 aprilie 2012, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, plângerea
penală formulată de O.L.R.U.I., prin guvernator M.I., plângere prin care
solicita efectuarea de cercetări față de numitul B.D., ministrul finanțelor
publice, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă
calificată, prevăzută de art. 248
1
C. pen.
În
sesizare se arată, referitor la B.D. și „complicii săi" (fără nici o altă
precizare), următoarele: prin abuz de putere, aceștia, sub diverse mașinațiuni,
ne blochează proiectele financiare ce le avem înregistrate la Ministerul
Finanțelor Publice, în loc să se creeze cadrul legislativ eventual de care au
nevoie aceștia (M.F.P.), instituția noastră este blocată financiar ignorându-se
Convențiile Internaționale ONU și UE, măsurile aplicate de angajații
Ministerului Finanțelor Publice sunt deosebit de periculoase în calea
dezvoltării economico-financiare a unității noastre și a României precum și a
Uniunii Europene".
În
finalul sesizării se menționează că „în susținerea plângerii se depun:
-
ultimul răspuns din partea Comisiei Europene, Directoratul General Pentru
Afaceri Economic și Financiar, care prevede că măsurile luate de noi contribuie
la ieșirea din actuala criză din Europa;
- cele 2 documente emise în mod abuziv de Ministerul
Finanțelor Publice, Cabinet Secretar de Stat, nr. 605220 din 13 ianuarie 2012 și
611894 din 8 august 2011.
Prin
rezoluția nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în
temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de D.B.- ministrul finanțelor publice
- sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată,
prevăzută de art. 248
1
C. pen.
Pentru
a se adopta această rezoluție s-a reținut că autorul plângerii formulate în
numele O.L.R.U.I. este nemulțumit de refuzul care i-a fost comunicat de către
M.F.P. sub semnătura secretarului de stat B.D., prin adresa din 13 ianuarie 2012,
la solicitarea de implementare a unui proiect de investiții cu capital privat
în valoare de 100 miliarde euro pentru romii din Europa, precum și deschiderea
unei finanțări pentru realizarea proiectelor Romani Union International cu
decontare ulterioară prin intermediul Comisie Europene.
Prin
adresa respectivă se comunică faptul că "în conformitate cu legislația
privind datoria publică, Guvernul este autorizat să angajeze în numele și
contul statului obligații de natura datoriei publice guvernamentale numai prin
Ministerul Finanțelor Publice în scopul finanțării deficitului bugetului de
stat, finanțări temporare a deficitelor din anii precedenți ale bugetului
asigurărilor sociale de stat, finanțării deficitelor temporare ale bugetului de
stat și bugetului asigurările sociale de stat din exercițiul curent,
refinanțări și rambursări anticipate a datoriei publice guvernamentale,
menținerii în permanență a unui sold corespunzător în contul curent general al
Trezoreriei Statului, sau finanțării pe bază de lege, a unor programe /
proiecte sau a altor necesități prioritare pentru economia românească'".
În
raport cu toate cele arătate, în adresa de răspuns s-a concluzionat că „Având
în vedere cele mai sus menționate, solicitarea dumneavoastră nu se încadrează
în niciunul din scopurile pentru care Ministerul Finanțelor Publice este
autorizat să se angajeze în operațiuni de natura datoriei publice și, în
concluzie, nu există posibilitatea realizării proiectului la care faceți
referire".
În
esență, același răspuns a fost comunicat și prin adresa din 08 august 2011 a
M.F.P. - Cabinetul Secretar de Stat. Printre altele, în respectiva adresă se
arată: Instituția noastră a reanalizat oferta dumneavoastră însă așa cum am
menționat și în scrisorile noastre anterioare acest montaj financiar nu se
încadrează în prevederile legislației în vigoare privind datoria publică ..
Având în vedere aspectele sus menționate, propunerea legislativă nu se încadrează
în niciunul dintre scopurile pentru care Ministerul Finanțelor Publice este
autorizat să se angajeze în operațiuni de natura datoriei publice, prin
emiterea de titluri de stat, această propunere legislativă adresându-se unui
proiect inițiat de o organizație neguvernamentală, precum R.U.I.".
Din
analizarea „ultimului răspuns din partea Comisiei Europene, Directoratul
General pentru Afaceri, Economic și Financiar, care prevede că măsurile luate
de noi contribuie la ieșirea din actuala criză din Europa", depus în
susținerea plângerii formulate de „O.L.R.U.I.", prin „guvernator M.I.",
rezultă doar un răspuns convențional, după cum urmează: „Vă mulțumim pentru
scrisoarea adresată Comisiei Europene din data de 28 noiembrie 2011. Am
transmis mesajul dumneavoastră serviciilor competente din Directoratul nostru
general și credem că acesta va contribui la reflecția în curs asupra crizei
actuale. Pentru mai multe informații privind activitățile Direcției Generale
pentru Afaceri Economice și Financiare vă rugăm să consultați site-ul
nostru".
Împotriva
sus-arătatei rezoluții petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată.
Prin
sentința penală nr. 1363 din 10 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 4709/1/2012,
înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală a trimis plângerea formulată
de petenta R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de
Urmărire Penală și Criminalistică, la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație
și Justiție, în vedere îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 278 C. proc.
pen.
Prin Rezoluția nr. 3951/11/2/2012 din 29 noiembrie 2012 a
procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca
neîntemeiată plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012
din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Pentru a se adopta această soluție s-a reținut că rezoluția
este legală și temeinică și că în sarcina numitului B.D., sub semnătura căruia
au fost comunicate de către Ministerul Finanțelor Publice datele respective
petentei, nu se poate reține săvârșirea nici unei fapte de natură penală.
Împotriva sus-arătatelor rezoluții petenta R.U.I., în termen
legal, a formulat plângerea de față.
La
termenul de judecată din 17 aprilie 2013, deși a fost legal citată, petenta nu
s-a prezentat pentru a-și susține plângerea.
În
motivarea scrisă a plângerii, petenta R.U.I., prin guvernator M.I., a afirmat
că rezoluțiile adoptate de procurori sunt nelegale și netemeinice „ datorită
faptului că Parchetul este părtinitor cu Statul Român dar și cu B.D., fără să
țină cont de blocajul financiar creat și de Procesul Verbal de Angajament înregistrat
sub nr. 40665 din 3 septembrie 2002 între unitatea noastră și Ministerul
Finanțelor Publice „
Analizând
plângerea formulată, potrivit motivelor invocate de petentă, a actelor și lucrărilor
de la dosar, înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr,
prin dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a
prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278,
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori, după
caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a
urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte
persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen
de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,
potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță.
Totodată
potrivit art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., judecătorul, soluționând
plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a
materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Așa
fiind, aspectele referitoare la blocajul financiar creat și la procesul verbal
de angajament din 3 septembrie 2002 între unitatea petentei și Ministerul
Finanțelor Publice, precum și faptul că „țiganii trăiesc sub pragul sărăciei în
barăci în Franța, fără ajutor financiar" ( plângere fila 4 dosar
instanță), exceda cadrului procesual dedus judecății, înalta Curte, potrivit
textul de lege mai sus menționat fiind investită să verifice rezoluția atacată
pe baza materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Din
actele existente la dosar, și care constituie acte premergătoare începerii
urmăririi penale, nu a rezultat existența unor acte sau fapte săvârșite de
către intimatul B.D. cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a
infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248
1
C. pen.
Infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată,
prevăzută de art. 248
1
C. pen., se referă la situația în care
faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( art. 246 C. pen.
), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ( art. 247 C. pen. ) și abuz
în serviciu contra intereselor publice au avut consecințe deosebit de grave.
Ca
atare, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public
să își exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune
neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui
act, ce trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei
persoane sau îngrădirea folosinței sau a exercițiului drepturilor unei
persoane, ori crearea pentru acesta a unei situații de inferioritate pe temei
de rasă, naționalitate, etnie, limbă, apartenență politică sau să cauzeze o
tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unui instituții de stat
ori al unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 sau o pagubă în
patrimoniul acesteia.
Or,
pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două
condiții: prima constă în existența acelui minim de date care să permită
organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o
infracțiune, iar cea de-a doua condiție este înscrisă în art. 228 C. proc. pen.
și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a
acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În
cauză, actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate de procuror nu
au confirmat acuzațiile din plângerea penală formulate de petentă, nefiind
relevate indicii în sensul că numitul B.D. ar fi săvârșit vreo faptă de natură
penală.
Faptul
că intimatul B.D. - secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice a semnat
cele două adrese din 13 ianuarie 2012 și din 8 august 2011, ( filele 14 - 15
dosar parchet ) - prin care Ministerul Finanțelor Publice a comunicat petentei
că solicitările sale nu se încadrează în scopurile pentru care acest minister
este autorizat să se angajeze în operațiuni de natura datoriei publice și că,
în concluzie, nu există posibilitatea realizării proiectului respectiv, nu
poate conduce la ideea că s-a săvârșit de către intimat o faptă de natură
penală.
Intimatul
D.B., semnând aceste adrese în calitate de ministru secretar de stat, adrese
care, întâmplător, nu conțineau un răspuns mulțumitor pentru petentă, nu a
făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența sa
prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în spețele respective, motiv pentru
care în sarcina lui nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale.
Prin
urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C.
proc. pen., plângerea formulată petentă R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012
din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică se va respinge ca
nefondată, cu consecința menținerii, ca fiind legală și temeinică, a soluției
adoptate de procuror.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentă va fi obligată la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012
din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă
petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 17 aprilie 2013.