ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1278/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1278/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

598 pronunțată la data de 26 noiembrie 2012 de Tribunalul Maramureș, în temeiul

art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a

dispus condamnarea inculpatului B.G. la 18 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate acestuia perioada

reținerii și arestării preventive, de la data de 12 martie 2012 la zi.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe,

recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului

genetic al acestuia în SNDGJ.

S-a luat act că

partea vătămată B.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 109 C. proc.

pen. s-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a

suporturilor optice înregistrate la poziția nr. 44/2012 în registrul

mijloacelor de probă al instanței.

În temeiul art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de

6.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200

lei onorariul apărătorului din oficiu s-a plătit din fondurile Ministerului

Justiției către d-na av. B.R.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul B.G. a

locuit în ultimii ani împreună cu mama sa B.M., în vârstă de 83 de ani, în

Sighetu Marmației.

Din declarațiile

fratelui inculpatului, martorul B.I. și a unui vecin, martorul B.V., a rezultat

că inculpatul B.G. era o persoană extrem de violentă atunci când consuma alcool

și în perioada anterioară decesului victimei B.M., a agresat-o pe aceasta în

câteva rânduri. Astfel, martorul B.I. a precizat că inculpatul „este o fire

extrem de agresivă și în luna iunie sau iulie 2011, mama mea B.M. a venit la

locuința mea și am observat că era lovită la mâini. Am întrebat-o ce s-a

întâmplat și mi-a spus că a fost bătută de inculpat”; „mama mea a mai venit în

două sau trei rânduri la locuința mea și era lovită și îmi spunea că a căzut

sau s-a lovit în alt fel, însă îmi spunea până la urmă că a fost bătută de

inculpat” (f.49).

La rândul său,

martorul B.V., vecin cu inculpatul, a relatat că victima B.M. „i-a povestit că

inculpatul o bătea” și că „în urmă cu două luni când victima a fost adusă cu

Salvarea de la Spitalul Borșa unde suferise o operație la un picior, când a

văzut-o inculpatul a înjurat-o și a afirmat – nu ai pierit încă?” (f.81).

Potrivit susținerilor

inculpatului, coroborate conform art. 69 C. proc. pen. cu declarațiile

martorilor V.V. și P.M., în perioada 02 februarie-04 februarie 2012 inculpatul

a rămas peste noapte la locuințele acestora, revenind la domiciliu în dimineața

zilei de 04 februarie 2012 (filele 97, 107).

Inculpatul B.G. a

susținut că la momentul când a ajuns la locuința sa a găsit-o pe victima B.M.

„sfărâmată și plină de sânge” și a crezut că aceasta s-a lovit singură și s-a

împiedicat, lovindu-se de obiectele din casă. Inculpatul a susținut că nu a

dus-o pe victimă la spital și nu a solicitat ajutor întrucât aceasta l-a rugat

să nu o facă și să „o lase să moară acasă” (f.48).

Din probele

administrate în cauză a rezultat că în perioada 04 februarie-13 februarie 2012

la locuința inculpatului a venit o singură persoană, martorul C.I. Martorul

menționat a precizat că a fost chemat de inculpat să îl ajute să taie lemne și

a fost la locuința acestuia în datele de 9 și 10 februarie 2012. Potrivit

susținerilor acestuia, în ziua de 9 februarie inculpatul i-a spus că mama sa,

victima B.M. este bolnavă și că „a căzut prin casă, lovindu-se de o sobă”.

Martorul a observat că victima era culcată pe o parte în pat, învelită, iar pe

față avea vânătăi și că gemea, însă nu a vorbit cu aceasta. A doua zi, când

martorul a revenit la locuința inculpatului, a observat că victima era culcată

în același pat, întoarsă pe cealaltă parte și nu mai gemea, iar inculpatul i-a

spus că aceasta doarme și a afirmat că va muri (f.104 dosar urmărire penală și

f.57).

În intervalul de timp

menționat, la data de 12 februarie 2012, potrivit declarațiilor martorilor B.V.,

D.M., D.M. și O.I., inculpatul B.G. a afirmat în împrejurări distincte că mama

sa urmează să moară și a solicitat bani împrumut pentru a o înmormânta.

Astfel, martorul B.V.

a arătat că s-a întâlnit pe stradă cu inculpatul și că acesta i-a spus că B.M.

„este pe moarte deoarece nu a mâncat de trei zile” și l-a întrebat dacă nu știe

vreo persoană care confecționează sicrie (f.98 dosar urmărire penală). De

asemenea, martorii D.M. (tată) și D.M. (fiu) au precizat că s-au întâlnit cu

inculpatul B.G. și că acesta le-a spus că mama sa este „bolnavă de trei zile,

timp în care nu a mâncat și nu a vorbit” și le-a cerut bani împrumut ca să o

înmormânteze (f.99, f.106 dosar urmărire penală). Martorul O.I. a relatat

aspecte similare, precizând că inculpatul i-a spus că mama lui „îl enerva

întrucât nu mânca și nu bea și că nu știe ce să facă cu ea și a afirmat că îi

vine să o arunce într-o vale” și l-a întrebat cât costă o înmormântare și un

sicriu (f.108 dosar urmărire penală și f.96).

Potrivit propriilor

sale susțineri, inculpatul B.G. a constatat că mama sa, victima B.M. a decedat

la data de 13 februarie 2012 la ora 5 dimineața și în cursul aceleiași zile s-a

dus la un medic să obțină un certificat de deces (f.48).

Din declarația

martorului P.G., medic în Sighetu Marmației, a rezultat că la data de 13

februarie 2012 inculpatul B.G. a venit la cabinetul acesteia și a insistat să

îi elibereze un certificat de deces. Martorul a precizat că inculpatul „era

agresiv, era băut și într-un buzunar avea o sticlă cu băutură” și când l-a

întrebat ce s-a întâmplat în ziua anterioară, acesta a afirmat că victima „a

căzut în curte și era sfărâmată” și că „nu mai e nimic din ea” și că este

posibil ca „până se întoarce acasă, victima să fie mâncată de pisică” (f.50).

Întrucât martorul P.G.

a refuzat eliberarea certificatului de deces și l-a îndrumat pe inculpat să

anunțe organele de poliție, acesta s-a prezentat la Poliția Municipiului

Sighetu Marmației sesizând faptul că victima B.M. a decedat (f.4 dosar urmărire

penală).

Potrivit mențiunilor

procesului verbal de cercetare la fața locului (f.5, f.20 dosar urmărire

penală) victima B.M. a fost găsită în pat, culcată pe partea dreaptă cu fața la

perete și acoperită cu o plapumă și prezentând multiple semne de violență. De

asemenea, au fost descoperite urme cu aspect de sânge pe tocul ușii de acces în

locuință (strop dinamic cu orientare oblică de sus în jos), pe o perdea, pe

rama de jos a unei ferestre de la ușă și pe mai multe obiecte din locuință,

inclusiv pe o pereche de pantofi bărbătești. De asemenea, sub patul în care a

fost găsită victima a fost descoperit un scaun din lemn, fără spătar, iar pe

unul dintre picioare se observa un strop dinamic de culoare brun-roșcat cu aspect

de sânge (f.22 dosar urmărire penală).

Prin raportul de

expertiză medico-legală din 27 februarie 2012 întocmit de Serviciul

Medico-Legal Maramureș – Cabinetul de medicină-legală Sighetu Marmației s-a

concluzionat că „moartea numitei B.M. a fost violentă și s-a datorat unor

multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții și bulbului post-traumatism

cranio-cerebral acut cu fracturi ale bazei craniului, masiv hematom subdural

bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile de la nivelul facial și

ale extremității cefalice s-au produs prin lovire a victimei cu corp dur

(posibil pumn) cu proiectare ulterioară la sol și loviri de planuri dure, iar

leziunile de la nivelul toracic, membre superioare, abdominal și membre

inferioare, prin loviri și compresiuni cu corpuri dure (posibil picior

încălțat, genunchi și pardosea).

Prin același raport

de expertiză, s-a constatat că victima prezenta fracturi ale coastelor V, VI,

VII, VIII, IX hemitorace drept pe linia axiliară anterioară, fractură claviculă

stângă și fracturi ale coastelor I, V, VI, VII, VIII, IX, X, XI pe liniile

axilară posterioară și paravertebral.

S-a concluzionat că

leziunile nu puteau fi produse prin cădere de la același nivel și că acestea

pot data din 09 februarie 2012, având în vedere exteriorizarea putrefacției și

dispariția rigidității cadaverice la data autopsiei, 14 februarie 2012 (f.59

dosar urmărire penală).

Prin adresa nr. 2283/XI/137

din 23 aprilie 2012 a Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca s-a

recomandat exhumarea și reautopsierea cadavrului (f.66 dosar urmărire penală).

Prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 3185/III/c/3 din 19 iunie 2012 întocmit de

Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca s-a concluzionat, în acord cu

expertiza efectuată anterior, că „moartea numitei B.M. a fost violentă și s-a

datorat unor modificări de șoc pe fond traumatic și hemoragic, consecutive unor

hematoame și echimoze extinse la nivelul extremității cefalice, trunchiului și

membrelor, traumatism toracic cu fracturi costale multiple și traumatism

abdominal cu leziuni mezenterice. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire

cu și de corpuri dure și compresiune între două planuri dure, iar moartea s-a

putut produce într-un interval cuprins între 2-4 zile anterior datei primei

necropsii” (f.93 dosar urmărire penală).

În prima declarație

dată în cursul urmăririi penale la data de 13 februarie 2012, inculpatul B.G. a

susținut că în luna ianuarie 2012 victima B.M. a fost externată din spital,

mergea foarte greu prin casă cu ajutorul unei cârje, iar în „ultimele zile

vomita sânge și îi era foarte rău”. Inculpatul a susținut că victima nu a mai

putut vorbi sau mânca în ultimele 4-5 zile și că a găsit-o decedată la data de

13 februarie 2012 (f.155 dosar urmărire penală).

Prin cea de-a doua

declarație, la data de 14 februarie 2012, inculpatul a arătat că a revenit la

locuința sa în data de 04 februarie 2012 și a găsit-o pe victimă căzută în casă

și a așezat-o în pat. În perioada următoare a constatat că victima era într-o

stare gravă, nu mai putea vorbi și nu mai putea să meargă deloc. Inculpatul a

susținut că și-a dat seama că nu va mai trăi mult și le-a povestit martorilor

că mama sa va muri, cerându-le bani împrumut pentru înmormântare.

De asemenea, în mod

constant, inculpatul a susținut că urmele de violență de pe corpul victimei au

fost produse prin autoaccidentare, afirmând că aceasta a căzut și s-a lovit de

diverse obiecte din locuință (f.161 dosar urmărire penală și f.48).

Prin raportul de

constatare privind examinarea cu tehnica poligraf a inculpatului B.G. s-a

concluzionat că la întrebările ce vizau exercitarea de acte de violență asupra

victimei au fost evidențiate reacții psihofiziologice specifice

comportamentului simulat, iar prin raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică nr. 69 din 08 martie 2012 întocmit de Serviciul Medico Legal

Maramureș s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul „Tulburare de

personalitate instabil-emoțională tip impulsiv; dependență alcoolică”, însă

acesta are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor

sale (f.112, 124 dosar urmărire penală).

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul B.G. solicitând admiterea acestuia,

desființarea hotărârii atacate și procedând la o nouă judecată să se dispună achitarea

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.

În motivarea apelului

s-a arătat că probele administrate în cauză nu sunt suficiente și nu pot

stabili cu certitudine vinovăția inculpatului care nu a recunoscut comiterea

faptei, că nu s-a stabilit că leziunile descrise în expertizele medico-legale

au fost produse de inculpat, că urmele găsite la fața locului nu pot stabili

fără echivoc vinovăția inculpatului și că nu există martori oculari care să fi

văzut că inculpatul să exercite violențe asupra mamei sale.

Prin decizia penală nr.

5/A din 15 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinței

penale nr. 598 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Maramureș.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării

preventive, începând cu data de 12 martie 2012 până la 15 ianuarie 2013.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a apreciat că vinovăția inculpatului este

dovedită în cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul B.G., criticile formulate de acesta vizând greșita

condamnare întrucât nu a comis fapta, cât și pedeapsa aplicată pe care o

apreciază ca fiind prea aspră, în raport de starea de sănătate precară.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct.

18 și 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. în baza cărora instanța de

recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen. cât și din perspectiva dispozițiilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat

de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele

ce urmează:

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblul probator

administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată

faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind

instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din

probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și

nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, în ziua de 9 februarie 2012,

inculpatul a suprimat viața mamei sale B.M., cu care locuia și căreia, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii

și picioarele, peste tot corpul, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul

acesteia, fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen.

Din examinarea

actelor dosarului, Înalta Curte constată că probele testimoniale coroborate cu

actele medico-legale și celelalte probe administrate dovedesc cu certitudine că

inculpatul B.G. a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra mamei

sale, victima B.M., cauzându-i acesteia leziuni traumatice care au condus la

decesul acesteia.

Astfel, din

declarațiile martorilor V.V., P.M. și C.I., coroborate cu declarațiile

inculpatului rezultă că în perioada 4 februarie - 13 februarie 2012 inculpatul

a fost singur acasă cu mama sa, martorul C.I. fiind singura persoană care i-a

vizitat.

Pe de altă parte, din

rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză rezultă că leziunile

traumatice suferite de victimă s-au putut produce prin loviri cu și de alte

corpuri (posibil pumni) și compresiune între două planuri dure, că ele pot data

din 9 februarie 2012, decesul având loc în perioada 9 februarie - 12 februarie 2012,

respectiv între 2-4 zile anterior datei primei necropsii.

Aceste concluzii

înlătură apărarea inculpatului care a susținut că urmele de violență de pe

corpul victimei au fost produse prin autoaccidentare și că aceasta a căzut și

s-ar fi lovit de diverse obiecte din casă.

Mai mult, în raport

de multiplele fracturi costale și de claviculă suferite de victimă, este cert

că aceasta nu se putea accidenta prin cădere, ci se confirmă mecanismul lovirii

și compresiunii între două planuri dure.

Pe de altă parte, nu

este de neglijat nici atitudinea inculpatului în acea perioadă, respectiv 9-10

februarie 2012, în sensul că i-a spus martorului C.I. că mama sa va muri, cât

și martorilor B.V., D.M. și O.I., de asemenea, nu a cerut nici un fel de ajutor

medical, ci s-a interesat de procurarea unui sicriu și a banilor necesari

pentru înmormântarea victimei.

În consecință, Înalta

Curte apreciază că vinovăția inculpatului este dovedită în cauză, iar

solicitarea sa de achitare întrucât nu a comis fapta nu este întemeiată.

Referitor la

criticile privind netemeinicia pedepsei aplicate, reține Înalta Curte că nu

sunt întemeiate.

Astfel, prima

instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt

reglementate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat

al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările

comiterii faptei, respectiv atitudinea agresivă a inculpatului care a agresat-o

pe victimă, deși era mama sa, lovind-o cu atâta putere încât aceasta, până la

urmă, a decedat din cauza leziunilor suferite.

Instanța de fond a

avut în vedere la aplicarea sancțiunii penale și circumstanțele personale ale

inculpatului, care are antecedente penale, nu a recunoscut fapta comisă,

aspecte în raport de care a stabilit o pedeapsă care prin cuantum și modalitate

de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel

cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

În consecință,

pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia.

Față de aceste

considerente, nefiind identificate nici alte cazuri de casare care luate în

considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta

Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 15 ianuarie 2013 a Curții

de Apel Cluj – Secția Penală și de Minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2012 la

12 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

12

aprilie 2013

.