ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4311/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată sub nr. de mai sus contestatoarele M.I. și I.M. au solicitat anularea Deciziei civile nr. 5435 din 15 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul civil nr. 7000/54/2006. Contestatoarele deși nu au indicat temeiul de drept pe care își întemeiază contestația în anulare, au susținut ca instanța de recurs nu a ținut seama de susținerile lor, ignorând și Hotărârea nr. 889 din 28 august 2000 emisă de Prefectura Dolj prin care s-a dispus încă din anul 2000 restituirea imobilelor ce au constituit dreptul lor de proprietate. Contestatoarele învederează aspecte legate de natura și situația juridică a imobilului - teren intravilan, cu privire la care instanțele în mod greșit au reținut că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și că pe acest teren s-ar afla construcții.

Astfel, susțin contestatoarele, instanța de recurs le-a lipsit din nou de dreptul lor de proprietate, cu atât mai mult cu cât se reține că nu ar avea calitatea de moștenitoare și respectiv de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și restituirea bunurilor. La filele 55 contestatoarele au depus și concluzii scrise, solicitând admiterea contestației în anulare declarată împotriva hotărârii instanței de recurs care nu a observat că titulara contractului de vânzare-cumpărare din 24 octombrie 1918 este antecesoarea lor, față de care au calitatea de moștenitoare (fiice). În concluziile scrise, contestatoarele invocă incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, întrucât obiectul litigiului a format plângere în condițiile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, iar competența aparținea Judecătoriei Craiova în fond, și recurs la Tribunalul Dolj și nu Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând hotărârea atacată cu contestație în anulare prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia civilă nr. 5436 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală Dosar nr. 7000/54/2006 s-a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Craiova împotriva Deciziei civile nr. 846 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, și a fost casată hotărârea sus-menționată și s-a respins apelul declarat de M.I.

și I.M. împotriva Sentinței civile nr. 122 din 17 martie 2004 a Tribunalului Dolj pe care a păstrat-o. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările.

Terenul în litigiu a fost dobândit de I.A.M. prin actul autentic din 24 octombrie 1918; din act rezultă că a fost cumpărată suprafața de 8530 m.p. situat pe latura comunei Gemetele, județul Dolj, "loc de muncă la câmp". Prin Ordinul nr. 36/1994 Prefectul județului Dolj, din această suprafață de teren, în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar a restituit în natură suprafața de 1910 m.p. În baza Legii nr. 1/2000 a mai fost reconstituit reclamantelor dreptul de proprietate în natură, pentru 5700 m.p. prin Hotărârea nr. 517 din 18 iulie 2002 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 1/2000. Rezultă ca suprafața de teren în litigiu a constituit obiectul Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 și din acest motiv nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Astfel instanța de recurs a reținut că obiectul litigiului l-a constituit contestația în condițiile Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziției nr. 6352 din 11 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova și că reclamantele nu au depus la dosar certificat de moștenitor după defuncta I.A.M. Ca atare obiectul litigiului l-a constituit plângerea împotriva Dispoziției nr. 6352 din 11 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, în condițiile Legii nr. 10/2001 și nu ale Legii nr. 18/1991. Competența materială a instanțelor fiind astfel clarificată și determinată de obiectul litigiului ce se încadra în dispozițiile Legii nr. 10/2001. Or, contestatoarele și-au întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., susținând că față de obiectul dedus judecății întemeiat pe Legea nr. 18/1991 competența materială de soluționare a litigiului în recurs nu ar fi revenit Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi utilizată numai în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. Astfel dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea s-a dat de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Art. 159 C. proc. civ. reglementează ipotezele în care necompetența este de ordine publică: - când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești; - când pricina este de competența unei instanțe de alt grad; - când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Rezultă astfel că dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., vizează încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competența generală, materială și competența teritorială exclusivă. Raportând cele expuse la obiectul dedus judecății care așa cum rezultă din acțiunea contestatoarelor (înregistrată sub Dosarul nr. 5900/2003 a Tribunalului Dolj) l-a constituit plângerea împotriva Dispoziției nr. 6352/2003 a Primăriei municipiului Craiova, în condițiile Legii nr. 10/2001, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele M.I. și I.M. împotriva Deciziei nr. 5436 din 12 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 7000/54/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN