ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4359/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data

de 20 decembrie 2012 sub nr. 2428/331/2006/a1.1, B.G.N.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 3913 din 20

noiembrie 2012 pronunțată de această instanță, ca fiind potrivnică cu sentința

civilă nr. 627/2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte.

În motivare, revizuentul a arătat că

cele două hotărâri sunt contradictorii întrucât prin sentința civilă nr.

627/2008 s-a stabilit calea de acces a sa la calea publică, însă prin decizia

Curții de Apel s-a admis excepția puterii de lucru judecat în raport de

sentința civilă nr. 779/2010 și a fost respinsă cererea de lămurire a

dispozitivului sentinței nr. 627/2008, ca rămasă fără obiect.

Prin decizia civilă nr. 374 din 19

februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic

superioară celor ale căror hotărâri sunt potrivnice, respectiv, Judecătoria Vălenii

de Munte și Curtea de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 martie

2013.

Examinând cererea de revizuire în raport

de excepția de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele

de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a

o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Pentru incidența cazului de revizuire reglementat

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesară existența unor „(...) hotărâri potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Hotărârile despre care revizuentul arată

că se circumscriu textului legal anterior menționat sunt reprezentate de sentința

civilă nr. 627 din 17 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în

Dosar nr. 2428/331/2006 și decizia civilă nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosar nr. 2428/331/2006/a1.

Prin sentința civilă nr. 627 din 17

martie 2008 s-a admis acțiunea reclamantului B.G.N., fiind obligați pârâții L.C.,

L.E. și C.V. să permită acestuia folosirea drumului de acces identificat în raportul

de expertiză.

Referitor la această sentință, s-au formulat,

de către reclamant, o cerere de îndreptare eroare materială (soluționată irevocabil

prin decizia civilă nr. 41 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, în sensul

respingerii, ca neîntemeiată) și o cerere de lămurire dispozitiv (soluționată irevocabil

prin decizia civilă nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, în

sensul respingerii, ca rămasă fără obiect).

Prin această din urmă decizie, contestată

pe calea prezentei revizuiri, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 779 din

20 martie 2010 (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 209 din 9 februarie 2011 a Tribunalului

Prahova) pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în Dosar nr. 1849/331/2009,

având ca obiect contestație la executare, a fost anulat titlul executoriu reprezentat

de sentința nr. 627 din 17 martie 2008, (despre care revizuentul arată că este potrivnică

cu decizia nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești).

Față de împrejurarea că una dintre hotărârile

presupus a fi contradictorii, respectiv, sentința nr. 627 din 17 martie 2008 a Judecătoriei

Vălenii de Munte, a fost anulată în procedura contestației la executare, așa cum

s-a arătat în considerentele anterioare, Înalta Curte constată că în cauză nu este

îndeplinită condiția „existenței unor hotărâri potrivnice” prevăzută de art 322

pct. 7 C. proc. civ., sens în care prezenta cale extraordinară de atac este inadmisibilă.

În cauză au formulat cereri de acordare

a cheltuielilor de judecată față de care s-au depus acte doveditoare, atât intimatul

C.V., în cuantum de 2.600 RON, cât și intimata L.E., în cuantum de 1.000 RON.

Cum potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea ce cade în pretenții poate fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată, iar intimații au dovedit suportarea acestor

cheltuieli, cererile vor fi admise, cu precizarea că față de intimatul C.V. se va

reduce cuantumul solicitat la suma de 1.000 RON, conform art. 274 alin. (3) din

același cod, apreciindu-se că suma solicitată inițial nu se justifică în raport

de valoarea și complexitatea pricinii.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuentul B.G.N. va fi obligat

la plata, către intimații L.E. și C.V., a câte 1.000 RON cheltuieli de judecată,

cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce-l privește

pe intimatul C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul B.G.N. împotriva deciziei civile nr. 3913 din 20 noiembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Obligă revizuentul B.G.N. să plătească

intimaților L.E. și C.V. câte 1.000 RON cheltuieli de

judecată, cu aplicarea dispozițiilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce-l privește pe intimatul C.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 octombrie 2013.