ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

constată următoarele:

Petentul C.D. a formulat plângere împotriva lucrării din

data de 4 iulie 2012, prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în temeiul art. 201 alin. (3) C.

proc. pen. retragerea „avizului conform” de poliție judiciară în ceea ce-l

privește pe C.D.

Împotriva acestei măsuri

petentul C.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cabinet Prim Adjunct al Procurorului General.

Prin adresa din data de 10

septembrie 2012, Primul Adjunct al Procurorului General a reținut că petentul

C.D. nu mai îndeplinește exigentele de moralitate și deontologie profesională

pentru a mai desfășura activități de poliție judiciară.

Pentru a stabili astfel a

constatat că „avizul conform” de poliție judiciară reprezintă un aviz strict

reglementat prin normele procesual penale și este legat direct de îndeplinirea

atribuțiilor funcționale judiciare.

Această procedură a „avizului

conform” de poliție judiciară nu are natura unui act cu caracter normativ,

avizul fiind emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru ca polițistul să dobândească, potrivit

normelor de procedură penală, competența de a efectua acte de cercetare penală.

Prin „avizul conform” se

realizează competența funcțională, în limitele și cadrul expres reglementat de

legiuitor, pentru funcționarea ca organ de cercetare al poliției judiciare, în

acest sens, art. 201 alin. (3) C. proc. pen. stabilind că organele de cercetare

ale poliției judiciare funcționează sub autoritatea procurorului general care,

prin acest aviz, își exercită prerogativele ce îi sunt conferite potrivit

dispozițiilor legale, în raport cu poliția judiciară.

Împotriva lucrării din dată de 4

iulie 2012, prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a formulat plângere petentul C.D., plângere

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. care a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub

nr. 6673/1/2012.

La termenul de judecată din data

de 21 februarie 2013, când cauza a rămas în pronunțare, Înalta Curte de Casație

și Justiție a amânat pronunțarea soluției în cauză pentru a-i da posibilitatea

apărătorului ales al petentului să depună la dosarul cauzei concluzii scrise.

Până la data de 27 februarie

2013, când a fost amânată pronunțarea sentinței, nici petentul și nici

apărătorul ales al acestuia nu au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Înalta Curte, reține că

dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „...împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,

date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit

dispozițiilor art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță...”.

Or, în speța de față

petiționarul și-a îndreptat plângerea, împotriva dispozițiilor date de procuror

altele decât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, reglementate de art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., întrucât prin lucrarea din data de 4 iulie 2012, Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în

temeiul art. 201 alin. (3) C. proc. pen. retragerea „avizului conform” de

poliție judiciară în ceea ce-l privește pe C.D.

Astfel, legiuitorul a stabilit

în mod limitativ actele procurorului ce pot fi contestate pe calea plângerii

reglementate în art. 278

1

C. proc. pen., considerând că în astfel de

situații obiectul plângerii nu poate privi decât rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, în aceste

condiții, din moment ce prin dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei

soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în

cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că în cazul

celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor

date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă plângerea

formulată de petentul C.D. împotriva lucrării din 4 iulie 2012 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petentul C.D. împotriva lucrării din 4 iulie 2012 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Obligă petentul la plata sumei

de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 27 februarie 2013.