ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul

P.C.I., ofițer specialist II în cadrul I.P.J. Neamț - Serviciul de Investigații

Criminale, a contestat măsura aplicării sancțiunii "mustrare scrisă” de

către ofițeri din cadrul I.G.P.R. - Direcția Control Intern.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că în perioada 10 - 25 mai 2010, la sediul I.P.J. Neamț a fost

efectuat un control tematic de către ofițeri din cadrul I.G.P.R. - Direcția

Control Intern. În urma acestui control împotriva reclamantului a fost dispusă

declanșarea cercetării prealabile, iar la finalizarea acesteia a fost

sancționat cu "mustrare scrisă" pentru săvârșirea următoarelor abateri:

- "Raportul

informativ din data de 23 decembrie 2009 nu a fost prezentat șefului de

serviciu în vederea rezoluționării și stabilirea măsurilor de verificare, conf.

art. 44 alin. (1) din Normele Metodologice, anexa la Ordinul ministrului nr.

01410/2006";

- "Raportul

informativ din data de 16 februarie 2009 nu a fost evidențiat în registrul de

informații, în conformitate cu art. 49 și 50 din Normele Metodologice, anexa la

Ordinul ministrului nr. 01410/2006";

- "În perioada

02 aprilie - 02 august 2010 ofițerul nu a desfășurat activități specifice în

Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009";

- "Raportul

informativ din data de 30 noiembrie 2009 primit de la Poliția orașului Roznov,

în care erau sesizate posibile fapte de corupție nu au fost înaintate organelor

competente, așa cum prevede art. 1 și 2 din Ordinul ministrului nr.

S/1011/2005, privind punerea la dispoziția D.G.A. de către structurile M.A.I. a

datelor și informațiilor referitoare la fapte de corupție săvârșite de

personalul M.A.I., completat prin Ordinul ministrului nr. S/1246/2006".

A apreciat

contestatorul că aplicarea sancțiunii este neîntemeiată având în vedere

următoarele:

- La data de 23

decembrie 2009, a obținut o informație cu privire la un suspect aflat în

atenție, conform căreia acesta și-a manifestat intenția de a-și schimba

domiciliul pe raza altei localități. Informația a fost consemnată pe suport

electric și introdusă în programul de analiză a informațiilor, însă nu a fost

prezentată șefului nemijlocit pentru dispunerea măsurilor de verificare, acest

lucru datorându-se complexității activităților desfășurate și a timpului scurt

în care au fost executate. A arătat contestatorul că această omisiune a avut un

caracter singular, putându-se observa că nu a dat dovadă de rea-voință. De asemenea,

consideră omisiunea de o importanță redusă, care nu a produs efecte și

sancțiunea aplicată nu este în concordanță cu gravitatea omisiunii;

- La data de 16

februarie 2010 a obținut o informație cu privire la două persoane suspecte

aflate în atenție. În aceeași zi a prezentat raportul informativ șefului

nemijlocit care a dispus introducerea acestuia în programul de analiză a

informațiilor. Raportul informativ a fost introdus în sistemul informatic

central de colectare a informațiilor, iar ulterior, datorită unor probleme

operative urgente apărute, informația nu a fost consemnată și în registrul de

evidență a informațiilor. Consideră că aceasta este o abatere minoră, care nu a

avut nici o consecință, informația fiind prezentată șefului nemijlocit și există

atât pe suport letric cât și în programul de analiză a informațiilor.

Dosarul de Urmărire

Informativă nr. 02433 a fost deschis la data de 19 ianuarie 2009 având în

supraveghere un număr de 4 suspecți. La momentul controlului (10 - 25 mai 2010)

s-a constatat că ultima informație cu privire la suspecți a fost obținută la

data de 02 aprilie 2010 (așadar în luna ce a precedat controlul). După această

dată, suspecții au părăsit teritoriul României, nemaifiind posibilă

supravegherea acestora conform art. 36 din "Normele Metodologice privind

organizarea și desfășurarea activităților informative de către Poliția Română,

Poliția de Frontieră Română și Autoritatea pentru Străini, anexa la Ordinul

ministrului nr. 01410/2006".

A luat în considerare

faptul că deplasarea acestora poate fi pentru o scurtă perioadă de timp, fapt

pentru care dosarul de urmărire informativă nu a fost închis până la data de 02

august 2010. La aceasta dată, datorită faptului că persoanele supravegheate nu

reveniseră pe teritoriul României a închis dosarul de urmărire informativă cu

soluția "neconfirmare", în conformitate cu art. 66 alin. (1) din

Normele Metodologice menționate.

La data de 02

decembrie 2009 Politia orașului Roznov a înaintat către Serviciul de

Investigații Criminale un raport informativ privind activități ale unei grupări

infracționale al cărui lider ar beneficia de o presupusă protecție din partea

inspectorului șef al I.P.J. Neamț. La data de 03 decembrie 2009 șeful S.I.C. a

repartizat informația colegului său de birou dispunând exploatarea datelor din

raportul informativ cu privire la gruparea infracțională, iar în cazul

obținerii de noi informații să îi fie aduse la cunoștință. A menționat

contestatorul că investigațiile au fost efectuate și de către colegul său de

birou, însă în urma acestora nu au rezultat elemente de noutate și nici nu au

fost obținute date cu privire la presupusa protecție de care ar beneficia

liderul grupării, iar la data de 09 decembrie 2009 a întocmit un raport cu

rezultatul investigațiilor. Rezoluția șefului nemijlocit pe acest raport a

fost: "Continuați supravegherea calificată a grupărilor, urmăriți în

continuare și alte aspecte. Materialul și rezultatul verificărilor să fie

anexat la Dosarul de Urmărire Informativă ", ceea ce a și executat.

A mai arătat că

organele ce au efectuat cercetarea prealabilă au respins în mod eronat

apărările de la pct. 2, 3 și 4, deși acestea sunt pertinente și bazate pe

aceleași acte normative în baza cărora a fost aplicată sancțiunea. De asemenea

nu s-a ținut cont de buna purtare, de faptul că nu a fost sancționat niciodată

și de faptul că în 7 ani de carieră a fost recompensat de nenumărate ori cu

prime, solde de merit și mulțumiri scrise pentru activitatea desfășurată,

reprezentând de asemenea Poliția Română într-un număr de 3 misiuni

internaționale, în urma cărora am fost recompensat de I.G.P.R.

Reclamantul a

formulat precizări și completări la acțiune, solicitând, admiterea acțiunii așa

cum a fost formulată, precizată și completată; anularea Dispoziției I.G.P.R.

din 19 octombrie 2010, prin care acesta a fost sancționat disciplinar cu

"mustrare scrisă", pentru săvârșirea abaterii disciplinare de

"neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu".

Prin Sentința nr. 157

din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău a respins contestația formulată de

contestatorul P.C.I., în contradictoriu cu intimații I.G.P.R. - Direcția

Control Intern, și I.G.P.R., privind anularea Dispoziției I.G.P.R. din 19

octombrie 2010, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Contestatorul a fost

sancționat cu "mustrare scrisa" pentru săvârșirea a 4 fapte,

apreciate de organul de control ca fiind abateri disciplinare.

Referitor la primele

două fapte reținute în sarcina reclamantului, s-a constatat că:

- Instanța nu poate

primi apărarea acestuia, deoarece dacă prima abatere este singulară nu putea să

mai existe a doua, teoria fiind valabilă și pentru cea de a doua abatere.

- Neprezentarea unei

informații șefului nemijlocit pentru dispunerea măsurilor de verificare,

indiferent de complexitatea activităților desfășurate și a timpului scurt în

care au fost executate chiar dacă nu a produs efecte, nu poate fi considerată

de importanță redusă.

- De asemenea, nici

omisiunea consemnării informației ce face obiectul celei de a doua abateri în

Registrul de evidență a informațiilor, nu poate fi scuzată cu motivația

contestatorului că aceasta s-a datorat unor probleme operative urgente și,

aflându-se la prima abatere, poate fi considerată o abatere minoră care nu a

avut consecințe.

- Chiar dacă cele

două abateri luate separat ar da impresia unei abateri minore, singulare,

trebuie luat în considerație faptul că cele două abateri au făcut obiectul

aceleiași perioade controlate.

În ceea ce privește

fapta reținută la pct. 3, s-a constatat că ofițerul a precizat că nu a

desfășurat activități specifice în Dosarul de Urmărire Informativă nr.

02433/2009, până la data de 02 august 2010, când acesta a fost închis prin

„neconfirmare", întrucât în această lucrare a fost documentată activitatea

infracțională a unei grupări ce părăsise teritoriul României.

- Motivația

contestatorului că nu există o obligativitate prevăzută de un anumit termen și

că organele de control au menționat că avea posibilitatea închiderii motivate a

Dosarului de Urmărire Informativă și nu obligația, nu îl poate exonera de

ducerea la îndeplinire a acestei sarcini, deoarece sintagma „avea

posibilitatea”, se referă la posibilitatea pe care ofițerul o avea pentru a

rezolva dosarul respectiv, în sensul închiderii motivate a acestuia.

Cu privire la fapta

reținută la pct. 4, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută

motivația contestatorului că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, sesizarea

organelor abilitate revenind inițiatorului raportului informativ sau șefului

său nemijlocit.

Instanța a solicitat

relații de la I.G.P.R. cu privire la persoana care avea obligația să sesizeze

organele abilitate în situația în care rapoartele au fost rezoluționate de

șeful S.I.C., care a dispus verificări cu privire la persoanele menționate în

rapoarte.

S-a comunicat

instanței că sesizarea organelor abilitate revine inițiatorului raportului

informativ sau șefului său nemijlocit, respectiv reclamantul, care avea

obligația de a-l înainta organelor competente, fiindu-i repartizat spre

valorificare.

Chiar și în situația

în care acest raport nu ar fi fost repartizat spre valorificare

contestatorului, având în vedere precizările făcute de către contestator în

motivarea contestației, respectiv că investigațiile au fost efectuate împreună

cu colegul său de birou, iar la data de 09 decembrie 2009 a întocmit un raport

cu rezultatul investigațiilor, se reține cu certitudine că a lucrat și

reclamantul la investigațiile privind raportul respectiv.

A mai constatat prima

instanță că potrivit fișei postului, se reține ca și sarcină de serviciu”

colaborarea cu ceilalți polițiști din cadrul S.I.C. …, iar în limita

competențelor ce îi revin și în conformitate cu prevederile legale, execută

activități individual sau în echipă”.

La pct. 4 de la cap.

D) Descrierea sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților posturilor se

menționează la Sarcini și îndatoriri: ”Desfășoară activități specifice pentru

culegerea de informații, valorificarea calificată, legală, temeinică și

operativă a acestora, stabilind sau propunând metode și mijloacele de

supraveghere și documentare (M.S. sau Dosarul de Urmărire Informativă)”.

S-a reținut că

raportat la rezoluția menționată mai sus, care reprezintă o obligație de

serviciu, invocarea de către contestator a prevederilor art. 46 alin. (2) din

"Normele Metodologice privind organizarea și desfășurarea activităților

informative de către Poliția Română, Poliția de Frontieră Română și Autoritatea

pentru Străini, anexa la Ordinul ministrului nr. 01410/2006", nu poate fi

primită ca o dispoziție exoneratoare de răspundere.

De asemenea, s-a mai

reținut că sancțiunea aplicată privește toate cele 4 abateri și, prin urmare,

chiar și în ipoteza în care contestatorul nu s-ar face vinovat de una din cele

4 abateri, se impune ca acesta să răspundă disciplinar pentru celelalte, pentru

care se face vinovat.

Faptul că au fost

sancționate trei persoane pentru o abatere nu înseamnă că au fost sancționate

pentru aceeași faptă, ci fiecare în raport de atribuțiile ce îi reveneau.

A reținut în final

prima instanță că la aplicarea sancțiunii s-a ținut cont de buna purtare a

contestatorului de faptul că nu a fost sancționat niciodată, că în 7 ani de

carieră a fost recompensat, deoarece în caz contrar pentru abaterile constatate

i s-ar fi aplicat o sancțiune mai drastică și nu cea mai ușoară, prevăzută de

lege.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul

P.C.I., invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și urm. din C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant susține, în esență, că în mod eronat instanța de

fond i-a respins acțiunea întrucât primele două abateri reținute în sarcina sa

sunt minore, nu au adus niciun prejudiciu, fiind omisiuni neintenționate,

astfel că sancționarea sa urmare acestora s-a dispus cu ignorarea activității

sale de ofițer de poliție și a comportamentului exemplar de care a dat dovadă.

Se arată că în ceea

ce privește fapta referitoare la Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009,

aceasta nu poate reprezenta o abatere în exercitarea atribuțiilor de serviciu

iar cea de-a patra faptă nu-i poate fi imputată, cu atât mai mult cu cât

dispozițiile Ordinului ministrului nr. S/1011/2005 completat prin Ordinul nr.

S/1246/2005, nu i-au fost aduse la cunoștință, nefiind publicate.

De asemenea,

recurentul-reclamant susține că poziția sa procesuală cu privire la primele

două fapte interpretată ca una de recunoaștere ce a atras și sancționarea sa cu

cea mai ușoară sancțiune nu justifică menținerea implicită a celorlalte fapte

imputate.

Intimatul-pârât

I.G.P.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată, combătând

criticile recurentului.

În esență, susține că

în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea Dispoziției din 19

octombrie 2010 emisă de I.G.P.R., prin care recurentul a fost sancționat

disciplinar cu „mustrare scrisă”, faptele fiind pe deplin dovedite potrivit

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Din expunerea

rezumativă prezentată anterior, rezultă că prin Dispoziția din 19 octombrie

2010 recurentul-reclamant a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”,

reținându-se în sarcina sa 4 abateri disciplinare dintre care primele două

menționate în actul de sancționare au fost recunoscute de acesta.

Susținerile

recurentului-reclamant potrivit cărora abaterile disciplinare recunoscute sunt

minore, iar la aplicarea sancțiunii trebuia luată în considerare activitatea și

comportamentul său anterior, nu prezintă relevanță sub aspectul nelegalității

măsurii sancționatorii dispuse, întrucât, este evident că orice abatere

disciplinară nu poate rămâne fără urmări în plan sancționator.

Mai mult, organul

competent, la aplicarea sancțiunii disciplinare, a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, aplicându-i acestuia cea mai ușoară sancțiune disciplinară,

astfel că sunt nefondate criticile sub aceste aspecte.

Criticile care

vizează reținerea greșită ca abatere disciplinară a celei de-a treia faptă ce a

constat în perioada 2 aprilie - 2 august 2010, ofițerul nu a desfășurat

activități specifice în Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009 sunt, de

asemenea, nefondate.

În mod corect,

instanța de fond a reținut că fapta reprezintă o abatere în exercitarea

atribuțiilor de serviciu cu atât mai mult cu cât recurentul-reclamant a

recunoscut că a procedat la închiderea dosarului la data de 1 august 2010, după

4 luni de la data ultimei informații care a fost 2 aprilie 2010.

Activitatea

recurentului-reclamant ca angajat cu statut special al unei autorități publice,

trebuie să se supună principiului operativității și eficienței care guvernează

activitatea autorității angajatoare, astfel că închiderea motivată a dosarului

de informare operativă după 4 luni de la data ultimei informații nu respectă

principiile menționate, chiar dacă Ordinul ministrului nr. 01410/2006 nu

prevede un termen în care trebuia închis dosarul informativ în cauză, în

condițiile în care, în perioada 2 aprilie - 2 august 2010 ofițerul nu a

desfășurat activități specifice în Dosarul de Urmărire Informativă nr.

02433/2009.

Prin urmare,

recurentul-reclamant a manifestat neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu.

Criticile care

vizează fapta reținută la pct. 4 din decizia de sancționare sunt de asemenea

nefondate.

În mod corect

instanța de fond a reținut că abaterea disciplinară reținută în exercitarea

atribuțiilor de serviciu îi este imputabilă cu atât mai mult cu cât nu a fost

contestată situația reținută în decizia de sancționare, potrivit căreia

raportul informativ din 30 noiembrie 2009 primit de la Poliția orașului Roznov,

în care erau sesizate posibile fapte de corupție, nu a fost înaintat organelor

competente, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 și 2 din Ordinul ministrului

nr. S/1011/2005, privind punerea la dispoziția D.G.A. de către structurile

M.A.I. a datelor și informațiilor referitoare la fapte de corupție săvârșite de

personalul M.A.I., completat prin Ordinul ministrului nr. S/1246/2006.

Atribuțiile prevăzute

în fișa postului, rezoluția șefului nemijlocit pe raportul întocmit de

contestator care reprezintă o obligație de serviciu, conduc la concluzia că

acestuia îi revenea obligația aducerii la cunoștința D.G.A. a presupuselor acte

de corupție săvârșite de personalul M.A.I. conform dispozițiilor legale.

Susținerea potrivit

căreia dispozițiile Ordinului ministrului nr. S/1011/2005 completat prin

Ordinul nr. S/1246/2005, nu i-au fost aduse la cunoștință, nefiind publicate,

nu reprezintă o justificare pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cât

timp recurentului-reclamant îi incumba obligația de a cunoaște prevederile

normative, inclusiv cu caracter intern, cu incidență în ceea ce privește

activitatea desfășurată potrivit fișei postului.

Mai mult, în

conformitate cu prevederile fișei postului, la cap. D), pct. B 3, recurentului

îi era stabilită ca îndatorire desfășurarea activității de pregătire

profesională de specialitate în cadrul căreia trebuia să își însușească

conținutul ordinelor specifice liniei de muncă în categoria cărora sunt incluse

și cele menționate anterior.

Față de

considerentele expuse, instanța de recurs apreciază criticile ca fiind

nefondate, fiind legală și temeinică sentința recurată prin care s-a confirmat

legalitatea sancțiunii disciplinare aplicată recurentului-reclamant prin

Dispoziția I.G.P.R. din 19 octombrie 2010.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.C.I., împotriva Sentinței nr. 157 din 13 octombrie 2011 a Curții

de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AS