ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele
cauzei
1.Procedura în fața
primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la data de 18
februarie 2011, reclamanta SC U.C. SRL Mangalia a solicitat anularea Deciziei de
impunere fiscală nr. 724 din 4 iunie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr.
5 din 3 iunie 2010 emise de pârâta D.G.F.P. a Jud. Constanța pentru suma de
593.433 lei, reprezentând T.V.A. neadmisă la deducere pentru perioada 1 iulie
2008 – 31 martie 2010, recunoașterea dreptului său la deducerea T.V.A. în sumă
de 593.433 lei și obligarea pârâtelor A.N.A.F. și D.G.F.P. Jud. Constanța să-i
ramburseze această sumă.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că, prin actele întocmite de pârâta D.G.F.P. a
Jud. Constanța, precum și prin Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de
pârâta A.N.A.F., a fost respinsă în mod nelegal cererea sa de rambursare a T.V.A.
în sumă de 593.433 lei, dat fiind că beneficiază de dreptul de deducere a
acestei sume în condițiile prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc.,
pentru că a realizat operațiuni taxabile.
Prin cererea depusă
la 16 septembrie 2011, reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în
judecată, solicitând să fie anulată și Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010
emisă de pârâta A.N.A.F. – D.G.S.C.
Pârâta D.G.F.P.
Constanța a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, prin
care se solicită direct instanței de contencios administrativ să anuleze
decizia de impunere, deși normele de procedură fiscală reglementează cu
caracter obligatoriu procedura administrativă prealabilă, astfel că actul care poate
fi contestat la instanța de contencios administrativ este decizia prin care se
soluționează contestația pe cale administrativă.
Soluția instanței de
fond
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința
civilă nr. 6458 din 4 noiembrie 2011, prin care a respins ca prescrisă cererea
de anulare a Deciziei nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de A.N.A.F., reținând
că deși această decizie a fost comunicată reclamantei la data de 15 decembrie 2010,
anularea s-a solicitat la data de 16 septembrie 2011, cu depășirea termenului
de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Prin aceeași
sentință, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de
impunere nr. 724 din 4 iunie 2010, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art.
205 C. proc. civ., se poate contesta numai decizia de soluționare a contestațiilor,
iar Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 care a fost emisă pentru soluționarea contestației
formulate de intimată nu poate fi examinată în cauză, datorită respingerii cererii
de anulare a actului respectiv ca prescrisă.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei sentințe,
a declarat recurs reclamanta SC U.C. SRL Mangalia, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor
art. 304 pct. 9 și art. 304 alin. (1) C. proc. civ., să fie modificată
hotărârea atacată, în sensul anulării actelor administrativ fiscale întocmite
de autoritățile pârâte, să fie recunoscut dreptul de deducere pentru T.V.A. în
sumă de 593.433 lei, cu obligarea pârâtelor la rambursarea acestei sume.
În primul motiv de
recurs, s-a susținut că instanța de fond a admis în mod greșit excepțiile prescripției
și inadmisibilității cererilor formulate, dat fiind că a fost îndeplinită procedura
prealabilă sesizării instanței, prin depunerea contestației administrative în
condițiile prevăzute de art. 205 C. proc. fisc.
Recurenta a arătat că
instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,
fără să aibă în vedere că, la data introducerii inițiale - 18 februarie 2011,
s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 724/4. - 06.2010, dar și a Deciziei
nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă în soluționarea contestației administrative.
Prin cel de-al doilea
motiv de recurs, formulat pe fondul cauzei, recurenta a susținut că se impunea
anularea actelor administrativ fiscale prin care intimatele au respins în mod
nejustificat cererea de deducere a T.V.A. în sumă de 593.435 lei.
Recurenta a învederat
că, potrivit dispozițiilor art. 145 și 146 din C. fisc., coroborate cu
prevederile H.G. nr. 44/2004, beneficiază de dreptul de deducere a sumei de 593.435
lei, reprezentând T.V.A. achitată pentru importul de utilaje și creanța sa
pentru această sumă s-a născut în perioada 1 iulie 2008 – 31 martie 2010.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele
considerente:
Aspecte de fapt și
drept relevante
Prin raportul de Inspecție
fiscală nr. 5 din 3 iunie 2010 întocmit de D.G.F.P. Constanța – A.I.F. s-a constatat
că, în perioada verificată 1 iulie 2008 – 31 martie 2010, societatea recurentă
a preluat în mod eronat suma de 593.435 lei în decontul T.V.A. aferent trim.IV
2008, deși aceasta făcuse obiectul actului de control anterior, încălcându-se
prevederile art. 145 și 146 din C. fisc.
În baza acestui
raport de inspecție fiscală, aceeași autoritate administrativă a emis Decizia de
impunere nr. 724 din 4 iunie 2010, prin care a fost respinsă la rambursare T.V.A.
în sumă de 593.435 lei, reprezentând contravaloarea O.P. nr. 30 din 25 iunie 2008,
beneficiar Vama Constanța Sud cu specificația „depozit obligații vamale”.
În condițiile prevăzute
de art. 205 și următoarele C. proc. fisc., republicat, recurenta a formulat
împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 5 din 3 iunie 2010 și a Deciziei de
impunere nr. 724 din 4 iunie 2010 contestația administrativă, care a fost
respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de A.N.A.F.
– D.G.S.C.
Cererea de chemare în
judecată, formulată la data de 18 februarie 2011 în temeiul dispozițiilor art. 1
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.,
republicat, are ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 724 din 4 iunie 2010
și a Raportului de inspecție fiscală nr. 5 din 3 iunie 2010 întocmite de D.G.F.P.
Constanța, precum și anularea Deciziei nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de A.N.A.F.,
cu obligarea celor două autorități administrative la restituirea sumei de
593.435 lei.
Obiectul acțiunii pentru
soluționarea căreia a fost legal sesizată instanța de contencios administrativ
a fost greșit interpretat prin hotărârea pronunțată în cauză, întrucât nu s-a avut
în vedere că, toate actele administrativ fiscale contestate au fost emise în
cadrul unei singure proceduri administrative, finalizată prin Decizia nr. 354
din 9 decembrie 2010, dedusă judecății prin primul act de inițiere a procedurii
judiciare la data de 18 februarie 2011, exercitat în termenul legal prevăzut de
dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și
completările ulterioare.
În mod necontestat, Decizia
nr. 354 din 9 decembrie 2010 a fost comunicată recurentei la data de 15
decembrie 2010, iar acțiunea în justiție a fost formulată la data de 18
februarie 2011, cu respectarea termenului de 6 luni, calculat de la data comunicării
răspunsului la plângerea prealabilă.
Instanța de fond a calculat
în mod greșit acest termen în raport cu data de 16 septembrie 2011, la care a fost
precizată acțiunea, dat fiind că anularea Deciziei nr. 354 din 9 decembrie 2010
a fost solicitată chiar prin cererea inițială, înregistrată în termenul legal,
astfel că în privința acestei decizii, s-a constatat în mod eronat prescrierea dreptului
la acțiunea.
Instanța de fond a admis
de asemenea în mod greșit excepția inadmisibilității cererii de anulare a Raportului
de inspecție fiscală nr. 5 din 3 iunie 2011 și a Deciziei de impunere nr. 724
din 4 iunie 2010, dat fiind că acestea au fost contestate în termenele și în condițiile
prevăzute de art. 205 și următoarele C. proc. fisc., republicat și ca urmare a finalizării
procedurii administrative prin Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010, se impunea
examinarea și soluționarea cauzei pe fond.
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatându-se că prin hotărârea atacată au fost greșit
admise excepțiile de procedură privind prescrierea și inadmisibilitatea acțiunii,
fără cercetarea pe fond a cauzei, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va
casa sentința supusă recursului și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare
la aceeași instanță.
Față de soluția dată
recursului, prin admiterea primului motiv de casare formulat, nu se mai impune să
fie examinate criticile formulate pe fondul pricinii, urmând ca acestea să fie avute
în vedere, sub forma unor apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.
Soluția instanței de
recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (3) și art. 313 C.
proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată
și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de SC U.C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 6458 din 4
noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 noiembrie 2012.