ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, constată următoarele: Petentul C.D. a formulat plângere împotriva lucrării din data de 4 iulie 2012, prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în temeiul art. 201 alin. (3) C. proc. pen. retragerea „avizului conform” de poliție judiciară în ceea ce-l privește pe C.D. Împotriva acestei măsuri petentul C.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cabinet Prim Adjunct al Procurorului General. Prin adresa din data de 10 septembrie 2012, Primul Adjunct al Procurorului General a reținut că petentul C.D. nu mai îndeplinește exigentele de moralitate și deontologie profesională pentru a mai desfășura activități de poliție judiciară.

Pentru a stabili astfel a constatat că „avizul conform” de poliție judiciară reprezintă un aviz strict reglementat prin normele procesual penale și este legat direct de îndeplinirea atribuțiilor funcționale judiciare. Această procedură a „avizului conform” de poliție judiciară nu are natura unui act cu caracter normativ, avizul fiind emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca polițistul să dobândească, potrivit normelor de procedură penală, competența de a efectua acte de cercetare penală. Prin „avizul conform” se realizează competența funcțională, în limitele și cadrul expres reglementat de legiuitor, pentru funcționarea ca organ de cercetare al poliției judiciare, în acest sens, art. 201 alin. (3) C. proc.

pen. stabilind că organele de cercetare ale poliției judiciare funcționează sub autoritatea procurorului general care, prin acest aviz, își exercită prerogativele ce îi sunt conferite potrivit dispozițiilor legale, în raport cu poliția judiciară. Împotriva lucrării din dată de 4 iulie 2012, prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat plângere petentul C.D., plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 6673/1/2012. La termenul de judecată din data de 21 februarie 2013, când cauza a rămas în pronunțare, Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat pronunțarea soluției în cauză pentru a-i da posibilitatea apărătorului ales al petentului să depună la dosarul cauzei concluzii scrise.

Până la data de 27 februarie 2013, când a fost amânată pronunțarea sentinței, nici petentul și nici apărătorul ales al acestuia nu au depus la dosarul cauzei concluzii scrise. Înalta Curte, reține că dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „...împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit dispozițiilor art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță...”.

Or, în speța de față petiționarul și-a îndreptat plângerea, împotriva dispozițiilor date de procuror altele decât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, reglementate de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., întrucât prin lucrarea din data de 4 iulie 2012, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în temeiul art. 201 alin. (3) C. proc. pen. retragerea „avizului conform” de poliție judiciară în ceea ce-l privește pe C.D. Astfel, legiuitorul a stabilit în mod limitativ actele procurorului ce pot fi contestate pe calea plângerii reglementate în art. 278 1 C. proc.

pen., considerând că în astfel de situații obiectul plângerii nu poate privi decât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, în aceste condiții, din moment ce prin dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul C.D. împotriva lucrării din 4 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.D. împotriva lucrării din 4 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.