ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2015

Decizia nr. 2291/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1206 din 21 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC A. SA Codlea împotriva Sentinței nr. 90/F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, referitor la calitatea motivării sentinței recurate, faptul că, deși sunt succinte, considerentele fondului răspund exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe fondul cauzei, referitor la neregulile imputate, instanța de control judiciar a înlăturat apărările recurentei, potrivit cărora aspectele semnalate de B. nu corespund realității și nu îi pot fi imputate motivat de faptul că nu avea niciun instrument prin care să le prevină ori să le depisteze.

Înalta Curte a reținut nerelevanța înscrisurilor noi administrate în recurs, care, în opinia recurentei ar fi făcut dovada faptului că toate aspectele semnalate ar fi simple erori materiale aparținând societății ofertante, respectiv unui fost angajat al acestuia, în contextul în care nu se contestă conflictul de interese în care se găsea reprezentantul legal al firmei italiene, având aceeași calitate și la C. SRL, firmă care avusese legături cu celelalte două ofertante.

Instanța de control judiciar a înlăturat și apărarea recurentei potrivit căreia informația privind structura acționariatului nu îi era accesibilă pe motiv că D. SA era organizată ca o societate anonimă pe acțiuni.

A apreciat instanța de recurs că, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele acestuia, beneficiarul este singurul răspunzător pentru implementarea proiectului, incluzând aici modul de desfășurare a procedurilor de selecții și achiziții, acesta având obligația să se asigure că societățile invitate la selecția de oferte acționau într-o manieră independentă și erau eligibile să participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect SAPARD, fiind astfel justificată concluzia Curții de apel în sensul că reclamanta a acționat nediligent, expunându-se riscului de a pierde întreaga sumă acordată cu titlu de finanțare nerambursabilă, cu titlu de sancțiune pentru încălcarea paragrafului 1, Anexa IV a Contractului de finanțare.

S-a apreciat de către instanță că împrejurarea că APDRP a avizat favorabil dosarele de achiziții nu poate reprezenta o cauză exoneratoare de răspundere, câtă vreme prin aceasta nu s-a acordat gir de eligibilitate celor trei ofertante, ci doar s-a confirmat depunerea documentelor impuse prin Instrucțiunile de achiziții (Anexa IV a contractului de finanțare), la data respectivă nefiind cunoscute de agenție constatările B.

Înalta Curte a constatat că în mod corect a reținut Curtea de apel că existența prejudiciului nu poate fi negată, câtă vreme s-a demonstrat că fondurile destinate realizării unor proiecte de modernizare au fost defectuos folosite, prin încălcarea obligațiilor contractuale asumate.

În opinia instanței de recurs, teza recurentei, potrivit căreia proiectul a fost integral implementat și este deplin funcțional, ceea ce exclude prejudicierea bugetului UE, reflectă o abordare simplistă a problematicii cauzei.

Referitor la cererea de suspendare a executării, Înalta Curte a reținut că prima instanță a stabilit corect că în speță nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, așa încât nu poate fi acordată suspendarea executării actului administrativ atacat, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC "A." SA, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuenta arată că după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a aflat că prin Nota de control nr. 7/114/2012 a B. România referitoare la o altă societate comercială, respectiv într-o procedură de achiziție în care au fost implicate aceleași societăți ofertante ca în prezenta speță, Departamentul pentru Lupta Antifraudă a clarificat înțelesul sintagmei "conflict de interese", interpretarea dată excluzând răspunderea revizuentei.

Afirmă revizuenta că, în înscrisul nou, menționat anterior, se reține de către B. România, în acord cu art. 4 din Anexa nr. 1 și Ghidul solicitantului, versiunea 6.3. din 2004, că situațiile care pot da naștere la conflicte de interese sunt cele în care beneficiarul se află în relații care pot prejudicia îndeplinirea, în mod obiectiv, de către oricare parte a obligațiilor și responsabilităților cu persoane fizice și/sau juridice implicate în implementarea proiectului.

A mai arătat B. că atât Contractul cadru, cât și Ghidul solicitantului nu menționează nicio prevedere referitoare la relațiile de orice natură dintre ofertanții participanți în cadrul aceleiași proceduri de achiziție organizate de beneficiarul de fonduri SAPARD.

În acest context, susține revizuenta, concluzia B. a fost în sensul că "este evidentă lipsa unui conflict de interese, care să poată fi reținut legal", lipsind astfel și temeiurile răspunderii societății comerciale din prezenta cauză.

