ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 577/2019

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 162 din data de 6 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. - Președinte al B., împotriva Sentinței penale nr. 81 din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2013.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 23 aprilie 2019 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2019, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 81 din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2013, formulată de petentul A. - Președinte al B.

În motivarea cererii, petentul a învederat, în esență, că sentința penală atacată este nelegală și respinsă pe criterii politice, cu încălcarea drepturilor constituționale și a drepturilor omului.

La termenul de judecată din data de 6 septembrie 2019, Curtea a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate în cauză.

Analizând lucrările dosarului, Curtea a constatat că sentința a cărei revizuire o solicită petentul este pronunțată în urma formulării unei plângeri împotriva soluției de netrimitere judecată (art. 340 din C. proc. pen.), și nu una prin care se soluționează fondul unei cauze, prin care se pune capăt conflictului de drept penal și care poate face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii.

Împotriva Sentinței penale nr. 162 din data de 06 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a formulat recurs revizuentul A.

În motivarea recursului, revizuentul a arătat în esență că instanța Curții de Apel București a greșit, întrucât nu a intrat pe fondul cauzei, dovezile invocate aflându-se în dosarul constituit de către acesta și în care sunt atașate mai multe hotărâri irevocabile.

Examinând recursul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Totodată,potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., " (7) încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că revizuentul a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri pronunțate într-o revizuire, cale extraordinară de atac.

De asemenea, Înalta Curte constată că această cale de atac este îndreptată împotriva unei sentințe care nu este prevăzută cu nicio cale de atac ordinară, fiind definitivă, întrucât, sentința a cărei revizuire o solicită petentul este pronunțată în urma formulării unei plângeri împotriva soluției de netrimitere judecată (art. 340 din C. proc. pen.), și nu una prin care se soluționează fondul unei cauzei, prin care se pune capăt conflictului de drept penal și care poate face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii.

În această ordine de idei, se constată că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Se reține că prin Sentința penală nr. 162 din data de 6 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. - Președinte al B., împotriva Sentinței penale nr. 81 din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2013, în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., teza II-a, sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Așadar, cum cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei sentințe pronunțată în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen., și nu una prin care se soluționează fondul unei cauzei, prin care se pune capăt conflictului de drept penal, care poate face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii și care este și definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii, recursul formulat în cauză este inadmisibil .

Prin urmare, revizuentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Or, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A..

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 162 din data de 06 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM