ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4383/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 9 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta SC „M.U.I." SRL, prin administratorul judiciar M. SPRL, prin care solicita îndreptarea erorii materiale a Sentinței nr. 340/CA din 12 octombrie 2011 a aceleiași instanțe, în sensul menționării sumei de 16.860 RON, în loc de 5.912.669,52 RON, cum greșit s-a reținut în alin. (1), fila 4, respectiv a sumei de 16.860 RON, reprezentând venituri din vânzare deșeuri feroase, în loc de 1.764.869 RON, cât a fost reținut prin decizia de impunere și raportul fiscal, cum greșit s-a reținut în alin. (3). Pentru a pronunța încheierea recurată, prima instanță a reținut, în esență, că solicitarea petentei vizează menționarea în hotărâre a unor sume derivând din eventuala eroare de calcul, întemeiată pe raportul de expertiză, cererea excedând limitelor stabilite de art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. Greșelile vizate de petentă, arată prima instanță, pot fi analizate doar în căile de atac, fiind, eventual, greșeli de judecată iar nu materiale. Împotriva Încheierii din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petenta-reclamantă, considerând-o netemeinică și nelegală și reiterând, în esență, argumentele invocate în fața primei instanțe. Examinând încheierea recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, așa cum rezultă din cererea de îndreptare, formulată în fața primei instanțe, precum și din cererea de recurs, temeiul juridic al cererii reclamantei îl constituie prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere". Dispozițiile legale citate se referă, așadar, exclusiv la greșelile materiale, nefiind posibil ca, pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., să se pună în discuție hotărârea în ceea ce privește aspectele sale referitoare la modul în care a fost soluționată cauza.

În cauză, se constată, însă, că mențiunile cuprinse în hotărârea instanței de fond, vizate prin cererea de îndreptare, nu constituie o eroare materială, în sensul prevederilor legale citate, ci considerente ale instanței de judecată invocate drept argumente în sprijinul soluției pronunțate, prin încheierea atacată reținându-se în mod corect că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentă nu întrunește condițiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârea criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC „M.U.I." SRL, prin administrator judiciar M. SPRL, împotriva Încheierii din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM