ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1847/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, E. - Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, F. S.R.L., G. S.R.L., H., I., J. și chematul în garanție Procurorul General al României, au solicitat "a) anularea înscrisului 2246/C/2016 din 21.11.2016 al Parchetului ICCJ, înscrisul 453/VIII/1/2013 din 30.09.2016, asumat sub semnătură și sigiliu de E., înscrisul 10491/2016 din 09.09.2016 al Parchetului ICCJ; b) anularea înscrisurilor, toate trei făcând dovada refuzului intimaților de a ne recunoaște un drept al nostru de a fi apărați de stat prin procurori și de a ne recupera prejudiciul fără a fi expuși taxei judiciare de timbru care este împovărătoare și adaugă la prejudiciu care este deja la 240.000 RON".

Prin încheierea de ședință din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 242 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei privind acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, E. - Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, F. S.R.L., G. S.R.L., H., I., J. și chematul în garanție Procurorul General al României, pentru neîndeplinirea obligație de a face demersuri pentru identificarea domiciliului/sediului a doi pârâți, precum și pentru nedepunerea înscrisurilor menționate în încheierea din 25.10.2017.

Împotriva încheierii menționate, au formulat recurs reclamanții A., B., C. și D., solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei Curții de Apel București pentru continuarea judecății.

Recurenții arată că încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept procedural incidente, în speță a prevederilor art. 242 C. proc. civ. Prima instanță a apreciat greșit că reclamanții nu au îndeplinit obligațiile impuse prin încheierea din 25.10.2017, împiedicând desfășurarea normală a procesului. Măsurile dispuse de instanță în sarcina reclamanților au fost îndeplinite, aceștia depunând la dosarul curții de apel adresele a căror anulare o solicită și indicând locul unde urmau să fie citați pârâții. În plus, arată recurenții, aceste înscrisuri au fost depuse din nou, atașat cererii de recurs declarate în cauză, astfel încât motivele suspendării nu mai subzistă, impunându-se casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Legal citați, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, E. - Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, F. S.R.L., G. S.R.L., H., I., J. și intimatul-chemat în garanție Procurorul General al României nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată din oficiu, este întemeiată.

4.1. Argumente de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară".

În ceea ce privește excepția procesuală invocată din oficiu, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată și semnată, în numele reclamanților A., B., C. și D. (persoane fizice) de către K., iar la dosar nu a fost depusă și dovada calității de reprezentant (respectiv, o procură în original sau în copie legalizată).

Persoana fizică poate fi reprezentată în procesul civil convențional de către avocat, dar și de o altă persoană care nu are această calitate, deci de mandatar neavocat. În cazul mandatului dat unui avocat, acesta se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei. Însă, pentru cealaltă ipoteză, art. 85 alin. (1) C. proc. civ. prevede că împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris autentic.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a recursului, din perspectiva cerinței de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că cererea de recurs a fost formulată și redactată prin mandatar neavocat, iar la cerere nu s-a alăturat și dovada calității de mandatar, prin rezoluția din 21 martie 2018, Înalta Curte a pus în vedere recurenților-reclamanți să facă dovada calității de reprezentant a lui K., persoana care a redactat și semnat cererea de recurs în numele recurenților-reclamanți, sub sancțiunea anulării cererii, fiind citați cu mențiune în acest sens pentru termenul de judecată din 9 mai 2018.

Conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În cauza de față, în aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a pus în vedere părților recurente să depună la dosar dovada calității de reprezentant al recurenților-reclamanți pentru K., în condițiile art. 85 alin. (1) C. proc. civ., însă, deși au fost citate cu mențiune în acest sens, potrivit dovezilor de înmânare a citațiilor aflate la dosarul cauzei, aceștia nu au înțeles să se conformeze.

Prin urmare, Înalta Curte constată că la dosar nu se găsește dovada puterii de reprezentare a recurenților-reclamanți, urmând a aplica sancțiunea nulității recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, în condițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., la care art. 486 alin. (3) din același cod face trimitere în mod expres.

4.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 82 alin. (1) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurenților-reclamanți pentru K., invocată din oficiu, constatând că este întemeiată, și va anula recursul reclamanților, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurenților-reclamanți pentru K.

Anulează recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2018.