ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7044/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Decizia civilă nr. 2504 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins recursul formulat de reclamantul J.M. împotriva Sentinței civile nr. 1073 din 5 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în contradictoriu cu pârâta-intimată SC G. SA Bocșa. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC G. SA Bocșa, societate care a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului la 6 noiembrie 2007. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat cerere de revizuire solicitând anularea deciziei, rejudecarea recursului și obligarea pârâtei-intimate la emiterea adeverinței privind sporul de condiții deosebite de muncă, fără omisiunile criticate de către revizuent, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat, în esență, că în speță au fost pronunțate hotărâri definitive potrivnice de către instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină și între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuentul a indicat hotărârile potrivnice ca fiind: Sentința civilă nr. 1073 din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 973/290/2011; Decizia civilă nr. 2504 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 973/290/2011; Sentința civilă nr. 441 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1230/115/2008; Decizia civilă nr. 1999 din 08 decembrie 209, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1230/115/2008; Decizia civilă nr. 627 din 19 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1407/59/2009; Decizia civilă nr. 2004 din 24 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 584/59/2010; Decizia civilă nr. 374 din 16 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1290/59/2010, și Decizia civilă nr. 2684 din 06 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 6968/59/2006, menționând că ele se află în dosarele anexate celui pendinte.

Cu privire la incidența în cauză a motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. a învederat instanței că dispozițiile potrivnice sunt invocate pentru a motiva încălcarea legii, chiar negarea unor drepturi constituționale, în persoana lichidatorului judiciar, aflat în culpă pentru neîndeplinirea obligației stipulate în dispozitivul Deciziei civile nr. 2648 din 06 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 6968/59/2006, iar înscrisurile doveditoare sunt reprezentate de documentele referitoare la procedura de lichidare a SC G. SA Bocșa, reținute de către S.A. pentru a nu fi cunoscute de către revizuent sau de către instanță.

În cauză există două entități, cu calități distincte, respectiv SC G. SA Bocșa care a fost lichidată și instituția lichidatorului judiciar, reprezentată de S.A., obligată de reglementările în vigoare să pună în executare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile până la momentul în care calitatea sa încetează, încetarea condiționată exclusiv de predarea arhivei SC G. SA Bocșa către arhivele naționale, prin procesul-verbal de predare-primire, predare neefectuată și recunoscută potrivit Deciziei civile nr. 2504 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 973/290/2011. Pronunțând Decizia civilă nr. 2504 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara nu s-a aplecat cu atenție asupra cererii de chemare în judecată, nesocotind prevederile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 834 din 14 martie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul J.M., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. și a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 2504 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 973/290/2011, în contradictoriu cu intimata SC G. SA Bocșa, reprezentată prin C.I.I. S.A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 326 alin. (3) raportat la dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., înalta, urmează a o respinge, pentru considerentele ce succed: Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9. În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. Evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanța de recurs reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare.

Or, prin Decizia nr. 2504 din 23 noiembrie 2011 a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva unei hotărâri soluționate în temeiul unei excepții procesuale, respectiv pentru lipsa capacității de folosință a pârâtei - societate radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului. Așadar, condiția expresă a evocării fondului conținută de art. 322 C. proc. civ. nu este îndeplinită. În același timp, Înalta Curte observă că revizuentul a promovat o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere..

(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Textul impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii, pronunțarea acestor hotărâri în aceeași pricină, însă în dosare diferite, precum și condiția ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Analizând hotărârile pretins contradictorii, Înalta Curte observă că Sentința civilă nr. 1073 din 5 iulie 2011, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 2504 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, este pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 973/290/2011, adică în același dosar în care s-a pronunțat decizia atacată cu cerere de revizuire.

Celelalte hotărâri pretins potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de obiect, fiind cereri de revizuire formulate împotriva unor hotărâri pronunțate, de asemenea, în revizuire. Astfel, Sentința civilă nr. 441 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului J.M. formulată în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și C.I.I. S.A., a fost menținută prin Decizia civilă nr. 1999 din 8 decembrie 2009 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Timișoara. Cererea de revizuire formulată de revizuentul J.M. împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 627 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

Și împotriva acestei din urmă decizii revizuentul a formulat cerere de revizuire, respinsă prin Decizia nr. 2004 din 24 septembrie 2010 a aceleiași instanțe. O nouă cerere de revizuire împotriva deciziei 2004 a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 374 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara. În fine, Decizia nr. 2684R din 6 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost avută în vedere de instanța care a pronunțat Decizia nr. 2504 din 23 noiembrie 2011, atacată cu revizuire în cauza de fată. Astfel, Curtea a reținut că această decizie nu prezintă relevanță pentru reținerea capacității procesuale de folosință, deoarece hotărârea a fost pronunțată la 6 decembrie 2006, anterior radierii societății comerciale, la un moment la care această societate avea capacitate de folosință.

Neputându-se reține identitatea de obiect și de cauză a cererilor formulate de reclamant, nu se poate reține nici faptul că hotărârile pronunțate asupra acestor cereri ar fi potrivnice. Așadar, nici pe fond nu se poate reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul J.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul J.M. împotriva Deciziei nr. 2504 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS