ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4359/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 20 decembrie 2012 sub nr. 2428/331/2006/a1.1, B.G.N. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de această instanță, ca fiind potrivnică cu sentința civilă nr. 627/2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte. În motivare, revizuentul a arătat că cele două hotărâri sunt contradictorii întrucât prin sentința civilă nr. 627/2008 s-a stabilit calea de acces a sa la calea publică, însă prin decizia Curții de Apel s-a admis excepția puterii de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 779/2010 și a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 627/2008, ca rămasă fără obiect.

Prin decizia civilă nr. 374 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară celor ale căror hotărâri sunt potrivnice, respectiv, Judecătoria Vălenii de Munte și Curtea de Apel Ploiești. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 martie 2013. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Pentru incidența cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. este necesară existența unor „(...) hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Hotărârile despre care revizuentul arată că se circumscriu textului legal anterior menționat sunt reprezentate de sentința civilă nr. 627 din 17 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în Dosar nr. 2428/331/2006 și decizia civilă nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosar nr. 2428/331/2006/a1. Prin sentința civilă nr. 627 din 17 martie 2008 s-a admis acțiunea reclamantului B.G.N., fiind obligați pârâții L.C., L.E. și C.V. să permită acestuia folosirea drumului de acces identificat în raportul de expertiză.

Referitor la această sentință, s-au formulat, de către reclamant, o cerere de îndreptare eroare materială (soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 41 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, în sensul respingerii, ca neîntemeiată) și o cerere de lămurire dispozitiv (soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, în sensul respingerii, ca rămasă fără obiect). Prin această din urmă decizie, contestată pe calea prezentei revizuiri, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 779 din 20 martie 2010 (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 209 din 9 februarie 2011 a Tribunalului Prahova) pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în Dosar nr. 1849/331/2009, având ca obiect contestație la executare, a fost anulat titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 627 din 17 martie 2008, (despre care revizuentul arată că este potrivnică cu decizia nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești).

Față de împrejurarea că una dintre hotărârile presupus a fi contradictorii, respectiv, sentința nr. 627 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Vălenii de Munte, a fost anulată în procedura contestației la executare, așa cum s-a arătat în considerentele anterioare, Înalta Curte constată că în cauză nu este îndeplinită condiția „existenței unor hotărâri potrivnice” prevăzută de art 322 pct. 7 C. proc. civ., sens în care prezenta cale extraordinară de atac este inadmisibilă. În cauză au formulat cereri de acordare a cheltuielilor de judecată față de care s-au depus acte doveditoare, atât intimatul C.V., în cuantum de 2.600 RON, cât și intimata L.E., în cuantum de 1.000 RON. Cum potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., partea ce cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar intimații au dovedit suportarea acestor cheltuieli, cererile vor fi admise, cu precizarea că față de intimatul C.V. se va reduce cuantumul solicitat la suma de 1.000 RON, conform art. 274 alin. (3) din același cod, apreciindu-se că suma solicitată inițial nu se justifică în raport de valoarea și complexitatea pricinii. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuentul B.G.N. va fi obligat la plata, către intimații L.E. și C.V., a câte 1.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce-l privește pe intimatul C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G.N. împotriva deciziei civile nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Obligă revizuentul B.G.N. să plătească intimaților L.E. și C.V. câte 1.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce-l privește pe intimatul C.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013.