ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta G.D.M., a solicitat, în calitate de reprezentant legal al minorei

S.D.T., și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării:

nr. 311/2011 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării;

cercetărilor în Dosarul nr. 353/2010 și constatarea faptelor de discriminare și

a hărțuirii morale la care a fost supusă minora S.D.T., elevă cu handicap grav,

precum și ea, în calitate de însoțitor al minorei în cadrul unității școlare,

de către directorul J.C. și de către cadrele didactice din unitatea școlară;

faptelor de discriminare și a hărțuirii morale față de ea și de copilul său;

morale de 10.000 RON;

calității procesuale pasive a directorului unității școlare, J.C., în calitate

de subiect activ principal al faptei de discriminare;

excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamatului A.L.

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la prezentarea în instanță

a întregului material din Dosarul nr. 352/2010 urmare a memoriului său

înregistrat cu nr. 7539/2010 prin care a constatat că nu există fapte de

discriminare în privința elevei cu S.D.T.;

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că s-a adresat pârâtului Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării cu o petiție prin care sesiza actele de discriminare

comise împotriva fiicei sale, în calitate de persoană încadrată în grad de

handicap grav, elevă a unei unități de învățământ de stat.

Prin hotărârea

criticată, pârâtul a hotărât însă respingerea excepțiilor lipsei calității

procesuale pasive a reclamatului A.L. și a lipsei obiectului; în ceea ce

privește solicitarea din partea reclamantei de a emite un punct de vedere,

probele depuse nu sunt suficiente, respectiv fapta nu se confirmă, copilul

putându-și desfășura studiile în unitatea de învățământ; referitor la

acuzațiile care îl privesc pe directorul școlii, dispozițiile O.G. nr. 137/2000

nu sunt incidente față de caracterul penal al faptelor reclamate; Consiliul

recomandă unității de învățământ să adopte măsurile necesare pentru a asigura

exercitarea dreptului la educație al copilului cu dizabilitate - Sindrom D.;

clasarea dosarului.

Reclamanta a evocat

detaliat acte ale personalului unității de învățământ și ale părinților colegilor

de clasă ai fiicei sale care, în opinia reclamantei, se constituiau în acte

discriminatorii, nelegale și de natură a încălca drepturile reclamantei și ale

fiicei sale, susținând că asupra sa au fost exercitate presiuni pentru a-și

muta copilul la o altă clasă, presiuni având ca motivație dizabilitatea de care

suferă fiica sa.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 9 din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei G.D.M. ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a apreciat, examinând cererile și apărările părților

în raport de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în

materie, și evocând în detaliu situația de fapt astfel conturată, că nu există

motive de nelegalitate a hotărârii pârâtului Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării și nici nu se poate reține o discriminare ori o

hărțuire a reclamantei și fiicei sale de către unitatea școlară și de către directorul

acesteia, chemați în judecată în calitate de pârâți.

Situația de fapt

reținută de către instanța de fond a fost, în esență, următoarea:

- Conform

certificatului din 21 septembrie 2010, copilul S.D.T. este încadrată în gradul

de handicap I grav, sindrom L.D. cu asistent personal, iar potrivit

certificatului de expertiză și orientare școlară din 21 septembrie 2010 a fost

orientată, la solicitarea familiei, pentru școală obișnuită cu profesor de

sprijin și curriculum adaptat, clasele V - VIII;

- La data de 13

septembrie 2010, la începutul anului școlar 2010 - 2011 când fiica reclamantei,

S.D.T., trecea în clasa a V-a A la Școala cu clasele I - VIII „G.B.” Bacău, a

fost înaintată direcțiunii școlii o cerere a colectivului de părinți ai clasei,

prin care se solicita mutarea fiicei reclamantei la o clasă paralelă deoarece

s-a constatat „în cei patru ani, că orele au fost deranjate frecvent, iar

comportamentul copilului față de elevi este agresiv”; totodată, s-a menționată

că „atitudinea mamei față de fiecare situație în parte este jignitoare și

lipsită de orice intenție de comunicare și colaborare, față de părinte și

copil”. Această cerere a fost înregistrată la unitatea școlară la 13 septembrie

2010.

- Tot la data de 13

septembrie 2010, reclamanta a solicitat conducerii școlii să i se prezinte

reclamația făcută de părinții colegilor fiicei sale, cerere înregistrată la 13

martie 2010. Au urmat alte cereri - înregistrate la 17 septembrie 2010, 22

septembrie 2010, 23 septembrie 2010, 4 octombrie 2010 - prin care reclamanta

și-a exprimat refuzul de a o transfera pe fiica sa la o altă clasă și prin care

a solicitat să i se comunice deciziile și procesele-verbale al consiliului de

administrație și ședinței cu părinții din 14 septembrie 2010, respectiv 24

septembrie 2010, precum și măsurile care se vor lua în cazul în care va

continua să vină și fetița la școală. Prin cererea înregistrată la 23

septembrie 2010 reclamanta și-a exprimat acordul de a sta la ușa clasei, cu

condiția ca fiica sa să fie supravegheată de un profesor de sprijin. Sesizări

privind abuzurile comise la adresa sa și a fiicei sale au fost adresate de

reclamantă și altor autorități: Ministerul Educației, Cercetării și Inovației,

Inspectoratului Școlar al Județului Bacău, Consiliului Județean Bacău, Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția generală de protecție a

copilului, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția

generală de protecție a persoanelor cu handicap, precum și pârâtului Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării.

- Consiliul de

administrație din 22 septembrie 2010 a luat în discuție conflictul declanșat de

solicitarea părinților clasa a V-a A privind transferul elevei S.D.T. în altă

clasă. Cu acest prilej, directorul școlii, pârâtul J.C., a propus ca fetița să

rămână în clasa a V-a A, aprobându-se în unanimitate propunerea, în condițiile

însoțirii fetiței la orele de curs de către altă persoană decât reclamanta,

aceasta din urmă putând sta pe hol. În timpul acestei ședințe, reclamanta a comunicat

în scris, întrucât, începând cu data de 15 septembrie 2010, se declarase, în

presă, în greva tăcerii. La această ședință a participat și O.G., președinta

Asociației S.D. Bacău.

- La data de 24

septembrie 2010 a avut loc ședința cu părinții elevilor din clasa a V-a A,

ședință în cadrul căreia părinții și-au manifestat revolta cu privire la

atitudinea mamei elevei S.D.T., propunând ca fetița să vină la cursuri cu un

alt însoțitor.

- Din caracterizările

făcute elevei S.D.T. de către profesorii clasei reiese că acesteia nu i s-a

putut realiza un curriculum adaptat materiilor clasei a V-a, că nu poate

răspunde unor cerințe minimale și că, în lipsa însoțitorului, se plimbă prin

clasă, vorbește neîntrebată, râde, cântă și refuză să lucreze fără ajutorul și insistențele

mamei, dar și că prezența mamei deranjează orele de curs. Caracterizarea făcută

de consilierul psihopedagogic relevă o bună atitudine, apreciindu-se că fetița

este un copil afectuos, dar că, totodată, prezintă deficit de atenție,

vocabular sărac și tulburări de limbaj și un decalaj puternic între ceea ce ar

fi trebuit să știe și cunoștințele sale reale.

- Urmare a

conflictului subsecvent petiției din 13 septembrie 2010, reclamanta a adus-o pe

fiica sa din ce în ce mai rar la cursuri, iar după susținerea examenului de

încheiere a situației la învățătură din august 2011, eleva S.D.T. a fost

declarată repetentă, urmând a fi înscrisă în anul următor tot în clasa a V-a,

astfel cum rezultă din înștiințarea din 31 august 2011.

A apreciat Curtea că

probele administrate pun în evidență o ostilitate implicită a părinților

colegilor de clasă ai copilului S.D.T. față de aceasta, determinată, însă, de

atitudinea și comportamentul mamei copilului, reclamantă în prezenta cauză.

Instanța a mai

constatat că, în cauză, handicapul determinat de o boală cronică necontagioasă

(sindrom L.D.) o situează pe fiica reclamantei în rândul persoanelor aflate în

situații substanțial diferite, situații pentru care statele și autoritățile

sale sunt obligate să asigure un tratament diferit.

Pe de o parte, Statul

Român și-a îndeplinit această obligație prin adoptarea H.G. nr. 1251/2005

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire,

compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu

cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și

special integrat, precum și Ordinelor Ministerului Educației și Cercetării nr.

5379/2004, respectiv nr. 5574/2011 (acesta din urmă abrogându-l pe primul),

iar, pe de altă parte, în aplicarea dispozițiilor legale enunțate, fiica

reclamantei a fost integrată în învățământul de masă, cu profesor de sprijin,

iar Direcția de asistență socială și protecția copilului Bacău a întocmit

pentru aceasta un plan de servicii personalizat.

A mai reținut Curtea

că particularitățile caracteristice bolii de care suferă fiica reclamantei a

împiedicat crearea unor relații afective pozitive din partea colegilor săi de

clasă care sunt la o vârstă la care capacitatea de a evalua corespunzător

situația în care se află colega lor este mult redusă, neputând însă fi vorba de

discriminare câtă vreme conflictul creat în urma cererii părinților colegilor

de clasă ai fiicei reclamantei a fost mediat de conducerea unității de

învățământ și de directorul acesteia, pârât în cauză, în sensul rămânerii

fetiței în clasa din care făcuse parte în ciclul primar.

Instanța fondului a

apreciat că singurul aspect care poate fi reținut ca faptă de discriminare - și

care a și fost reținut de Consiliu prin Hotărârea nr. 311/ - este cel rezultat

ca urmare a acțiunii părinților colegilor de clasă ai fiicei reclamantei,

respectiv interdicția impusă reclamantei de a-și însoți fiica la orele de curs.

S-a arătat, însă, că,

sub acest aspect, soluția Consiliului (cuprinsă la pct. 5 din dispozitivul

hotărârii) este favorabilă reclamantei, unității de învățământ

recomandându-i-se să adopte toate măsurile necesare pentru exercitarea

dreptului fiicei reclamantei la educație. Pe de altă parte, interdicția impusă

reclamantei de a-și însoți fiica se limitează doar la prezența reclamantei la

orele de curs și a fost acceptată de reclamantă în scris. Mai mult decât atât,

este de reținut necesitatea respectării principiului proporționalității între

avantajele recunoscute (cu scopul de a asigura egalitatea) persoanelor ale

căror situații nu sunt identice și necesitatea garantării drepturilor

individuale ale celorlalte persoane, în cauză, drepturile colegilor de clasă ai

fiicei reclamantei de a li se asigura educația la parametrii calitativi

corespunzători; se are în vedere, sub acest din urmă aspect, faptul că prezența

reclamantei în timpul orelor de curs perturbă normala desfășurare a activității

didactice, dată fiind atitudinea non-pasivă a reclamantei. În lipsa unei

corespunzătoare adaptări a comportamentului reclamantei la cerințele unei

normale desfășurări a procesului didactic, astfel încât, dreptul la educație să

fie efectiv pentru toți elevii clasei, solicitarea părinților colegilor de

clasă ai fiicei reclamantei ca aceasta (fetița) să fie însoțită în timpul

orelor de curs de o altă persoană apare ca fiind justificată obiectiv și

rezonabilă. Tratamentul diferențiat impus de situația particulară a fiicei

reclamantei este destinat să restabilească egalitatea dintre aceasta și restul

elevilor din clasa din care face parte, iar nu să creeze noi inegalități ca

efect al unei discriminări pozitive greșit înțelese.

Curtea a mai apreciat

că nu poate fi reținută existența hărțuirii în sensul art. 2 alin. (5) din O.G.

nr. 137/2000 câtă vreme cadrul ostil este o consecință a comportamentului

reclamantei care a acționat (potrivit propriilor susțineri) ca o persoană care

se consideră victima unei conspirații organizată la nivel instituțional

îndreptată împotriva sa și a fiicei sale.

A mai arătat instanța

fondului că lipsa calității procesuale a directorului școlii, J.C. (capătul al

cincilea de cerere), nu a fost invocată în cadrul procedurii în fața

Consiliului nici de către părți, nici din oficiu, iar acesta a figurat ca parte

reclamată în Dosarul nr. 352/2010, că lipsa calității procesuale a lui A.L.

(capătul al șaselea de cerere) este o excepție care a fost invocată de acesta

și respinsă de Consiliu, reclamanta neavând nici un interes practic în a invoca

această excepție în cadrul prezentei acțiuni, iar în ceea ce privește obligarea

Consiliului la prezentarea în instanță a întregului material probator din

Dosarul nr. 352/2010 (capătul al șaptelea de cerere), acest pârât a transmis,

în copie, documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 311/2011 în

Dosarul nr. 353/2010, răspunzând, în acest fel, solicitării care i-a fost

adresată de instanță în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta G.D.M., solicitând

casarea acesteia și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost modificată și

completată.

În motivarea

recursului, s-a argumentat, în esență, că instanța de fond a reținut greșit și

trunchiat în considerentele sale situația de fapt dedusă judecății și

argumentele reclamantei-recurente, hotărârea criticată reflectând în mod

distorsionat susținerile acesteia și înscrisurile prezentate.

Recurenta a mai

susținut că, în speță, în mod eronat s-a reținut că nu ar fi existat

discriminare, față de atitudinea unității de învățământ, a cadrelor didactice

și a părinților față de recurentă și fiica acesteia, atitudine și fapte care ar

fi rezultat cu prisosință din probatoriul administrat.

A adus critici

declarațiilor și înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimați,

reluând argumentele referitoare la situația de fapt și susținând că instanța de

fond nu a procedat cu respectarea legii și a drepturilor minorei S.D.T.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 1

alin. (2) lit. v) din O.G. nr. 137/2000, consacră și garantează principiul

discriminării și în privința dreptului la o educație și pregătire profesională,

accesul la educație fiind consacrat de dispozițiile art. 11 din aceeași

ordonanță.

Art. 2 alin. (1) din

O.G. nr. 137/200 definește discriminarea ca fiind „orice deosebire, excludere,

restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă,

religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,

handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o

categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect

restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței, sau exercitării, în

condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a

drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și

cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.

Același text de lege,

la alin. (5) definește hărțuirea ca fiind „orice compartiment pe criteriu de

rasă, naționalitate, etnie, religie, cetățenie socială, convingeri, gen,

orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap

sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil,

degradant ori ofensiv”.

În cauza dedusă

judecății, handicapul determinat de o boală cronică necontagioasă de care

suferă fiica recurentei-reclamante (S.D.T.) o situează pe aceasta în rândul

persoanelor aflate în situații substanțial diferite de cele mai sus enunțate,

situații pentru care statele și autoritățile sunt obligate să își asigure un

tratament diferit.

În acest sens, în

România, Guvernul a adoptat pentru persoanele cu cerințe educaționale speciale

Hotărârea nr. 125/2005. În aplicarea acestor dispoziții și fiica

recurentei-reclamante a fost integrată în învățământul de masă cu profesor de

sprijin.

Din amplul material

probator administrat în cauză și reținut de prima instanță ca situație de fapt

detaliat consemnat și analizat, rezultă că dorința recurentei ca mamă de a

asigura fiicei sale integrarea într-o colectivitate și mijloacele la care

acesta a ajuns pentru a realiza acest lucru, a condus la crearea unor conflicte

și stări tensionante între ea și părinții celorlalți copiii din clasă,

conflicte care însă nu pot fi calificate ca „fapte discriminatorii” sau de

„hărțuire” în sensul dispozițiilor legale mai sus invocate.

Dacă atitudinea

recurentei-reclamante ca mamă este de înțeles, așa cum în mod corect a reținut

prima instanță, săvârșirea unor fapte de natură discriminatorie sau a unor acte

de hărțuire, nu a fost dovedită și nici probată, conflictul creat în urma

cererii părinților colegilor de clasă ai fiicei recurentei, fiind mediat în

sensul prevăzut de art. 2 alin. (10) lit. b) din O.G. nr. 137/2000, de

conducerea unității de învățământ și de directorul acesteia.

În acest sens, în mod

corect și judicios a reținut instanța de fond că particularitățile

caracteristice bolii de care suferă fiica recurentei au împiedicat crearea unor

relații afective pozitive din partea colegilor săi de clasă, aceștia fiind la o

vârstă la care capacitatea de a evalua corespunzător situația în care se află

colega lor fiind redusă, neputând fi vorba de discriminare sau de hărțuire.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.D.M. împotriva Sentinței civile nr. 34 din 16 februarie 2012 a

Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS