ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul D.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I.,

solicitând să se constate inexistența următoarelor acte administrative cu

caracter normativ emise de către pârât:

- Ordinul

nr. 1128/2000 privind coordonarea acțiunilor umanitare destinate copiilor și

bătrânilor instituționalizați;

- Instrucțiunile

nr. 1218/2000 privind acordarea burselor elevilor și studenților din instituțiile

de învățământ ale M.I.;

- Instrucțiunile

nr.  58/2001 privind condițiile de acordare a vizelor pentru intrarea în

România;

- Ordinul

nr. 89/2001 privind pregătirea personalului din administrația publică în

centrele de pregătire în domeniul protecției civile;

- Ordinul

nr. 172/2001 privind publicațiile locale editate de Asociațiile și Fundațiile

constituite pe lângă Inspectoratele de Poliție județene;

- Ordinul

nr. 315/2002 privind aprobarea normelor privind transferul elevilor și

studenților între și în cadrul instituțiilor de învățământ ale M.A.I. și de la

acesta în instituțiile de învățământ civil;

- Ordinul

nr. 323/2002 privind reconversia profesională a personalului M.I.;

- Ordinul

nr. 336/2002 privind organizarea și funcționarea C.A.R. de pe lângă unitățile M.A.I.;

- Ordinul

nr. 600/2005;

- Ordinul

nr. 300/2004 privind activitatea de management și resurse umane în unitățile M.I.R.A.;

- Ordinul

nr. 394/2008;

- Ordinul

nr. I/0539/2010 prin care funcțiile de conducere specifice organizațiilor

sindicale au fost echivalate, cu avizul M.M.F.P.S., cu funcțiile propriu-zise

de legislația privind salarizarea polițiștilor;

- Ordinul

nr. 66/2009 privind lista informațiilor care se clasifică în M.A.I.;

- Ordinul

nr. I/662/2011 privind reorganizarea unităților din cadrul Poliției Române;

- Ordinul

nr. I/658/2011 privind reorganizarea I.G.S.U. și a unităților subordonate

acestuia;

- Ordinul

nr. I/654/2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română;

- Ordinul

nr. I/663/2011 privind reorganizarea Arhivelor Naționale;

- Ordinul

nr. I/527/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în indicatorii

de finanțare a unităților finanțate de la capitolul bugetar 61 ianuarie -

ordine publică și siguranță națională și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri

morale de 1 leu pentru nerespectarea dreptului reclamantului de acces

neîngrădit la informații de interes public.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, a emis și a

pus în circuitul juridic ordinele și instrucțiunile menționate în petitul

cererii, având natura unor acte cu caracter normativ de interes public, cu

încălcarea condiției de publicare în M. Of., condiție prev. de Legea nr. 24/2000.

Prin notele

scrise, reclamantul a reiterat vătămarea sa într-un drept fundamental protejat

de art. 21 din Constituție și de art. 10 din C.E.D.O., respectiv accesul

neîngrădit la informațiile de interes public, drept vătămat de către pârât prin

nepublicarea în M. Of. a actelor enumerate în petitul cererii, reparațiunea

față de această vătămare neputând fi efectivă decât prin constatarea

inexistenței actelor administrative enumerate.

2.

Hotărârea primei instanțe,

Prin Sentința

civilă nr. 185 din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a admis

excepția lipsei de interes în formularea cererii și a respins, ca lipsită

de interes, cererea formulată de reclamantul D.E.F., în contradictoriu cu

pârâtul M.A.I.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că

reclamantul nu justifică interesul juridic în formularea cererii prin care

solicită constatarea inexistenței unor acte administrative normative emise de M.A.I.

în perioada 2000 – 2011, interesul neputând fi justificat prin afirmarea

încălcării dreptului reclamantului de acces neîngrădit la informații de interes

public.

S-a mai

arătat în considerentele sentinței atacate că reclamantul nu a adresat

pârâtului o cerere de comunicare a actelor administrative menționate care să se

fi lovit de un refuz de comunicare, cererea, de altfel, negrevându-se pe o

astfel de situație și că, ținând seama inclusiv de marea varietate a domeniilor

reglementate prin actele administrative citate, reclamantul nu justifică un

interes concret, personal în formularea cererii prin care urmărește înlăturarea

din ordinea juridică a actelor administrative citate.

de atac exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul B.G.,

M.A.I.

, criticând sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta

Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele arătate

în continuare.

și de drept relevante

Conform celor expuse

anterior, reclamantul D.E.F. a învestit instanța de contencios administrativ,

cu o cerere formulată

în

contradictoriu cu pârâtul

M.A.I.

,

prin care a solicitat să se constate inexistența unor acte emise

de către pârât.

Prin sentința ce

formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel București a respins

ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamant.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu are interes în soluționarea căii

de atac a recursului, având în vedere faptul că cererea reclamantului a fost

respinsă.

Or,

activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea

unui interes legitim încălcat.

Literatura

de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o

condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind

să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot

parcursul soluționării unei cauze.

Interesul

reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce

investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim,

personal, născut și actual.

În

cauză, recursul promovat de recurent este vădit lipsit de interes, având în

vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă de către instanța de

fond, ca fiind lipsită de interes.

în recurs.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de B.G.,

M.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.G.,

M.A.I.

împotriva sentinței

civile nr. 185 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.