ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul D.E.

a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I., solicitând să se constate inexistența următoarelor acte administrative cu caracter normativ emise de către pârât: - Ordinul nr. 1128/2000 privind coordonarea acțiunilor umanitare destinate copiilor și bătrânilor instituționalizați; - Instrucțiunile nr. 1218/2000 privind acordarea burselor elevilor și studenților din instituțiile de învățământ ale M.I.; - Instrucțiunile nr. 58/2001 privind condițiile de acordare a vizelor pentru intrarea în România; - Ordinul nr. 89/2001 privind pregătirea personalului din administrația publică în centrele de pregătire în domeniul protecției civile; - Ordinul nr. 172/2001 privind publicațiile locale editate de Asociațiile și Fundațiile constituite pe lângă Inspectoratele de Poliție județene; - Ordinul nr. 315/2002 privind aprobarea normelor privind transferul elevilor și studenților între și în cadrul instituțiilor de învățământ ale M.A.I.

și de la acesta în instituțiile de învățământ civil; - Ordinul nr. 323/2002 privind reconversia profesională a personalului M.I.; - Ordinul nr. 336/2002 privind organizarea și funcționarea C.A.R. de pe lângă unitățile M.A.I.; - Ordinul nr. 600/2005; - Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management și resurse umane în unitățile M.I.R.A.; - Ordinul nr. 394/2008; - Ordinul nr. I/0539/2010 prin care funcțiile de conducere specifice organizațiilor sindicale au fost echivalate, cu avizul M.M.F.P.S., cu funcțiile propriu-zise de legislația privind salarizarea polițiștilor; - Ordinul nr. 66/2009 privind lista informațiilor care se clasifică în M.A.I.; - Ordinul nr. I/662/2011 privind reorganizarea unităților din cadrul Poliției Române; - Ordinul nr. I/658/2011 privind reorganizarea I.G.S.U.

și a unităților subordonate acestuia; - Ordinul nr. I/654/2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română; - Ordinul nr. I/663/2011 privind reorganizarea Arhivelor Naționale; - Ordinul nr. I/527/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în indicatorii de finanțare a unităților finanțate de la capitolul bugetar 61 ianuarie - ordine publică și siguranță națională și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale de 1 leu pentru nerespectarea dreptului reclamantului de acces neîngrădit la informații de interes public. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, a emis și a pus în circuitul juridic ordinele și instrucțiunile menționate în petitul cererii, având natura unor acte cu caracter normativ de interes public, cu încălcarea condiției de publicare în M. Of., condiție prev. de Legea nr. 24/2000.

Prin notele scrise, reclamantul a reiterat vătămarea sa într-un drept fundamental protejat de art. 21 din Constituție și de art. 10 din C.E.D.O., respectiv accesul neîngrădit la informațiile de interes public, drept vătămat de către pârât prin nepublicarea în M. Of. a actelor enumerate în petitul cererii, reparațiunea față de această vătămare neputând fi efectivă decât prin constatarea inexistenței actelor administrative enumerate. 2. Hotărârea primei instanțe, Prin Sentința civilă nr. 185 din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii și a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamantul D.E.F., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul nu justifică interesul juridic în formularea cererii prin care solicită constatarea inexistenței unor acte administrative normative emise de M.A.I. în perioada 2000 – 2011, interesul neputând fi justificat prin afirmarea încălcării dreptului reclamantului de acces neîngrădit la informații de interes public. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că reclamantul nu a adresat pârâtului o cerere de comunicare a actelor administrative menționate care să se fi lovit de un refuz de comunicare, cererea, de altfel, negrevându-se pe o astfel de situație și că, ținând seama inclusiv de marea varietate a domeniilor reglementate prin actele administrative citate, reclamantul nu justifică un interes concret, personal în formularea cererii prin care urmărește înlăturarea din ordinea juridică a actelor administrative citate.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul B.G., M.A.I. , criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamantul D.E.F. a învestit instanța de contencios administrativ, cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. , prin care a solicitat să se constate inexistența unor acte emise de către pârât. Prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel București a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamant.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu are interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că cererea reclamantului a fost respinsă. Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, recursul promovat de recurent este vădit lipsit de interes, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă de către instanța de fond, ca fiind lipsită de interes. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de B.G., M.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G., M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 185 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.