ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4383/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2012, Curtea

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

a respins cererea formulată de reclamanta SC „M.U.I." SRL, prin

administratorul judiciar M. SPRL, prin care solicita îndreptarea erorii

materiale a Sentinței nr. 340/CA din 12 octombrie 2011 a aceleiași instanțe, în

sensul menționării sumei de 16.860 RON, în loc de 5.912.669,52 RON, cum greșit

s-a reținut în alin. (1), fila 4, respectiv a sumei de 16.860 RON, reprezentând

venituri din vânzare deșeuri feroase, în loc de 1.764.869 RON, cât a fost

reținut prin decizia de impunere și raportul fiscal, cum greșit s-a reținut în

alin. (3).

Pentru a pronunța

încheierea recurată, prima instanță a reținut, în esență, că solicitarea

petentei vizează menționarea în hotărâre a unor sume derivând din eventuala

eroare de calcul, întemeiată pe raportul de expertiză, cererea excedând

limitelor stabilite de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Greșelile vizate de

petentă, arată prima instanță, pot fi analizate doar în căile de atac, fiind,

eventual, greșeli de judecată iar nu materiale.

Împotriva Încheierii

din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petenta-reclamantă,

considerând-o netemeinică și nelegală și reiterând, în esență, argumentele

invocate în fața primei instanțe.

Examinând încheierea

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, așa cum

rezultă din cererea de îndreptare, formulată în fața primei instanțe, precum și

din cererea de recurs, temeiul juridic al cererii reclamantei îl constituie

prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Erorile sau

omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi

îndreptate din oficiu sau la cerere".

Dispozițiile legale

citate se referă, așadar, exclusiv la greșelile materiale, nefiind posibil ca,

pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., să se pună în discuție hotărârea

în ceea ce privește aspectele sale referitoare la modul în care a fost

soluționată cauza.

În cauză, se

constată, însă, că mențiunile cuprinse în hotărârea instanței de fond, vizate

prin cererea de îndreptare, nu constituie o eroare materială, în sensul prevederilor

legale citate, ci considerente ale instanței de judecată invocate drept

argumente în sprijinul soluției pronunțate, prin încheierea atacată

reținându-se în mod corect că cererea de îndreptare a erorii materiale

formulată de petentă nu întrunește condițiile prevăzute de art. 281 alin. (1)

C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârea criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC „M.U.I." SRL, prin administrator judiciar M. SPRL,

împotriva Încheierii din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM