ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4377/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 13366 din 8 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Craiova, județul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.S., în contradictoriu cu pârâții I.E., I.A. și I.D.C,, precum și cererea pârâților privind obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe reclamanții M.I. și M.S. au declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Prin Decizia civilă nr. 2808 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți și a obligat reclamanții către intimații-pârâți I.E., I.A.

și I.D.C., la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții M.I. și M.S. Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, constatând decesul intimatului-pârât N.C. și, având în vedere că nu s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor, a suspendat judecata cererii de recurs a Deciziei nr. 2808 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care "Judecata pricinii se suspendă de drept, prin moartea uneia dintre părți". La data de 4 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 iunie 2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează sa constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții M.I. și M.S. împotriva Deciziei civile nr. 2808 din 08 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN