ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/2.06.2015 emis de pârâtă, cu motivarea că în mod greșit a fost reținută starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2007.

Prin sentința civilă nr. 2120/2015 a Tribunalului Sălaj, instanța a admis excepția de necompetență materială, fiind dispusă declinarea de competență a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2015.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 14/20.01.2016 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/2.06.2015 prin care a fost reținută starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 14/20.01.2016 a Curții de Apel Cluj, a formulat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza să fie admisă acțiunea cu consecința anulării Raportului de evaluare contestat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanța de fond s-a limitat a evoca actele normative aplicabile fără a argumenta de ce au fost înlăturate dispozițiile legale invocate prin acțiune.

Raportul de evaluare contestat a fost emis cu depășirea competențelor materiale cu care a fost sesizat inspectorul de integritate fapt ce atrage nulitatea absolută.

Referitor la nelegalitatea Raportului de evaluare se arată că S.C. B. S.R.L. a fost înființat prin reorganizarea Serviciului Public de Gospodărie Comunală, al cărui acționar unic a fost comuna Crasna iar potrivit art. 30 din Actul constitutiv al societății, "Hotărârile asociatului unic se iau în adunarea generală a asociaților care este organul de conducere al societății, fiind constituită din membrii în funcție ai Consiliului local al comunei Crasna sau din mandatați ai acestuia."

Conform prevederilor art. 57 alin. (7) din Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut" rezultând că, singura restrângere privind calitatea de consilier local și al viceprimarului este de a nu beneficia de indemnizația aferentă acestui statut.

Prin HCL nr. 69/2010 a fost numit în Adunarea Generală a Asociaților al S.C. B. S.R.L. în calitate de consilier local, și nu de viceprimar, iar inspectorul de integritate nu a ținut cont de dispozițiile unui act administrativ adoptat de către consiliul local Crasna, care se bucură de prezumția de legalitate până la data constatării nelegalității de către o instanță judecătorească.

Analizând prevederile art. 87 alin. (1) lit. f), text de lege invocat de către inspectorul de integritate pentru justificarea stării de incompatibilitate, se poate observa că aceste dispoziții sunt aplicabile doar primarilor și viceprimarilor, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001 funcția de consilier local se poate cumula cu funcția de viceprimar.

Instanța de fond nu a ținut cont de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este clară, în Dosarul civil nr. x/2013 aceasta constatând că primarul poate fi numit în consiliul de administrație pentru că nu există stare de incompatibilitate. Ori în măsura în care nu exista incapabilitate în cazul unui primar numit în consiliul de administrație, atunci nu se poate reține o astfel de stare nici în cazul viceprimarului, deoarece textul de lege este același pentru ambele funcții.

În concluzie se solicită, în principal, constatarea nulității absolute a raportului de evaluare nr. x/22.06.2015 iar în secundar ca fiind netemeinică și nelegală.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește depășirea normelor de competență, se arată că activitatea de evaluare a recurentului a privit perioada 19.06.2008 - 24.07.2012, perioadă în care acesta a exercitat funcțiile publice de consilier local și viceprimar, iar incompatibilitatea constatată prin raportul de evaluare contestat a fost generată de încălcarea regimului juridic al incompatibilităților specifice funcției de viceprimar.

Ca urmare nu poate fi vorba de o "depășire a competenței materiale" care să atragă o nulitate absolută a raportului de evaluare nr. x/22.06.2015.

După cum rezultă din raportul de evaluare contestat, în urma parcurgerii procedurii de evaluare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 176/2010. din analiza documentației transmise de instituțiile competente. au rezultat elemente referitoare la existența unei stări de incompatibilitate în sarcina recurentului reclamant generate de deținerea simultană - în perioada 16.09. 2010 - 20.06.2012, a funcției de viceprimar al comunei Crasna, județul Sălaj și a calității de reprezentant al Consiliului local al comunei Crasna în Adunarea Generală a Asociaților la S.C. B. S.R.L., societate de interes local la care Consiliului local deținea, județul calitatea de asociat unic.

În mod fondat instanța de fond a reținut faptul că, faptele săvârșite de către A. reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind regimul incompatibilităților, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) a din Legea nr. 161/2003.

Potrivit reglementărilor în vigoare, viceprimarul își păstrează și calitatea de consilier local, dar totodată aceste două calități sunt prevăzute și stabilite în mod distinct fără a se ignora statutul funcției de viceprimar, atribuțiile specifice ce îi revin și implicit regimul incompatibilităților care i se aplică.

În speță, date fiind obiectul de activitate, caracterul și modalitatea de înființare al S.C. B. S.R.L. se constată că există un caz de incompatibilitate de natura celui reglementat de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 întrucât capacitatea Consiliului Local al Comunei Crasna de a desemna un reprezentant în acesta societate comercială se face doar în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 36 lin.(3) din Legea nr. 215/2001. potrivit căruia "consiliul local exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii."

Sunt irelevante susținerile recurentului referitoare la faptul că Adunarea Generală a Asociaților era alcătuită, prin efectul legii, din toți membrii în funcție ai Consiliului local - nefiind vorba de o veritabilă A.G.A. - întrucât posibilitatea influențării deciziei autorității publice există în egală măsură și atunci când reprezentarea se raportează la adunarea generală dar și atunci când se raportează la asociatul unic care exercită aceleași atribuții.

Regimul incompatibilităților pentru funcția de viceprimar este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de funcții/calități, recurentul, în calitate de viceprimar având obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și să nu să încalce legislația aplicabilă. Or, acesta, ignorând prevederile legale menționate, cu bună știință a încălcat regimul juridic al incompatibilităților aplicabil funcției de viceprimar.

Invocarea soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 este irelevantă, întrucât este vorba despre o situație total diferită, speța menționată referindu-se la un "operator regional" din a cărui Adunare Generală făceau parte reprezentanți ai mai multor U.A.T.-uri și care își desfășura activitatea pe raza mai multor județe.

În speță, S.C. B. S.R.L. este o societatea de interes local, cu un singur asociat - Consiliul local Crasna -. societate care își desfășoară activitatea pe raza unității teritorial administrative a comunei.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare/concluzii scrise, prin care solicita admiterea recursului, reiterând argumentele expuse prin motivele de recurs și cererea de chemare în judecată.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comuniat părților, conform art. 493 alin. (2) și (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 02.04.2018, a fost admis în principiu recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 14 din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă citarea părților în ședință publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile și apărările formulate, ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Prin Raportul de evaluare nr. x/22.06.2015, întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate, s-a reținut în sarcina recurentului-reclamant A. starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, având în vedere faptul că în perioada 16.09.2010-20.06.2012, reclamantul a deținut concomitent funcția de viceprimar al comunei Crasna, județul Sălaj și calitatea de reprezentant al Consiliului Local al Comunei Crasna în Adunarea Generală a Acționarilor la S.C. B. S.R.L., societate la care Consiliul local deține calitatea de asociat unic.

Instanța de fond investită să verifice legalitatea raportului de evaluare contestat a respins acțiunea ca neîntemeiată apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina reclamantului starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Primul motiv de recurs formulat de recurentul A. vizează nemotivarea hotărârii, arătând că hotărârea pronunțată nu este argumentată, critici ce vor fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce vizează situațiile în care hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea este contradictorie sau motivarea hotărârii este străină de natura pricinii.

Analizând sentința recurată din perspectiva dispozițiilor legale evocate, se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este întemeiat în condițiile în care hotărârea recurată nu respectă exigențele prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond și-a însușit argumentele expuse de pârâtă prin întâmpinare dar nu a stabilit situația de fapt în raport de probatoriul administrat și nu a răspuns motivat criticilor expuse prin acțiunea principală, punând instanța de recurs în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță.

Obligația instanței de a menționa în considerentele sentinței, în mod expres și explicit care sunt argumentele în măsură să susțină soluția pronunțată este esențială din perspectiva dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., considerentele sentinței fiind în măsură să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea soluției pronunțate, dând posibilitatea totodată a fi exercitat controlul judecătoresc.

Instanța de fond a omis să examineze criticile formulate de reclamant cu referire la motivele de nulitate invocate vizând sesizarea din oficiu și faptul că verificarea a vizat respectarea regimului incompatibilităților de către reclamant în calitate de consilier local.

De asemenea, instanța de fond nu a stabilit situația de fapt și drept având în vedre că la capitolul V din Raportul de evaluare s-a reținut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Crasna a reclamantului A. și faptul că "în perioada 16.09.2010-20.06.2012 a deținut concomitent funcția de viceprimar al comunei Crasna, județul Sălaj și calitatea de reprezentant al Consiliului Local al Comunei Crasna în Adunarea Generală a Asociaților la S.C. B. S.R.L., societate la care Consiliul local deține calitatea de asociat unic".

Este indiscutabil că recurentul-reclamant a avut inițial calitatea de consilier local, fiind ulterior desemnat viceprimar al comunei Crasna dar instanța nu a stabilit în raport de probatoriul administrat situația de fapt și drept având în vedere că S.C. B. S.R.L. a avut ca asociat unic Comuna Crasna și nu consiliul local așa cum s-a reținut în considerentele sentinței, comuna fiind o unitate administrativ teritorială, consiliul local fiind autoritatea deliberativă.

Atât din actul constitutiv al S.C. B. S.R.L. cât și din extrasul de furnizare informații nr. x/11.05.2015 eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că asociat unic al S.C. B. S.R.L. este Comuna Crasna și nu Consiliul Local al Comunei Crasna cum în mod greșit s-a reținut prin sentința recurată, situație în raport de care se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, instanța de fond urmează a stabili pe deplin situația de fapt și drept în raport de probatoriul administrat, ținând cont de calitatea de asociat unic al S.C. B. S.R.L. a Comunei Crasna și nu a consiliului local, precum și consecințele juridice vizând regimul incompatibilităților în raport de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 având în vedere calitatea avută de recurentul-reclamant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va casa sentința recurată și va trimite cauze pentru rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 14 din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2018.