ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3316/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3316/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată formulată
de reclamanta I.A.D. și pe pârâții Baroul București și Uniunea Națională a
Barourilor din România s-a solicitat anularea Deciziei nr. 118 din 3 decembrie
2011 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
Prin Sentința nr.
1377 din 3 aprilie 2012, Tribunalul București a admis excepția de necompetență
materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe I.A.D. și
pe pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Pentru a pronunța
această sentință tribunalul, având în vedere că pârâta Uniunea Națională a
Barourilor din România este asimilată unei autorități publice centrale, a
constatat că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de
soluționare a cauzei în primă instanță revine secției specializate a curții de
apel.
Prin Sentința nr.
5318 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel București a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit un conflict negativ de
competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru
soluționarea acestui conflict.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie
anularea Hotărârii nr. 5698 din 4 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului
București prin care s-a respins cererea reclamantei de primire în profesie cu
scutire de examen, precum și anularea Deciziei nr. 118 din 3 decembrie 2011 a
Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care s-a respins ca
neîntemeiată contestația reclamantei împotriva hotărârii mai sus menționate.
Conchizând, curtea de
apel a apreciat că deși prin decizia Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor
din România a fost respinsă, contestația împotriva acestei hotărâri, actul
administrativ care produce efecte juridice este Hotărârea nr. 5698 din 4
noiembrie 2010 a Consiliului Baroului București, act emis de o autoritate de
nivel local.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.,
urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conflictul de
competență ivit între Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău se va rezolva în
sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta
I.A.D. în contradictoriu cu pârâții Baroul București și Uniunea Națională a
Barourilor din România în favoarea Curții de Apel București, pentru
considerentele ce urmează.
Înalta Curte a
reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială
de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în
raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori
încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Potrivit art. 10 din
Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel."
În conformitate cu
obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică de
nivel central, competența se va stabili exclusiv în raport de dispozițiile art.
3 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului
administrativ.
De altfel, Înalta
Curte are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform
cărora profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul
baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor
din România. Coroborând aceste dispoziții cu prevederile legii, care dispun că
primirea în profesie se realizează în baza unui examen organizat de Uniunea
Națională a Barourilor din România, rezultă că decizia baroului de admitere în
profesie este întotdeauna transmisă Uniunii Naționale a Barourilor din România,
care emite decizia finală, iar data emiterii acestei decizii este data de
înscriere în Tabloul Avocaților.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și
care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta I.A.D. în contradictoriu cu
pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