ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1897/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1897/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra admisibilității în principiu a recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 s-a verificat de către magistratul raportor îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din Codul de procedură civilă, republicat, apreciindu-se că cererea de recurs formulată de SC A. S.R.L. întrunește cerințele de admisibilitate, cerințe ce nu sunt îndeplinite în ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, care a fost declarat cu depășirea termenului de declarare a căii de atac.
Prin încheierea din data de 15 martie 2018, pronunțată în Camera de Consiliu, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți.
Recurenta - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursurilor de față, se constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, se constată, în acord cu cele susținute de către magistratul raportor, că excepția inadmisibilității recursului pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin întâmpinarea formulată, reprezintă, de fapt, excepția nulității recursului, completul de filtru apreciind că aceasta este neîntemeiată, deoarece criticile formulate în recurs pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Verificând respectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a fost formulat cu depășirea acestui termen.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."
Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov este tardiv formulat, apreciind că este fundamentată soluția de respingere ca tardiv formulat a acestui recurs.
Se constată că sentința recurată a fost comunicată recurentei-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov la data de 15.01.2016, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 02.02.2016, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a căii de atac a recursului s-a împlinit la data de 01.02.2016, recursul fiind declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov la data de 01.02.2016.
De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată, în mod expres, o cerere de repunere în termen de către recurenta-pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 186 Cod procedură civilă, deși prin punctul de vedere asupra raportului întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov susține că data în raport de care ar trebui calculat termenul de declarare a căii de atac este 21.01.2016, deoarece la această dată hotărârea a fost comunicată către D.G.R.F.P. Brașov.
Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate, deoarece la dosar fond se regăsește dovada comunicării hotărârii recurate către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin A.J.F.P. Alba Iulia, astfel cum această parte a figurat în dosarul de primă instanță, purtând ștampila și semnătura de primire a M.F.P. - D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Alba, la sediul indicat în înscrisurile depuse la dosarul de fond.
Astfel, Înalta Curte apreciază că în speță, comunicarea hotărârii recurate s-a făcut în mod legal la sediul indicat în actele de la dosar, aceasta fiind comunicată la data de 15.01.2016, neavând relevanță, în speță, comunicarea ulterioară efectuată între compartimentele și serviciile din cadrul instituției recurente, deoarece niciun text de lege nu prevede o asemenea posibilitate.
Din contră, dispozițiile art. 165 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. sunt imperative în acest sens și prevăd că procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal de înmânare, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, împotriva sentinței nr. 212 din data de 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost tardiv formulat, sens în care urmează a fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 212 din data de 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că acesta îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru apreciind că, față de obiectul pricinii - contestație act administrativ fiscal, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, împotriva sentinței nr. 212 din data de 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
Admite în principiu recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 212 din data de 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
Acordă termen de judecată pe fond a recursului la 22 iunie 2018, cu citarea părților.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2018.