ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4716/2013

Asupra contestației în anulare constată următoarele: Prin decizia nr. 6558 din 29 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Orașul Pâncota prin Primar împotriva deciziei nr. 1094 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă și l-a obligat pe recurent să plătească intimaților K.A.H., K.R., K.N., K.D. și A.L., 3000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. S-a reținut, în esență, de către Înalta Curte, verificând dosarul de apel, că decizia atacată i-a fost comunicată pârâtului Orașul Pâncota prin Primar la data de 14 decembrie 2011, iar recursul a fost declarat la 16 februarie 2012 (luându-se în considerare data plicului), cu depășirea termenului reglementat de art. 301 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Orașul Pâncota prin Primar, întemeiată pe prevederile art. 318-321 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate și admiterea recursului, conform motivelor scrise. A arătat că instanța de recurs a omis, din eroare, a examina înscrisurile depuse în probațiune referitoare la faptul că nu i-a fost comunicată decizia atacată la data de 14 decembrie 2011, ci doar încheierea de ședință prin care a fost amânată pronunțarea. A precizat că instanța a examinat doar fila XX. dosar apel, respectiv procesul verbal prin care i-a fost comunicată încheierea, decizia fiindu-i comunicată după formularea cererii din 12 ianuarie 2012 și anume la 13 februarie 2012, dată de la care au început să curgă cele 15 zile reglementate de art. 301 C. proc.

civ. A mai considerat că dovada faptului că decizia atacată nu i-a fost comunicată rezultă și din dosarul instanței de apel, unde se poate observa că sunt mai multe exemplare necomunicate. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed. Conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Se observă că textul cuprins la art. 318 alin. (1) prima teză din cod, la care face trimitere contestatorul, are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural, săvârșite involuntar cu ocazia judecății și nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural. Se reține deci că pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de respectivele texte de lege. În speță, criticile aduse hotărârii atacate vizează neobservarea de către instanța de recurs a unor înscrisuri din care ar rezulta, în opinia contestatorului, că decizia pronunțată în apel i-a fost comunicată acestuia la o altă dată . Nu pot fi primite însă respectivele susțineri, motivat de faptul că la fila XX.

a dosarului de apel există un înscris intitulat „comunicare hotărâre civilă - dovada de primire și procesul verbal de predare” din care rezultă comunicarea către contestator a deciziei civile nr. 1094/2011 a Curții de Apel Timișoara la data de 14 decembrie 2011. Prezumția ce rezultă din procesul verbal menționat anterior nu a fost răsturnată printr-o probă contrară, simpla afirmație a contestatorului privind cuprinsul înscrisurilor comunicate nefiind suficientă pentru a combate situația de fapt dovedită prin procesul verbal de comunicare. Mai mult, se reține, conform adresei existentă la fila XY. a dosarului în apel, că urmare solicitării de către contestator a comunicării deciziei civile nr. 1094/2011, instanța de apel a adus la cunoștința acestuia faptul că încheierea de amânare a pronunțării face parte integrantă din decizie și se comunică împreună, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare aflat la fila XX.

a Dosarului nr. 1023/108/2009 al Curții de Apel Timișoara, respectiv că a fost comunicată funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, care a semnat de primire și a aplicat și ștampila Primăriei. Prin urmare, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi primit, motiv pentru care, contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea apărătorului intimaților, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, va fi obligat contestatorul la plata către K.A.H., K.R., K.N., K.D. și A.L. a sumei de 1202 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de Orașul Pâncota prin Primar împotriva deciziei nr. 6558 din 29 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Obligă pe contestator la 1202 RON cheltuieli de judecată către intimații K.A.H., K.R., K.N., K.D. și A.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2013.