ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2018

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 19.05.2015, pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 19.05.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/29.04.2015 emis de pârâtă. Prin sentința nr. 809 din 11 noiembrie 2015, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta ANI și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 18.09.2015.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 182 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât în cadrul procedurii de judecată în fața instanței i-a fost dreptul la apărare garantat de Constituția României. Astfel, din încheierea de ședință din data de 18.11.2015, care face parte integrantă din sentința nr. 182/25.11.2015, rezultă cu claritate că instanța a respins administrarea probei cu înscrisuri, reprezentate de Hotărârile Consiliului Local adoptate în perioada 2008-2012, cu referire la contractele pentru care s-au emis ordinele de plată consemnate în cuprinsul Raportului ANI. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant susține că în cauză nu există elementul prevăzut de art. 70 din Legea nr. 161/2003, anume interesul de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor, căci, așa cum s-a demonstrat în fața instanței de fond pentru atribuirea contractelor au fost respectate prevederile legale, fiind selectată oferta cu prețul cel mai mic, iar decizia de atribuire nu i-a aparținut. În mod greșit a apreciat instanța de fond că împrejurarea semnării a 29 ordine de plată către S.C. B. S.R.L. echivalează cu existența unui conflict de interese. În situația în care nu a fost contestată legalitatea încheierii contractelor pentru efectuarea lucrărilor în folosul comunității locale, simpla îndeplinire a obligației de plată pentru serviciile prestate nu se traduce în apariția unui conflict de interese.

Apărările intimatei Agenția Națională de Integritate Prin întâmpinarea depusă la data de 30.03.2016 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate. Așa cum rezultă din încheierea pronunțată de curtea de apel, în ședința publică din data de 18.11.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile reprezentate de procura autentificată sub nr. x/2015 și declarația autentică nr. 982/25.05.2010, însă solicitarea de amânare a judecății pentru depunerea hotărârilor Consiliului Local adoptate în perioada 2008-2012 a fost respinsă cu motivarea că acestea nu sunt concludente față de situația de conflict de interese reținută în raportul de evaluare cu privire la semnarea de către aceasta, în calitate de primar, a unui număr de 29 de ordine de plată către S.C. B. S.R.L., societate în cadrul căreia soția sa deținea calitatea de asociat. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât pentru stabilirea conflictului de interese nu este necesar să se dovedească producerea unui prejudiciu în patrimoniul instituțiilor publice sau a bugetului statului, avantajul patrimonial, chiar eventual sau viitor fiind, se circumscrie sintagmei de interes personal, iar legiuitorul nu distinge cu privire la faptul că acest interes personal trebuie, în mod obligatoriu să fi fost materializat.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în baza art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14.02.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 28.03.2018 completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit că recursul declarat este admisibil, în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate argumente pentru reformarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 cu verificarea legalității Raportului de evaluare nr. x/29.04.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese reglementat de dispozițiile art. 70, 76 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali. În concret, prin actul administrativ contestat se reține că recurentul-reclamant, în calitate de primar al comunei Călinești, județul Argeș și ordonator principal de credite a semnat un număr de 29 ordine de plată în sumă totală de 971.151,29 RON emise de Primăria comunei Călinești, către S.C. B. S.R.L., societate în cadrul căreia soția sa, C., deține calitatea de asociat începând cu data de 08.02.2005 până în prezent. Soluția instanței de fond, care a constatat că actele contestate sunt legale și a respins cererea de chemare în judecată este împărtășită și de instanța de control judiciar. Critica de nelegalitate încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează încălcarea dreptului la apărare, prin aceea că nu i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri constând în hotărârile Consiliului Local al comunei Călinești adoptate în perioada 2008-2012 cu referire la contractele pentru care a semnat ordinele de plată, este nefondată. În realitate, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile prezentate de reclamant la termenul din data de 18.11.2015, anume procura autentificată sub nr. x/2005 și declarația autentificată sub nr. x/2010 și a apreciat ca fiind neconcludente înscrisurile constând în hotărârile consiliului local, întrucât Agenția Națională de Integritate nu a contestat legalitatea procedurii de alegere a candidaților la achiziție, ci i-a imputat doar realizarea plății. În raport de concluziile raportului de evaluare contestat în cauză, în care se reține de către Agenția Națională de Integritate că reclamantul a încălcat regimul conflictului de interese prin faptul că, în calitate de primar și ordonator principal de credite, a semnat un număr de 29 ordine de plată pentru beneficiarul S.C. B. S.R.L., soția sa fiind asociată în cadrul societății, hotărâri ale Consiliului Local prin care au fost aprobate contractele în baza cărora s-a realizat plata, sunt lipsite de relevanță în raport cu faptele imputate prin raportul de evaluare. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că reclamantul nu contestă situația de fapt, anume că în exercitarea mandatului său de primar al comunei Călinești, județul Argeș (2008-2012) a semnat 29 de ordine de plată prin care Primăria Comunei Călinești a efectuat plăți către S.C. B. S.R.L. Pitești, pentru lucrări executate de această societate. În cadrul societății beneficiare a plății, soția reclamantului, C., are calitatea de asociat începând cu data de 08.02.2005-prezent, precum și administrator, așa cum rezultă din relațiile furnizate de ONRC cu adresa nr. x. Potrivit dispozițiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor publici: "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o anumită decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv". Conform art. 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, Secțiunea a 3-a - Conflicte de interese privind aleșii locali: "Primarii (…) sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I". Astfel, în condițiile în care, reclamantul avea cunoștință despre calitatea deținută de soția sa în cadrul S.C. B. S.R.L. la momentul semnării celor 29 de ordine de plată este evident că acesta putea anticipa că decizia sa ar putea constitui un beneficiu pentru soție. În concluzie, este îndeplinită cerința "interesului personal", în realizarea operațiunii realizate, cerința impusă de dispozițiile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Totodată, acțiunea acestuia de semnare a ordinelor de plată, în calitatea sa de ordonator principal de credite, deținută în cadrul autorității publice locale, cu consecința producerii unui folos material pentru soția sa - asociat în cadrul societății beneficiare a plăților, îndeplinește cerințele art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Recurentul invocă împrejurarea că nu se poate reține în privința sa existența unui interes patrimonial care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor, atâta timp cât nu a fost contestată legalitatea încheierii contractelor în temeiul cărora a fost efectuată plata. Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuție existența unui folos material concret, ci doar simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității, neprezentând relevanță faptul că operațiunea plății a fost efectuată în temeiul unor contracte încheiate și aprobate anterior prin Hotărâri ale Consiliului Local. De altfel, intimata nu a contestat legalitatea atribuirii contractelor către societatea în cadrul căreia soția reclamantului deținea calitatea de asociat. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.