ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 28.02.2017, pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții (DGCAI),

- anularea Deciziei nr. 11/05.10.2016 de respingere a contestației administrative;

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrate la DGCAI sub nr. x și la ANPA sub nr. x/2016;

- anularea măsurilor dispuse prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare menționată și exonerarea societății de măsura administrativă de excludere de la finanțare a sumei de 822.021,41 RON;

- suspendarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a actelor contestate.

Pentru termenul din 20.11.2017, reclamanta a formulat cerere de introducere în cauză a altor persoane, prin care a solicitat introducerea în cauză a Direcției Generale Control Antifraudă și Inspecții și a Direcției Generale de Pescuit-Autoritatea de Management POPAM.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 68 alin. (2) și urm. C. proc. civ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din 5 martie 2018, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane, ca inadmisibilă.

A reținut instanța că, făcând aplicarea art. 68 C. proc. civ., cererea reclamantei este inadmisibilă, avându-se în vedere că instituțiile menționate nu sunt persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, în sensul C. proc. civ., reclamanta încercând, în realitate, să introducă noi pârâți în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea cererii.

A susținut recurenta-reclamantă că a solicitat introducerea în cauză a direcției pentru a se stabili că actele procedurale emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 sunt nule, datorită neconformităților arătate în cererea introductivă de instanță și, în subsidiar, anularea lor in integrum.

Emiterea actelor de control de către DGCAI privind aplicarea corecției financiare s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 554, respectiv a lipsei motivării actelor și a unui reclamat conflict de interese al celor ce au semnat decizia de respingere a contestației din data de 05.10.2016.

A înțeles să cheme în judecată cele două direcții întrucât acestea au capacitate de drept public și, totodată, sunt autorități intermediare și de management în cadrul unor proiecte europene-POP 2007-2013 numite prin ordinul intern al MADR.

Mai mult, deși au rol de a îndrepta abateri și de a corija autoritățile care beneficiază de derularea fondurilor europene, conform Regulamentului european 1303/2013, conduita acestora în aplicarea de corecții în derularea proiectului "Bursa de pește" a fost abuzivă.

Astfel, sub auspiciile Deciziei ICCJ nr. 64/2011 și raportat la art. 192 C. proc. civ., cererea trebuia să fie corect calificată și în concordanță cu motivele invocate. De asemenea, prin sentința curții de Apel București nr. 2610/26.06.2017, a fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință invocată de Direcția Generală de Control Antifraudă și Inspecții.

A mai apreciat recurenta că cele două direcții au calitate procesuală pasivă în raport cu O.U.G. nr. 66/2011, fiind vorba despre un proces-verbal de sancționare ce i-a fost aplicat din fondurile derulate în cadrul legal instituit de Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/2013.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că recurenta nu a respectat dispozițiile art. 488 C. proc. civ., intervenind sancțiunea nemotivării recursului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, avându-se în vedere celeritatea soluționării acestui recurs, conform art. 68 și art. 69 alin. (3) coroborat cu art. 64 și art. 65 C. proc. civ., a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluționare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 5 martie 2018, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Pentru a decide astfel Înalta Curte constată că prin cererea depusă la 20.11.2017 recurenta -reclamantă a formulat o cerere de chemare în judecată a Direcției Generale Control Antifraudă și Inspecții și a Direcției Generale de Pescuit-Autoritatea de Management POPAM, prevalându-se de dispozițiile art. 68 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ., oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul.

Prin urmare, pentru a atrage în proces alte persoane pe calea intervenției forțate, în condițiile art. 68 C. proc. civ., este necesar ca partea ce formulează o astfel de cerere să justifice îndeplinirea condiției premisă în persoana celui chemat în judecată pe această cale, aceea ca terții să poată pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Numai în atare ipoteze este admisibilă și justificată formularea cererii de intervenție forțată, legiuitorul configurând o astfel de procedură pentru a se asigura soluționarea unitară a tuturor pretențiilor ce pot fi formulate de mai multe persoane cu privire la un anumit drept.

Departe de finalitatea prevăzută de art. 68 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a intenționat să introducă în cauză două subiecte de drept public în calitate de pârâte, astfel că în mod legal a procedat prima instanță, respingând ca inadmisibilă cererea de intervenție forțată.

De altfel, nici în prezenta cale de atac recurenta-reclamantă nu arată motivele de fapt și de drept care atestă îndeplinirea condițiilor legale pentru încuviințarea în principiu a cererii sale de intervenție forțată, argumentarea recursului tinzând la justificarea demersului său procesual raportat la o posibilă calitate de pârâte a celor două autorități la care face referire în cererea de chemare în judecată a altor persoane.

Or, modificarea cererii de chemare în judecată, prin introducerea în cauză a unor noi pârâți, poate fi realizată numai în condițiile prevăzute de art. 204 C. proc. civ. și nicidecum pe calea intervenției forțate, prevăzute de art. 68 C. proc. civ., context în care criticile recurentei-reclamante, referitor la justificarea calității procesuale pasive a celor doi terți și la necesitatea de a sta în judecată în calitate de pârâți nu pot conduce la desființarea încheierii atacate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului de față ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva încheierii din 5 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2018.