ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Brașov, reclamanta SC A. SA Codlea a solicitat în contradictoriu cu pârâta
A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 27945 din 17 decembrie 2010 prin care s-a
soluționat contestația reclamantei, a procesului – verbal de constatare din 12
noiembrie 2010 privind proiectul „Modernizare abator păsări Codlea, județ
Brașov”, a notificării din 17 noiembrie 2010 privind constituirea unui debit,
precum și suspendarea executării acestor acte administrative până la
soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că a acționat pentru accesarea unor fonduri S.A.P.A.R.D.,
conformându-se prevederilor legale aplicabile, pentru realizarea proiectului
„Modernizare abator păsări Codlea, județ Brașov”.
Între reclamantă și
Agenția S.A.P.A.R.D. s-a încheiat contractul cadru din 23 septembrie 2005,
valoarea totală a investiției fiind de 10.463.197 lei, din care 5.231.598 lei,
respectiv 50%, finanțare nerambursabilă, implementarea proiectului
realizându-se în perioada 2005 – 2008, proiectul fiind finalizat la acest
moment.
În cursul anului
2009, D.L.A. a efectuat o acțiune de control de fond privind modul de obținere,
derulare și utilizare a fondurilor aferente proiectului „Modernizare abator
păsări Codlea, Județ Brașov”, finalizat prin rezoluția din 31 mai 2010 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3/P/2010.
Reclamanta a
menționat că la data de 20 noiembrie 2010 a primit notificarea din 17 noiembrie
2010 privind constituirea unui debit și titlul executoriu din 16 noiembrie 2010,
constând în procesul-verbal de constatare încheiat la data de 12 noiembrie 2010.
În cuprinsul
procesului – verbal și al notificării se arată că, prin utilizarea unei oferte
falsificate, reclamanta a încălcat condițiile de eligibilitate ale contractului
de finanțare, reținându-se nereguli privind selecția, solicitarea ofertanților
pentru producerea și furnizarea utilajelor și ofertele acestora și existența
unor conflicte de interese între ofertanți.
Prin decizia
contestată se recunoaște, a mai susținut reclamanta, lipsa prejudicierii în
vreun mod a bugetului C.E., făcându-se referire la faptul că beneficiarul este
singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea
proiectului.
Pârâta A.P.D.R.P. a
depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca
neîntemeiată.
Pârâta a arătat că între A.P.D.R.P., în
calitate de autoritate contractantă și SC A. SA, în calitate de beneficiar, s-a
încheiat la data de 23 septembrie 2005 un contract , având ca obiect acordarea
ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 5.231.598 lei, pentru realizarea
proiectului „Modernizare abator păsări Codlea, județ Brașov” și durata de
valabilitate a contractului de 5 ani calculați de la data ultimei plăți,
conform art. 2 alin. (2) parag. final din contractul cadru finanțat. Această
finanțare nerambursabilă este constituită din două componente: contribuția
financiară a CE în proporție de 75% și contribuția publică națională în
proporție de 25%, ambele gestionate de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit
O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate
României de către Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare
aferente acestora.
Contractul de
finanțare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului
Multianual de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunității
Europene, semnat la Bruxelles la 02 februarie 2001 stabilind cadrul
administrativ legal și tehnic de implementare a programului special de
preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin
Reglementarea Comisiei din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru
măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările
candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare.
Pârâta a mai arătat
că prin nota de informare din 27 septembrie 2010 privind proiectul „Modernizare
abator păsări Codlea, județ Brașov” finanțat din programul S.A.P.A.R.D., O.L.A.F.
a adus la cunoștința A.P.D.R.P. că există o serie de nereguli cu privire la
implementarea de către SC A. SA a proiectului arătat.
Pârâta a precizat că
procesul-verbal de constatare din 16 noiembrie 2010 s-a emis ca urmare a
încălcării dispozițiilor din contractul de finanțare, respectiv a art. 1 alin. (1)
din Anexa I - Prevederi Generale, precum și a dispozițiilor cuprinse în Anexa
IV ale instrucțiunii de achiziții pentru beneficiari privați ai programului S.A.P.A.R.D.
la contractul de finanțare.
Pârâta a menționat că
emiterea procesului – verbal de constatare și a titlului de creanță s-au
realizat potrivit O.G. nr. 79/2003 și că acestea reprezintă rezultatul
conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, societatea
nerespectând obligațiile asumate prin semnarea contractului.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 90/
F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, a fost respinsă acțiunea în
contencios administrativ, formulată de reclamanta SC A. SA Codlea, în
contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că la data de 23 septembrie 2005 s-a
încheiat între reclamantă și A.P.D.R.P. contractul cadru pentru realizarea
proiectului „Modernizare abator păsări Codlea, județ Brașov”, în valoare de
10.463.197 lei, din care 5.231.598 lei, respectiv 50% reprezintă finanțare
nerambursabilă, acordată din fonduri provenind din bugetul U.E. și din bugetul
național în proporție de 75% respectiv 25%.
Pentru realizarea
acestui proiect, reclamanta a solicitat oferte de la producătorii
internaționali de linii tehnologice pentru utilaje destinate abatorului de
păsări.
În urma controlului
efectuat de O.E.L.A. s-au constatat mai multe nereguli privind ofertele și
firmele care au comunicat aceste oferte. Astfel, s-a constatat, pe de o parte,
că o ofertă nu era autentică, iar, pe de altă parte, faptul că există un
conflict de interese între firmele ofertante.
În urma acestor
constatări, O.L.A.F. a solicitat recuperarea întregului ajutor nerambursabil
acordat.
Instanța a reținut că
în aceste împrejurări, în care O.L.A.F. a constatat neregulile menționate,
pârâta în calitate de autoritate contractantă a procedat potrivit dispozițiilor
O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data emiterii actelor contestate și a clauzelor
contractuale cuprinse în contractul cadru încheiat cu reclamanta.
Instanța de primă
jurisdicție a reținut că Programul S.A.P.A.R.D. este un instrument financiar
oferit de U.E., pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii
și condiții impuse de legislația comunitară, cunoscute de beneficiari înainte
de semnarea contractului de finanțare.
Potrivit acestui
contract, reclamanta avea obligația de a depune toate diligențele pentru a
respecta procedura de achiziție pentru utilajele destinate abatorului de
păsări, inclusiv pentru evitarea unui posibil conflict de interese între
ofertanți.
A reținut instanța de
fond că din adresa emisă de O.L.A.F. a rezultat existența unei legături între
ofertantul câștigător S.N. și O.F. SA, aspect ce face dovada unui conflict de
interese existent între aceste două companii internaționale.
Potrivit obligațiilor
asumate prin contract, reclamanta trebuia să acționeze astfel încât să evite
existența unui conflict de interese între firmele producătoare de utilaje,
destinate abatorului de păsări și de la care a solicitat oferte pentru linia
tehnologică, pe care a intenționat să o achiziționeze.
Instanța de fond a
înlăturat apărările formulate de reclamantă, iar aprecierea potrivit căreia
bugetul U.E. nu a fost prejudiciat, a fost considerată de instanță ca
neîntemeiată, având în vedere că banii destinați realizării unor proiecte de
modernizare au fost folosiți în mod defectuos, respectiv prin încălcarea
obligațiilor contractuale asumate.
Referitor la cererea
de suspendare a executării acestor acte administrativ fiscale, instanța a
constatat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, după analiza
pe fond a actelor atacate.
Recursul declarat
de SC A. SA Codlea
Împotriva sentinței
curții de apel a formulat recurs reclamanta SC A. SA Codlea, invocând
dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9, precum și art. 304
1
C. proc.
civ.
Recurenta a solicitat
modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, susținând că:
- considerentele fondului
sunt contradictorii, pe de o parte instanța afirmă că reclamanta a respectat
prevederile O.G. nr. 79/2003, pe de altă parte reține că nu a depus toate
diligențele pentru respectarea procedurii de achiziție;
- s-au interpretat și
aplicat greșit prevederile O.G. nr. 79/2003 și cele cuprinse în art. 969 și art.
970 C. civ., cu raportare la clauzele contractului-cadru, în condițiile în care
prin Rezoluția din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, dată în Dosarul nr. 3/P/2010 nu s-a reținut de către
organul de urmărire penală nicio neregulă în legătură cu toate aspectele
cercetate;
- presupusele
nereguli invocate nu există și, în orice caz, nu pot fi imputate recurentei;
s-a invocat utilizarea unei oferte falsificate de către societatea italiană
Cattaruzzi, fără a se indica modalitatea falsului și pe autorul său și probele
pe care aceasta se bazează; cât privește structura acționariatului SC O.F. SA,
arată că nu avea posibilitatea de a o cunoaște, întrucât era organizată ca o
societate anonimă pe acțiuni;
- nu s-a examinat
corespunzător apărarea referitoare la inexistența unui prejudiciu în bugetul
C.E.; proiectul a fost implementat integral, fiind pe deplin funcțional la un
nivel ridicat de productivitate, de mai mulți ani;
- s-a ignorat
inexistența unui raport final de control și nu s-a sancționat neefectuarea unor
constatări proprii de către D.C.A. din cadrul A.P.D.R.P. care s-a mărginit să
preia unele considerente ale O.L.A.F; în acest context se invocă scrisoarea din
14 martie 2011 prin care Guvernul României – D.L.A.F. nuanțează modul în care
trebuie să procedeze autoritățile naționale pentru recuperarea debitelor
respective;
- cererea de
suspendare a executării actelor administrative atacate a fost greșit
soluționată, fiind îndeplinite condițiile impuse prin art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
Apărările A.P.D.R.P.
Prin întâmpinarea
înregistrată la 25 mai 2012, intimata A.P.D.R.P. a solicitat respingerea recursului
ca nefondat, arătând că nu există argumente pentru modificarea hotărârii
atacate.
În esență, intimata a
susținut că:
- nu există nicio
contradicție în sentință, recurenta este în eroare cu privire la calitatea de
„pârâtă autoritate contractantă”;
- în calitate de
beneficiar al finanțării, recurenta este singura răspunzătoare în fața
autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând modul de
desfășurare a procedurilor de selecție și achiziții;
- recurenta nu a fost
diligentă deși avea posibilitatea de a solicita ofertanților orice fel de
informații care să asigure respectarea rigorilor Programului S.A.P.A.R.D.;
- referitor la
prejudiciu, arată că este aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 alin. (131) lit. b)
din Secțiunea F a Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și
Comisia Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv a
avut loc „un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct
nejustificat de cheltuială”; citează jurisprudența C.J.U.E., subliniind că
obligația de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea
neregulilor și fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu;
- verificarea sa a
fost una documentară, bazată pe concluziile O.L.A.F. din 27 septembrie 2010,
prin care organismul european a solicitat înregistrarea sumei totale plătite
acestui beneficiar ca neregulă în Registrul Debitorilor;
- concluziile
raportului fiscal nu pot fi diferite de cele exprimate în nota menționată,
redactarea acestuia fiind întârziată de faptul că vizează 62 de dosare ale unor
beneficiari din sectorul industriei de procesare a cărnii.
Procedura derulată
în recurs
Ambele părți au depus
înscrisuri în recurs, în susținerea punctelor de vedere exprimate, probă
admisibilă conform art. 305 C. proc. civ.
La dosarul de recurs
au fost astfel atașate corespondența înregistrată din 2012 cu societatea
italiană C. SRL , Raportul final din 2008 emis de O.L.A.F. privind pe
beneficiarul SC A. SA , documente care au stat la baza emiterii acestuia
(incluzând rezultatul verificărilor la firma italiană și cea franceză,
implicate în procedura de achiziție a utilajelor), jurisprudență în materie.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentă, a apărărilor din
întâmpinare, cât și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea
acesteia.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Așa cum rezultă din
expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 alin. (1). al prezentei decizii,
recurenta-reclamantă, beneficiară a unei finanțări nerambursabile în condițiile
S.A.P.A.R.D., a contestat procesul verbal de constatare din 16 noiembrie 2010
și decizia de soluționarea a contestației administrative din 17 ianuarie 2011
emisă de pârâtă, prin care, în urma unui control efectuat potrivit O.G. nr. 79/2003,
la sesizarea O.L.A.F. i s-a impus obligația de restituire a ajutorului
financiar nerambursabil acordat în temeiul contractului de finanțare pentru
proiectul intitulat „Modernizare abator păsări Codlea, județul Brașov”.
Cuantumul debitului
datorat, indicat la Cap.11 din procesul-verbal de constatare, este de
5.076.323,67 lei, din care 3.807.242,75 lei (75%) către bugetul U.E. și
1.269.089,92 lei (25%) către bugetul public național, la care se adaugă
majorările și penalitățile de întârziere.
Neregulile care au
generat obligația restituirii integrale a finanțării nerambursabile, prezentate
la Capitolul 6 al aceluiași proces-verbal, au vizat nerespectarea procedurii de
atribuire a contractului de achiziție de bunuri către S.S.N. B.V.
În esență, preluând
constatările controlului efectuat de O.L.A.F., intimata a reținut că niciuna
dintre cele trei firme implicate în procedura respectivă: S.N. B.V., O.F. SA și
C. SRL, nu îndeplinea condițiile legale, câtă vreme primele două se aflau în
conflict de interese, iar oferta celei din urmă nu era autentică și, în plus, o
firmă cu același sediu, activase ca reprezentant al S.N. B.V. și a avut de
asemenea, legături cu SC O.F. SA.
Prima instanță a
confirmat soluția administrativă dispusă, reținând că prevederile contractului
de finanțare au fost încălcate de reclamantă care nu a acționat diligent pentru
evitarea conflictului de interese între firmele ofertante.
Această concluzie
este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.
Reevaluând întregul
ansamblu probator administrat în cauză, inclusiv în etapa recursului și
răspunzând, în același timp, la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte
reține următoarele:
Referitor la
calitatea motivării sentinței
Chiar dacă sunt
succinte, considerentele fondului răspund exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5
C. proc. civ. și art. 6 par.1 C.E.D.O.
Pretinsa contradicție
semnalată de recurentă nu există, câtă vreme în paragrafele citate de aceasta
este vorba, mai întâi de „pârâtă în calitate de autoritate contractantă” adică
de A.P.D.R.P. și apoi de „reclamanta care avea obligația de a depune toate
diligențele pentru a respecta procedura de achiziție(…)”. Prin urmare, nu are
nicio bază afirmația că instanța ar fi oscilat între a constata că reclamanta a
procedat legal/ nelegal, considerentele fiind clare în sensul încălcării
obligațiilor contractuale asumate de reclamantă.
Referitor la
neregulile imputate
Aceasta este partea
cea mai consistentă a recursului. Recurenta susține că aspectele semnalate de O.L.A.F.
nu corespund realității și, în plus, ele nu îi pot fi imputate, câtă vreme nu
avea nici un instrument prin care să le prevină ori depisteze.
Ambele apărări
trebuie înlăturate.
În această speță au
fost descoperite nereguli în legătură cu toate cele trei firme selectate în
procedura de achiziție de utilaje.
Astfel, la controlul
pe teren efectuat de O.L.A.F. la C. SRL s-a descoperit că la numărul ofertei ,figura
o altă operațiune; unele bunuri din ofertă nu erau nici produse și nici
comercializate de firmă; clauzele de transport erau diferite de cele utilizate
în mod obișnuit; la același sediu figura înregistrată și SC C.I. SRL care avea
același director și reprezentant legal ca firma ofertantă; această companie
activase ca reprezentant al S.N. și avusese legături comerciale cu O.F. SA.
Potrivit
recurentului, înscrisurile noi administrate în recurs ar face dovada că toate
aspectele semnalate ar fi simple erori materiale aparținând societății ofertante,
respectiv unui fost angajat al acestuia.
Trecând peste
schimbarea de optică a reprezentantului legal al SC C. SRL, care în fața
reprezentanților O.L.A.F. a negat autenticitatea ofertei transmise SC A. SA
pentru ca ulterior, la solicitarea acesteia să-i confirme autenticitatea,
Înalta Curte remarcă nerelevanța acestor dovezi, în contextul în care nu se
contestă conflictul de interese în care se găsea reprezentantul legal al firmei
italiene, având aceeași calitate și la SC C.I. SRL, firmă care avusese legături
cu celelalte două ofertante.
Cât privește
conflictul de interese existent între SC O.F. SA și S.N. BV, acesta a rezultat
cu evidență din constatarea că acționarul majoritar (peste 90%) al primei
societăți, încă de la înființarea acesteia în 1995, este grupul S.N. BV.
Și în acest caz,
apărarea potrivit căreia informația privind structura acționariatului nu îi era
accesibilă, SC O.F. SA fiind organizată ca o societate anonimă pe acțiuni, nu
poate fi primită.
În conformitate cu
prevederile contractului de finanțare și anexele acestuia, beneficiarul este
singurul răspunzător pentru implementarea proiectului, incluzând aici modul de
desfășurare a procedurilor de selecții și achiziții, având obligația să se
asigure că societățile invitate la selecția de oferte acționau într-o manieră
independentă și erau eligibile să participe în calitate de furnizori în cadrul
unui proiect S.A.P.A.R.D.
Această răspundere nu
este însă de natură obiectivă și, contrar susținerilor agenției intimate, nu
intervine automat, ci trebuie verificat dacă acționând cu „maximum de
profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune
practici în domeniul vizat” (conform art. 1 alin. (2) din Anexa I – „Prevederi
Generale” a contractului de finanțare) beneficiarul contractului de finanțare
putea evita abaterea de la legalitate.
Or, recurenta avea
posibilitatea de a solicita ofertanților orice fel de informații pentru a se
asigura că ofertele depuse sunt în concordanță cu rigorile Programului S.A.P.A.R.D.,
inclusiv o declarație privind existența/ inexistența unor legături între
firmele producătoare de utilaje angrenate în procedura de achiziție, structura
acționariatului, etc.
În concret, prin
Declarația de eligibilitate dată de SC O.F. SA (fila 128, dosar fond, vol.1),
la pct. 1, fraza a doua, recurenta SC A. SA era autorizată expres să obțină
informații despre ofertantă de la „orice instituție, societate comercială ori
bancă”, însă aceasta nu a considerat necesar să mai verifice documentația
depusă.
Apare astfel ca fiind
justificată concluzia Curții de apel în sensul că reclamanta a acționat
nediligent, expunându-se riscului de a pierde întreaga sumă acordată cu titlu
de finanțare nerambursabilă, cu titlu de sancțiune pentru încălcarea parag. 1,
Anexa IV a Contractului de finanțare, potrivit căruia „costurile eligibile ale
oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în
lei a 10.000 euro sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de
la cel puțin 3 furnizori”.
Împrejurarea că A.P.D.R.P.
a avizat favorabil dosarele de achiziții nu poate reprezenta o cauză
exoneratoare de răspundere, câtă vreme, în mod evident, prin aceasta nu s-a
acordat gir de eligibilitate celor trei ofertante, ci doar s-a confirmat
depunerea documentelor impuse prin Instrucțiunile de achiziții la data
respectivă nefiind cunoscute de agenție constatările O.L.A.F.
În fine, nici
împrejurarea că prin Rezoluția din 31 mai 2010 dată în Dosarul nr. 3/P/2010 al
D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale
față de M.D. – responsabilul de proiect, nu prezintă relevanță pentru că
această persoană a fost verificată în legătură cu o altă ofertă, suspectată a
fi falsă.
De altfel, cum s-a
arătat, în cauza de față se reproșează conduita nediligentă iar nu aspecte care
converg către o vinovăție de natură penală a reprezentanților recurentei.
Referitor la
prejudiciu
În această privință,
Curtea de apel a reținut corect că existența prejudiciului nu poate fi negată,
câtă vreme s-a demonstrat că fondurile destinate realizării unor proiecte de
modernizare au fost defectuos folosite, prin încălcarea obligațiilor
contractuale asumate.
Teza recurentei,
potrivit căreia proiectul a fost integral implementat și este deplin
funcțional, ceea ce exclude prejudicierea bugetului U.E., reflectă o abordare
simplistă a problematicii cauzei.
În cauză, este
aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 alin. (1310 lit. b) din Secțiunea F din
Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunității
Europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv a avut loc un efect asupra
unui punct nejustificat de cheltuială.
Prejudiciul produs
bugetului U.E. poate fi efectiv (real) sau potențial, materializându-se în
toate cazurile prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind limpede
că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor
europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că cheltuielile efectuate
în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenții care
respectă regulile fixate.
Această concluzie se
degajă dintr-o jurisprudență consecventă a C.J.U.E.
Referitor la
procedura constatării neregulilor
În esență, recurenta
reproșează instanței de fond că nu a sancționat inexistența unui raport final
de control al O.L.A.F. și că în cuprinsul procesului verbal de control atacat
se regăsesc doar constatările acestui serviciu independent din cadrul Comisiei
Europene, nu și ale organismelor de control naționale.
Pe parcursul
soluționării recursului, intimata a atașat Raportul final emis de O.L.A.F. la
12 septembrie 2012 prin care s-au menținut toate constatările și recomandările
din adresa din 27 septembrie 2010, dar s-au identificat și nereguli noi care,
în raport de stadiul procedurii de contestare și de soluția preconizată, nu se
mai impun a fi analizate.
În acest context,
este lipsită de finalitate critica referitoare la preluarea constatărilor O.L.A.F.
de către agenția națională, aceasta din urmă având obligația de a acționa
pentru recuperarea creanțelor rezultate din nereguli, conform art. 8 alin. (1)
și aart. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007.
Referitor la cererea
de suspendare a executării
Urmare a celor expuse
la punctele anterioare, Înalta Curte reține că prima instanță a stabilit corect
că în speță nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, așa încât nu
poate fi acordată suspendarea executării actului administrativ atacat, conform art.
15 din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)
din C. pro.civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC A. SA Codlea împotriva Sentinței nr. 90/ F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 februarie 2013.