ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul cererii deduse
judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantul D.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I.,
solicitând să se constate inexistența următoarelor acte administrative cu
caracter normativ emise de către pârât:
- Ordinul
nr. 1128/2000 privind coordonarea acțiunilor umanitare destinate copiilor și
bătrânilor instituționalizați;
- Instrucțiunile
nr. 1218/2000 privind acordarea burselor elevilor și studenților din instituțiile
de învățământ ale M.I.;
- Instrucțiunile
nr. 58/2001 privind condițiile de acordare a vizelor pentru intrarea în
România;
- Ordinul
nr. 89/2001 privind pregătirea personalului din administrația publică în
centrele de pregătire în domeniul protecției civile;
- Ordinul
nr. 172/2001 privind publicațiile locale editate de Asociațiile și Fundațiile
constituite pe lângă Inspectoratele de Poliție județene;
- Ordinul
nr. 315/2002 privind aprobarea normelor privind transferul elevilor și
studenților între și în cadrul instituțiilor de învățământ ale M.A.I. și de la
acesta în instituțiile de învățământ civil;
- Ordinul
nr. 323/2002 privind reconversia profesională a personalului M.I.;
- Ordinul
nr. 336/2002 privind organizarea și funcționarea C.A.R. de pe lângă unitățile M.A.I.;
- Ordinul
nr. 600/2005;
- Ordinul
nr. 300/2004 privind activitatea de management și resurse umane în unitățile M.I.R.A.;
- Ordinul
nr. 394/2008;
- Ordinul
nr. I/0539/2010 prin care funcțiile de conducere specifice organizațiilor
sindicale au fost echivalate, cu avizul M.M.F.P.S., cu funcțiile propriu-zise
de legislația privind salarizarea polițiștilor;
- Ordinul
nr. 66/2009 privind lista informațiilor care se clasifică în M.A.I.;
- Ordinul
nr. I/662/2011 privind reorganizarea unităților din cadrul Poliției Române;
- Ordinul
nr. I/658/2011 privind reorganizarea I.G.S.U. și a unităților subordonate
acestuia;
- Ordinul
nr. I/654/2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română;
- Ordinul
nr. I/663/2011 privind reorganizarea Arhivelor Naționale;
- Ordinul
nr. I/527/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în indicatorii
de finanțare a unităților finanțate de la capitolul bugetar 61 ianuarie -
ordine publică și siguranță națională și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri
morale de 1 leu pentru nerespectarea dreptului reclamantului de acces
neîngrădit la informații de interes public.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, după intrarea în
vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, a emis și a
pus în circuitul juridic ordinele și instrucțiunile menționate în petitul
cererii, având natura unor acte cu caracter normativ de interes public, cu
încălcarea condiției de publicare în M. Of., condiție prev. de Legea nr. 24/2000.
Prin notele
scrise, reclamantul a reiterat vătămarea sa într-un drept fundamental protejat
de art. 21 din Constituție și de art. 10 din C.E.D.O., respectiv accesul
neîngrădit la informațiile de interes public, drept vătămat de către pârât prin
nepublicarea în M. Of. a actelor enumerate în petitul cererii, reparațiunea
față de această vătămare neputând fi efectivă decât prin constatarea
inexistenței actelor administrative enumerate.
2.
Hotărârea primei instanțe,
Prin Sentința
civilă nr. 185 din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a admis
excepția lipsei de interes în formularea cererii și a respins, ca lipsită
de interes, cererea formulată de reclamantul D.E.F., în contradictoriu cu
pârâtul M.A.I.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că
reclamantul nu justifică interesul juridic în formularea cererii prin care
solicită constatarea inexistenței unor acte administrative normative emise de M.A.I.
în perioada 2000 – 2011, interesul neputând fi justificat prin afirmarea
încălcării dreptului reclamantului de acces neîngrădit la informații de interes
public.
S-a mai
arătat în considerentele sentinței atacate că reclamantul nu a adresat
pârâtului o cerere de comunicare a actelor administrative menționate care să se
fi lovit de un refuz de comunicare, cererea, de altfel, negrevându-se pe o
astfel de situație și că, ținând seama inclusiv de marea varietate a domeniilor
reglementate prin actele administrative citate, reclamantul nu justifică un
interes concret, personal în formularea cererii prin care urmărește înlăturarea
din ordinea juridică a actelor administrative citate.
Calea
de atac exercitată
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul B.G.,
M.A.I.
, criticând sentința pentru nelegalitate
și netemeinicie.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta
Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele arătate
în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Conform celor expuse
anterior, reclamantul D.E.F. a învestit instanța de contencios administrativ,
cu o cerere formulată
în
contradictoriu cu pârâtul
M.A.I.
,
prin care a solicitat să se constate inexistența unor acte emise
de către pârât.
Prin sentința ce
formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel București a respins
ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamant.
Astfel
fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu are interes în soluționarea căii
de atac a recursului, având în vedere faptul că cererea reclamantului a fost
respinsă.
Or,
activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea
unui interes legitim încălcat.
Literatura
de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o
condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind
să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot
parcursul soluționării unei cauze.
Interesul
reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce
investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim,
personal, născut și actual.
În
cauză, recursul promovat de recurent este vădit lipsit de interes, având în
vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă de către instanța de
fond, ca fiind lipsită de interes.
Temeiul legal al soluției adoptate
în recurs.
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul declarat de B.G.,
M.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de B.G.,
M.A.I.
împotriva sentinței
civile nr. 185 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.