Hotărârea Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând mai întâi excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimata Agenția Națională pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 4 C. proc. civ. "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă". Or, în speță, nu se poate stabili o dată certă în sensul dispozițiilor procedurale citate mai sus și nici autoritatea intimată nu a făcut dovada concretă a depășirii termenului legal, astfel încât, aplicând principiul "in dubio pro reo", Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este formulată în termen.

În ceea ce privește cererea de revizuire, analizată din perspectiva dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind îndeplinită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., condițiile pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv, sunt următoarele:

1) Partea interesată să se bazeze pe un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

2) Înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere revizuită.

3) Înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

4) Înscrisul nou să fi fost determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Înscrisul pe care se întemeiază cererea de revizuire și indicat de revizuentă ca fiind nou, este reprezentat de o Notă de control întocmită de B., privind un Proiect Sapard al cărui beneficiar a fost o altă societate comercială, respectiv SC "E." SRL, societate care nu este parte în prezentul dosar.

Analizând conținutul actului menționat, prin raportare la cerințele enumerate anterior, pe care trebuie să le îndeplinească acesta prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele necesare pentru a fi apreciat ca "înscris nou" în sensul textului procedural menționat mai sus.

Astfel, în primul rând, revizuenta nu a dovedit că înscrisul respectiv au fost reținut de partea potrivnică sau că a existat o împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să afle despre existența acestora, atâta vreme cât SC "E." SRL a avut pe rolul instanței de contencios administrativ un dosar cu obiect similar și a fost reprezentată de același avocat, pe care l-a împuternicit și revizuenta din speță să o reprezinte în toate fazele procesuale ale prezentei cauze.

În al doilea rând, înscrisul pe care s-a întemeiat cererea de revizuire, nu este relevant în soluționarea prezentei cauze și, cu atât mai puțin, poate avea rol determinant în sensul schimbării soluției pronunțate prin Decizia nr. 1206/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Scaf, a cărei revizuire se solicită.

Scopul pentru care revizuenta înțelege să invoce actul nou este acela de a dovedi că nu a existat un conflict de interese între ofertanți care să ducă la vicierea procedurii de achiziție organizată de SC A. SA în cadrul Proiectului SAPARD "Modernizare abator păsări Codlea județul Brașov". Or, pe această susținere s-a bazat tocmai demersul judiciar al reclamantei, la dosar fiind depuse toate înscrisurile doveditoare deținute atât de societatea reclamantă precum și de autoritatea pârâtă, în legătură cu procedura de achiziție derulată în cadrul proiectului SAPARD al cărui titular este SC A. SA, înscrisuri a căror autenticitate și veridicitate nu au fost contestate de părți și, în temeiul cărora instanța de fond și instanța de recurs au dezvoltat raționamentul juridic, exprimându-și convingerea că acțiunea dedusă judecății nu este fondată.

În acest context, invocarea unei note de control întocmite de B. cu referire la o altă societate comercială, beneficiară a unui Proiect Sapard similar cu cel din prezenta cauză, nu poate genera o situație juridică nouă, diferită de cea care rezultă din înscrisurile oficiale depuse la dosar și care privesc în mod direct părțile care se judecă în cauză.

În realitate, prin intermediul prezentei cereri de revizuire, revizuenta urmărește rejudecarea căii de atac a recursului, solicitând instanței de revizuire să facă o interpretare diferită a noțiunii de "conflict de interese", fără însă a aduce niciun act care să contrazică situația de fapt reținută de instanța de recurs, în sensul că oferta depusă de SC "C." SRL nu era autentică sau că două dintre firmele ofertante, F. Olanda și D. SA Franța aveau aceiași siglă, societatea D. este dealer pentru Franța al firmei F. Olanda, iar societatea C. SRL este dealer pentru Italia al aceleiași firme olandeze.

De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, de modul în care aceasta a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a se provoca rejudecarea căilor de atac, ceea ce ar fi inadmisibil.

Având în vedere motivele prezentate, Înalta Curte constată că, în înscrisul nou pe care s-a sprijinit prezenta cerere de revizuire nu are caracter determinant, neputând avea nicio influență asupra dezlegării date speței de către instanțele de fond și recurs.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține că nu este întrunită ipoteza textului art. 322 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., urmând a o respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC "A." SA Codlea împotriva Deciziei nr. 1206 din 21 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN