ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4377/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 13366 din 8

decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Craiova, județul Dolj, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.S., în contradictoriu cu pârâții

I.E., I.A. și I.D.C,, precum și cererea pârâților privind obligarea

reclamanților la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe reclamanții M.I. și M.S. au declarat apel, criticând-o ca fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin Decizia civilă

nr. 2808 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți și a obligat

reclamanții către intimații-pârâți I.E., I.A. și I.D.C., la 3.000.000 lei

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții M.I. și M.S.

Prin încheierea de

ședință din data de 27 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

constatând decesul intimatului-pârât N.C. și, având în vedere că nu s-a

solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor, a suspendat judecata cererii

de recurs a Deciziei nr. 2808 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu

care "Judecata pricinii se suspendă de drept, prin moartea uneia dintre

părți".

La data de 4 mai

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în

vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.

243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 iunie

2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Art. 101 alin. (3) și

(5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei

pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează sa constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții M.I. și M.S. împotriva Deciziei civile nr.

2808 din 08 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN