ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3316/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I.A.D. și pe pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România s-a solicitat anularea Deciziei nr. 118 din 3 decembrie 2011 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 1377 din 3 aprilie 2012, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe I.A.D. și pe pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul, având în vedere că pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România este asimilată unei autorități publice centrale, a constatat că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine secției specializate a curții de apel. Prin Sentința nr. 5318 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea Hotărârii nr. 5698 din 4 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului București prin care s-a respins cererea reclamantei de primire în profesie cu scutire de examen, precum și anularea Deciziei nr. 118 din 3 decembrie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei împotriva hotărârii mai sus menționate. Conchizând, curtea de apel a apreciat că deși prin decizia Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost respinsă, contestația împotriva acestei hotărâri, actul administrativ care produce efecte juridice este Hotărârea nr. 5698 din 4 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului București, act emis de o autoritate de nivel local.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta I.A.D. în contradictoriu cu pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Curții de Apel București, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc.

fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." În conformitate cu obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică de nivel central, competența se va stabili exclusiv în raport de dispozițiile art. 3 C. proc.

civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ. De altfel, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România. Coroborând aceste dispoziții cu prevederile legii, care dispun că primirea în profesie se realizează în baza unui examen organizat de Uniunea Națională a Barourilor din România, rezultă că decizia baroului de admitere în profesie este întotdeauna transmisă Uniunii Naționale a Barourilor din România, care emite decizia finală, iar data emiterii acestei decizii este data de înscriere în Tabloul Avocaților.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta I.A.D. în contradictoriu cu pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013. Procesat de GGC - AZ