ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; La 18 aprilie 2012, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, plângerea penală formulată de O.L.R.U.I., prin guvernator M.I., plângere prin care solicita efectuarea de cercetări față de numitul B.D., ministrul finanțelor publice, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 1 C. pen. În sesizare se arată, referitor la B.D.

și „complicii săi" (fără nici o altă precizare), următoarele: prin abuz de putere, aceștia, sub diverse mașinațiuni, ne blochează proiectele financiare ce le avem înregistrate la Ministerul Finanțelor Publice, în loc să se creeze cadrul legislativ eventual de care au nevoie aceștia (M.F.P.), instituția noastră este blocată financiar ignorându-se Convențiile Internaționale ONU și UE, măsurile aplicate de angajații Ministerului Finanțelor Publice sunt deosebit de periculoase în calea dezvoltării economico-financiare a unității noastre și a României precum și a Uniunii Europene". În finalul sesizării se menționează că „în susținerea plângerii se depun: - ultimul răspuns din partea Comisiei Europene, Directoratul General Pentru Afaceri Economic și Financiar, care prevede că măsurile luate de noi contribuie la ieșirea din actuala criză din Europa; - cele 2 documente emise în mod abuziv de Ministerul Finanțelor Publice, Cabinet Secretar de Stat, nr. 605220 din 13 ianuarie 2012 și 611894 din 8 august 2011. Prin rezoluția nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.B.- ministrul finanțelor publice - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 1 C. pen. Pentru a se adopta această rezoluție s-a reținut că autorul plângerii formulate în numele O.L.R.U.I. este nemulțumit de refuzul care i-a fost comunicat de către M.F.P. sub semnătura secretarului de stat B.D., prin adresa din 13 ianuarie 2012, la solicitarea de implementare a unui proiect de investiții cu capital privat în valoare de 100 miliarde euro pentru romii din Europa, precum și deschiderea unei finanțări pentru realizarea proiectelor Romani Union International cu decontare ulterioară prin intermediul Comisie Europene.

Prin adresa respectivă se comunică faptul că "în conformitate cu legislația privind datoria publică, Guvernul este autorizat să angajeze în numele și contul statului obligații de natura datoriei publice guvernamentale numai prin Ministerul Finanțelor Publice în scopul finanțării deficitului bugetului de stat, finanțări temporare a deficitelor din anii precedenți ale bugetului asigurărilor sociale de stat, finanțării deficitelor temporare ale bugetului de stat și bugetului asigurările sociale de stat din exercițiul curent, refinanțări și rambursări anticipate a datoriei publice guvernamentale, menținerii în permanență a unui sold corespunzător în contul curent general al Trezoreriei Statului, sau finanțării pe bază de lege, a unor programe / proiecte sau a altor necesități prioritare pentru economia românească'". În raport cu toate cele arătate, în adresa de răspuns s-a concluzionat că „Având în vedere cele mai sus menționate, solicitarea dumneavoastră nu se încadrează în niciunul din scopurile pentru care Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să se angajeze în operațiuni de natura datoriei publice și, în concluzie, nu există posibilitatea realizării proiectului la care faceți referire". În esență, același răspuns a fost comunicat și prin adresa din 08 august 2011 a M.F.P.

- Cabinetul Secretar de Stat.

Printre altele, în respectiva adresă se arată: Instituția noastră a reanalizat oferta dumneavoastră însă așa cum am menționat și în scrisorile noastre anterioare acest montaj financiar nu se încadrează în prevederile legislației în vigoare privind datoria publică .. Având în vedere aspectele sus menționate, propunerea legislativă nu se încadrează în niciunul dintre scopurile pentru care Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să se angajeze în operațiuni de natura datoriei publice, prin emiterea de titluri de stat, această propunere legislativă adresându-se unui proiect inițiat de o organizație neguvernamentală, precum R.U.I.". Din analizarea „ultimului răspuns din partea Comisiei Europene, Directoratul General pentru Afaceri, Economic și Financiar, care prevede că măsurile luate de noi contribuie la ieșirea din actuala criză din Europa", depus în susținerea plângerii formulate de „O.L.R.U.I.", prin „guvernator M.I.", rezultă doar un răspuns convențional, după cum urmează: „Vă mulțumim pentru scrisoarea adresată Comisiei Europene din data de 28 noiembrie 2011. Am transmis mesajul dumneavoastră serviciilor competente din Directoratul nostru general și credem că acesta va contribui la reflecția în curs asupra crizei actuale.

Pentru mai multe informații privind activitățile Direcției Generale pentru Afaceri Economice și Financiare vă rugăm să consultați site-ul nostru". Împotriva sus-arătatei rezoluții petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată. Prin sentința penală nr. 1363 din 10 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 4709/1/2012, înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală a trimis plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în vedere îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 278 C. proc.

pen. Prin Rezoluția nr. 3951/11/2/2012 din 29 noiembrie 2012 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Pentru a se adopta această soluție s-a reținut că rezoluția este legală și temeinică și că în sarcina numitului B.D., sub semnătura căruia au fost comunicate de către Ministerul Finanțelor Publice datele respective petentei, nu se poate reține săvârșirea nici unei fapte de natură penală.

Împotriva sus-arătatelor rezoluții petenta R.U.I., în termen legal, a formulat plângerea de față. La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, deși a fost legal citată, petenta nu s-a prezentat pentru a-și susține plângerea. În motivarea scrisă a plângerii, petenta R.U.I., prin guvernator M.I., a afirmat că rezoluțiile adoptate de procurori sunt nelegale și netemeinice „ datorită faptului că Parchetul este părtinitor cu Statul Român dar și cu B.D., fără să țină cont de blocajul financiar creat și de Procesul Verbal de Angajament înregistrat sub nr. 40665 din 3 septembrie 2002 între unitatea noastră și Ministerul Finanțelor Publice „ Analizând plângerea formulată, potrivit motivelor invocate de petentă, a actelor și lucrărilor de la dosar, înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Totodată potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Așa fiind, aspectele referitoare la blocajul financiar creat și la procesul verbal de angajament din 3 septembrie 2002 între unitatea petentei și Ministerul Finanțelor Publice, precum și faptul că „țiganii trăiesc sub pragul sărăciei în barăci în Franța, fără ajutor financiar" ( plângere fila 4 dosar instanță), exceda cadrului procesual dedus judecății, înalta Curte, potrivit textul de lege mai sus menționat fiind investită să verifice rezoluția atacată pe baza materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Din actele existente la dosar, și care constituie acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu a rezultat existența unor acte sau fapte săvârșite de către intimatul B.D. cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 1 C. pen. Infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 1 C. pen., se referă la situația în care faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( art. 246 C. pen. ), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ( art. 247 C. pen. ) și abuz în serviciu contra intereselor publice au avut consecințe deosebit de grave.

Ca atare, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să își exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, ce trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane sau îngrădirea folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane, ori crearea pentru acesta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, apartenență politică sau să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unui instituții de stat ori al unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 sau o pagubă în patrimoniul acesteia.

Or, pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții: prima constă în existența acelui minim de date care să permită organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, iar cea de-a doua condiție este înscrisă în art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În cauză, actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate de procuror nu au confirmat acuzațiile din plângerea penală formulate de petentă, nefiind relevate indicii în sensul că numitul B.D. ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală. Faptul că intimatul B.D.

- secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice a semnat cele două adrese din 13 ianuarie 2012 și din 8 august 2011, ( filele 14 - 15 dosar parchet ) - prin care Ministerul Finanțelor Publice a comunicat petentei că solicitările sale nu se încadrează în scopurile pentru care acest minister este autorizat să se angajeze în operațiuni de natura datoriei publice și că, în concluzie, nu există posibilitatea realizării proiectului respectiv, nu poate conduce la ideea că s-a săvârșit de către intimat o faptă de natură penală. Intimatul D.B., semnând aceste adrese în calitate de ministru secretar de stat, adrese care, întâmplător, nu conțineau un răspuns mulțumitor pentru petentă, nu a făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența sa prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în spețele respective, motiv pentru care în sarcina lui nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată petentă R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică se va respinge ca nefondată, cu consecința menținerii, ca fiind legală și temeinică, a soluției adoptate de procuror. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluției nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2013.