ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4716/2013

Asupra contestației

în anulare constată următoarele:

Prin decizia nr. 6558 din 29 octombrie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv,

recursul declarat de pârâtul Orașul Pâncota prin Primar împotriva deciziei nr.

1094 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă și l-a

obligat pe recurent să plătească intimaților K.A.H., K.R., K.N., K.D. și A.L.,

3000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

S-a reținut, în

esență, de către Înalta Curte, verificând dosarul de apel, că decizia atacată

i-a fost comunicată pârâtului Orașul Pâncota prin Primar la data de 14

decembrie 2011, iar recursul a fost declarat la 16 februarie 2012 (luându-se în

considerare data plicului), cu depășirea termenului reglementat de art. 301

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare Orașul Pâncota prin Primar,

întemeiată pe prevederile art. 318-321 C. proc. civ., solicitând admiterea

acesteia, anularea hotărârii atacate și admiterea recursului, conform motivelor

scrise.

A arătat că instanța

de recurs a omis, din eroare, a examina înscrisurile depuse în probațiune

referitoare la faptul că nu i-a fost comunicată decizia atacată la data de 14

decembrie 2011, ci doar încheierea de ședință prin care a fost amânată

pronunțarea.

A precizat că

instanța a examinat doar fila XX. dosar apel, respectiv procesul verbal prin

care i-a fost comunicată încheierea, decizia fiindu-i comunicată după

formularea cererii din 12 ianuarie 2012 și anume la 13 februarie 2012, dată de

la care au început să curgă cele 15 zile reglementate de art. 301 C. proc. civ.

A mai considerat că

dovada faptului că decizia atacată nu i-a fost comunicată rezultă și din

dosarul instanței de apel, unde se poate observa că sunt mai multe exemplare

necomunicate.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea

argumentelor ce succed.

Conform art. 318

alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Se observă că textul

cuprins la art. 318 alin. (1) prima teză din cod, la care face trimitere

contestatorul, are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal,

procedural, săvârșite involuntar cu ocazia judecății

și nu greșeli de

judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale

sau rezolvarea unui incident procedural.

Se reține deci că

pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în

anulare, se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezelor

prevăzute de respectivele texte de lege.

În speță, criticile

aduse hotărârii atacate vizează neobservarea de către instanța de recurs a unor

înscrisuri din care ar rezulta, în opinia contestatorului, că decizia

pronunțată în apel i-a fost comunicată acestuia la o altă dată

.

Nu pot fi primite

însă respectivele susțineri, motivat de faptul că la fila XX. a dosarului de

apel există un înscris intitulat „comunicare hotărâre civilă - dovada de

primire și procesul verbal de predare” din care rezultă comunicarea către

contestator a deciziei civile nr. 1094/2011 a Curții de Apel Timișoara la data

de 14 decembrie 2011.

Prezumția ce rezultă din

procesul verbal menționat anterior nu a fost răsturnată printr-o probă contrară,

simpla afirmație a contestatorului privind cuprinsul înscrisurilor comunicate nefiind

suficientă pentru a combate situația de fapt dovedită prin procesul verbal de comunicare.

Mai mult, se reține, conform

adresei existentă la fila XY. a dosarului în apel, că urmare solicitării de către

contestator a comunicării deciziei civile nr. 1094/2011, instanța de apel a adus

la cunoștința acestuia faptul că încheierea de amânare a pronunțării face parte

integrantă din decizie și se comunică împreună, astfel cum rezultă din dovada de

primire și procesul verbal de predare aflat la fila XX. a Dosarului nr. 1023/108/2009

al Curții de Apel Timișoara, respectiv că a fost comunicată funcționarului însărcinat

cu primirea corespondenței, care a semnat de primire și a aplicat și ștampila Primăriei.

Prin urmare, Înalta Curte

reține că demersul judiciar nu poate fi primit, motiv pentru care, contestația în

anulare urmează a fi respinsă, ca nefondată.

Văzând și dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea apărătorului intimaților,

dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, va fi obligat contestatorul la plata către

K.A.H., K.R., K.N., K.D. și A.L. a sumei de 1202 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de Orașul Pâncota prin Primar împotriva deciziei

nr. 6558 din 29 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Obligă pe contestator

la 1202 RON cheltuieli de judecată către intimații K.A.H., K.R., K.N., K.D. și A.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013.