ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 17 iunie 2009 contestatoarea SC B.B. SA a atacat Decizia nr. 6191 din 29 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea contestației s-a invocat în drept art. 318 C. proc. civ. În fapt s-a arătat că intimații - reclamanți au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 prin notificare restituirea în natură a unui imobil compus din casă și teren situat în localitatea Tamașeu înscris în C.F. Tamașeu iar prin acțiune au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise la top.

Deși pârâtul (contestatorul din prezenta acțiune) a sesizat neconcordanțe între solicitările reclamanților din acțiune față de cele din notificare, instanțele s-au rezumat la a face aprecieri generale cu privire la imobilul înscris în C.F. Tamașeu, foaie funciară care cuprinde 12 numere topografice. S-a mai arătat că în mod eronat s-a reținut în cauză calitatea de moștenitor a reclamanților, deși din actele depuse la dosar nu rezultă cu claritate identitatea între P.C., antecesoarea intimaților și persoana menționată în testament ca fiind nepoata testatorului. Nu s-a făcut dovada că nepoata testatorului ar fi moștenit-o și pe soția acestuia (și ea beneficiară a aceluiași testament) și că aceasta ar fi notificat imobilul.

La 7 decembrie 2009 intimații P.l. și P.O. au depus concluzii scrise în care au solicitat respingerea contestației cu cheltuieli de judecată. Au mai invocat excepția de tardivitate, cererea de contestație în anulare nefiind motivată, motivele de contestație trebuind a fi formulate în termenul de contestație precum și excepția de inadmisibilitate față de împrejurarea că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și că aceasta ar fi notificat imobilul. Prin Decizia nr. 6191 din 29 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de pârâta SC B.B. SA împotriva Deciziei nr. 95/ A din 14 mai 2008 a Curții de Apel Oradea. S-a reținut în motivarea acestei decizii că Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 795/ C din 11 decembrie 2007 a admis acțiunea reclamanților P.l.

și P.O. și a obligat pe pârâtă să emită o dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamanților, a imobilelor înscrise în C.F. Tamașeu. Soluția Tribunalului a fost motivată de constatarea că pârâta avea obligația să soluționeze notificarea, obligație neîndeplinită. Sentința Tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 95 din 14 mai 2008 prin care s-a respins ca nefondat apelul pârâtei. Decizia Curții de apel a fost și aceasta menținută prin respingerea recursului prin Decizia nr. 6191 din 29 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a considerat neîntemeiate criticile aduse de recurenta pârâtă. Potrivit art. 318 C. proc. civ.

indicat ca temei al prezentei contestații în anulare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Se constată că în cauză soluția instanței de recurs nu este rezultatul nici unei erori materiale și nici unei omisiuni de cercetare a vreunui motiv de recurs. Din examinarea deciziei se constată că au fost analizate criticile pentru care s-a declarat recursul, critici printre care figurează și cele invocate în prezenta cale extraordinară de atac și cu privire la care instanța de recurs s-a pronunțat stabilind că nu sunt întemeiate și explicând în considerente argumentele pentru care acestea nu a fost primite.

Soluția instanței de recurs este așadar rezultatul aprecierii argumentate a instanței. Prin criticile formulate contestatorul urmărește de fapt o rejudecare a cauzei din perspectiva reaprecierii probelor și nu o îndreptare a unei erori noi sau a unei omisiuni. Cât privește momentul depunerii motivelor de contestație în anulare se constată că acestea au fost înregistrate la 30 noiembrie 2009 înainte de termenul de judecată fixat în cauză, 8 decembrie 2009, iar în ședința din 8 decembrie 2009 avocatul ales al intimaților P. a declarat că a luat cunoștință de acestea și nu solicită comunicarea lor, formulând totodată oral o cerere de judecare a cauzei în lipsă în eventualitatea acordării unui nou termen.

Art. 319 C. proc. civ. reglementează termenul în care se poate face contestația în anulare fără să indice sub vreo sancțiune obligativitatea motivării ei chiar prin cererea de declarare a acestei căi extraordinare de atac, cum o face în cazul recursului prin dispozițiile imperative ale art. 303. Ca urmare depunerea motivelor de contestație, ulterior, pe parcursul judecății, fără ca prin acestea să se producă vreo încălcare a drepturilor procesuale ale celorlalte părți nu atrage sancțiunea tardivității. Nefiind întrunite în cauză motivele pentru care se poate anula, în temeiul art. 318 C. proc. civ. decizia atacată, se va respinge contestația în anulare ca nefondată. Nu s-a luat în examinare cererea de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații P. în lipsa originalelor facturilor de plată sau a copiilor certificate, la dosar fiind depuse numai copii xerox.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 6191 din 29 mai 2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.