ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2010

HOTĂRÂRE
13.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra contestației în

anulare de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la 17 iunie 2009 contestatoarea SC B.B. SA a atacat Decizia nr. 6191

din 29 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea contestației s-a invocat

în drept art. 318 C. proc. civ.

În fapt s-a arătat că intimații -

reclamanți au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 prin notificare

restituirea în natură a unui imobil compus din casă și teren situat în localitatea

Tamașeu înscris în C.F. Tamașeu iar prin acțiune au solicitat măsuri

reparatorii pentru imobilele înscrise la top.

Deși pârâtul (contestatorul din

prezenta acțiune) a sesizat neconcordanțe între solicitările reclamanților din

acțiune față de cele din notificare, instanțele s-au rezumat la a face

aprecieri generale cu privire la imobilul înscris în C.F. Tamașeu, foaie

funciară care cuprinde 12 numere topografice.

S-a mai arătat că în mod eronat s-a

reținut în cauză calitatea de moștenitor a reclamanților, deși din actele

depuse la dosar nu rezultă cu claritate identitatea între P.C., antecesoarea

intimaților și persoana menționată în testament ca fiind nepoata testatorului.

Nu s-a făcut dovada că nepoata testatorului ar fi moștenit-o și pe soția

acestuia (și ea beneficiară a aceluiași testament) și că aceasta ar fi

notificat imobilul.

La 7 decembrie 2009 intimații P.l. și

P.O. au depus concluzii scrise în care au solicitat respingerea contestației cu

cheltuieli de judecată.

Au mai invocat excepția de tardivitate,

cererea de contestație în anulare nefiind motivată, motivele de contestație

trebuind a fi formulate în termenul de contestație precum și excepția de

inadmisibilitate față de împrejurarea că nu sunt întrunite în cauză

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și că aceasta ar fi notificat imobilul.

Prin Decizia nr. 6191 din 29 mai 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de

pârâta SC B.B. SA împotriva Deciziei nr. 95/ A din 14 mai 2008 a Curții de Apel

Oradea.

S-a reținut în motivarea acestei

decizii că Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 795/ C din 11 decembrie

2007 a admis acțiunea reclamanților P.l. și P.O. și a obligat pe pârâtă să

emită o dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamanților, a

imobilelor înscrise în C.F. Tamașeu.

Soluția Tribunalului a fost motivată

de constatarea că pârâta avea obligația să soluționeze notificarea, obligație

neîndeplinită.

Sentința Tribunalului a fost menținută

de Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 95 din 14 mai 2008 prin care s-a

respins ca nefondat apelul pârâtei.

Decizia Curții de apel a fost și

aceasta menținută prin respingerea recursului prin Decizia nr. 6191 din 29 mai

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a considerat neîntemeiate

criticile aduse de recurenta pârâtă.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.

indicat ca temei al prezentei contestații în anulare, hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau

admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare.

Se constată că în cauză soluția instanței

de recurs nu este rezultatul nici unei erori materiale și nici unei omisiuni de

cercetare a vreunui motiv de recurs.

Din examinarea deciziei se constată că

au fost analizate criticile pentru care s-a declarat recursul, critici printre

care figurează și cele invocate în prezenta cale extraordinară de atac și cu

privire la care instanța de recurs s-a pronunțat stabilind că nu sunt

întemeiate și explicând în considerente argumentele pentru care acestea nu a

fost primite.

Soluția instanței de recurs este

așadar rezultatul aprecierii argumentate a instanței.

Prin criticile formulate contestatorul

urmărește de fapt o rejudecare a cauzei din perspectiva reaprecierii probelor

și nu o îndreptare a unei erori noi sau a unei omisiuni.

Cât privește momentul depunerii

motivelor de contestație în anulare se constată că acestea au fost înregistrate

la 30 noiembrie 2009 înainte de termenul de judecată fixat în cauză, 8

decembrie 2009, iar în ședința din 8 decembrie 2009 avocatul ales al

intimaților P. a declarat că a luat cunoștință de acestea și nu solicită

comunicarea lor, formulând totodată oral o cerere de judecare a cauzei în lipsă

în eventualitatea acordării unui nou termen.

Art. 319 C. proc. civ. reglementează

termenul în care se poate face contestația în anulare fără să indice sub vreo

sancțiune obligativitatea motivării ei chiar prin cererea de declarare a

acestei căi extraordinare de atac, cum o face în cazul recursului prin

dispozițiile imperative ale art. 303.

Ca urmare depunerea motivelor de

contestație, ulterior, pe parcursul judecății, fără ca prin acestea să se

producă vreo încălcare a drepturilor procesuale ale celorlalte părți nu atrage

sancțiunea tardivității.

Nefiind întrunite în cauză motivele

pentru care se poate anula, în temeiul art. 318 C. proc. civ. decizia atacată,

se va respinge contestația în anulare ca nefondată.

Nu s-a luat în examinare cererea de

obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de

intimații P. în lipsa originalelor facturilor de plată sau a copiilor certificate,

la dosar fiind depuse numai copii xerox.

Respinge, ca nefondată contestația în

anulare formulată împotriva Deciziei nr. 6191 din 29 mai 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6843/2009
Apelanta reclamantă a mai arătat că are calitate de moștenitor legal al numitului G.T., bunicul său, care a fost fiul surorii acestuia. Astfel, în baza art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este repusă de drept în termenul de acceptare a
ÎCCJ 2010-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5054/2010
fiind postdecedată, iar între reclamanți și B.A. nu există relații de rudenie, având în vedere că, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 115-120 din 26 iunie 2003, eliberat de BNP I.M., aceștia sunt succesori legali ai lui B.P.
ÎCCJ 2011-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3533/2011
figurează, ca număr de înregistrare, nr. 28 din data de 14 februarie 2002. Același număr se regăsește și pe formularul de comunicare transmis de executorul judecătoresc spre intimat. În aceste condiții, Tribunalul a reținut că intimatul M.A
ÎCCJ 2010-03-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1382/2010
notificării. De asemenea, instanța fondului a interpretat corect cererea cu care a fost investită. S-a mai reținut că intervenienta B. a dovedit calitatea de moștenitor prin certificatele de moștenitor nr. 33 din 29 aprilie 1997 și nr. 52/2
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6006/2010
murește norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii, în sensul că enumeră, printre actele doveditoare pentru stabilirea calității de moștenitor legal, și actele de stare civilă. Apelanta a făcut do
Sursă